Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
@”cum reânvăţăm să gândim şi să acţionăm public, împreună?”
personal consider ca ar trebui conceput un plan national la nivelul cultelor protestante sau cel putin al unuia dintre ele, un plan pe minim 10 ani in care sa se investeasca in rugaciune stabilindu-se scopuri precise cu privire la tara si deasemenea sa se investeasca in tineri care sa fie calauziti a se indrepta, in ceea ce priveste cariera, in trei domenii: medicina, drept si invatamant. Daca tinerii bisericilor s-ar indrepta spre aceste domenii cheie, s-ar face deja un pas urias spre binecuvantarea tarii.
Apoi, acesti tineri, care sa presupunem ar ajunge in functii de conducere (Ex: legiuitorul Zena, Tit 3:13) ar trebui sa ajunga sa se implice in politica la cel mai inalt nivel; binenteles intr-un partid format de comunitatile crestine din Romania dupa care, cu mila si ajutorul Domnului, din miile de tineri poate s-ar gasi cativa de felul lui Daniel si al prietenilor sai care sa ajunga fie presedinti de tara, fie de senat ori in alta functie inalta publica.
In felul acesta, tara poate avea un viitor luminos prin accederea crestinilor la putere politica pentru schimbarea legilor rele si abuzive cu unele bune conforme cu standardul biblic.
Cum bine spunea Vasile Ernu, lipsesc intrebarile si lipseste dezbaterea. Cel mai grav este ca atunci cand lipsesc acestea doua se diminueaza si capacitatea de reactie: nu mai reactionam nici macar atunci cand altii pun intrebarile.
In discursul sustinut la simpozion, Vasile Ernu exemplifica o atare atitudine folosind exemplul puricelui „dresat”. Puricele, de felul lui, sare haotic. Daca insa il inchizi intr-un borcan el invata sa sara „disciplinat” exact cat inaltimea borcanului.Cand ii dai drumul din borcan, puricele nu mai sare haotic. Sare insa doar cat inaltimea unui borcan ….
în primul rînd… BINE AȚI VENIT!
da, de acord cu multe dintre lucrurile pe care le spunea VAsile Ernu.
Problema este că ne-am pierdut întrebările corecte, întrebările necesare.
Eliade are un eseu de neuitat pe chestiunea asta.