Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Frate Marius,
Va multumesc.
Nadajduiesc in ajutorul Domnului care imi face mare si nemeritata onoare de a vorbi despre El.
Daniel
Ceea ce vă pot mărturisi în cunoştinţă de cauză este faptul că fr. pastor Daniel Bărnuţ face parte din categoria rarefiată a acelor oameni capabili să îmbine condiţia intelectuală cu cea duhovnicească, fapt ce se întîmplă într-un mod paradoxal raportat la realităţile moderne : cu cît e mai intelectual omul cu atît manifestarea sa devine mai duhovnicească.
Deţine bogate resurse lingvistice, condiţionate de dispoziţii speciale de raţionament şi de un vădit rafinament al exprimării, mijloace care ţin cont de toate exigenţele auditive. El reuşeşte, prin călăuzirea Duhului, să aducă faptele (de oriunde ar fi ele şi din orice vreme) direct în prezent şi sub ochii imediaţi ai auditoriului.
Este novator în materie de subiecte şi în materie discursivă.
Dacă te afli pe fundul gropii, te ridică de acolo chiar dacă tu refuzi să ieşi fiindcă te consideri prezentoc-nevrednic*, şi aceasta se întîmplă fiindcă D.Bărnuţ este DUHOVNIC. Acum, aceasta a devenit cea mai aleasă, dar şi cea mai rară profesiune, din păcate.
Mergeţi să-l acultaţi, vă va face mult bine şi vă veţi face bine.
Mie mi-a făcut mult bine.
Domnul să-i dea mult har şi binecuvîntări în tot timpul !
_____________
*Prezentoc-nevrednic – vine de la timpul prezent, adică te simţi nevrednic într-un anumit moment din prezentul tău.
Se poate auzi sau viziona desfășurarea acestui dialog pe net??
Pe site-ul Bisericii Golgota nu apare. Probabil că nu poate fi vizionată.
De ce oare e nevoie de curaj pentru a fi diferit?
Pentru ca a fi diferit e totuna cu a fi tu insuti.