Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
E foarte cute poza aia insa ideea e prea subtila pentru un pusti de 3-4 ani, cit pare sa aibe baietelul din fotografie.
unde scrie ca are 3-4 ani?
nu trebuie sa scrie, doamna Ana are un al saptesprezecelea simt numit televarstopatie, adicatelea simte varsta cuiva de la distanta.
pustiul ala mic nu pare a avea 15 ani! 🙂
unde scrie ca subiectul este si autorul fotografiei? din nou nu sunteti atenta la ce se scrie si la detalii. este cam imposibil avand in vedere „unghiul” din care este facuta poza. imi imaginez ca nu avea macara sau trepied cu brat.
dupa ce ca batranii nu pot sa mearga 40 km pe biciclete idolatrizate iar Marius Cruceru nu vrea sa va explice cu dragoste crestina cum e cu simboalele, acum o fotografie este prea subtila pentru un pusti de 4 ani!
Dar daca blogul asta este prea subtil pentru dumneavoastra?! Cum zicea cineva: „dom’le baftistii astia e ‘etilisti'”?!
imortalizate nu idolatrizate;
iar scena cu pricina (vezi fotografia de mai sus) ESTE subtila pentru un pussti de 3-4 ani chiar daca tu ai fost un pusti precoce 🙂
iar blogul acesta tot ce se poate sa fie subtil, ba chiar „prea”, pentru dvs.
IMORTALIZATE nu idolatrizate;
parerea mea despre fotografie: geniala! Cine este autorul?
„… ar trebui apreciată creativitatea copilului”.
Ravasitoare fotografie. Ca si tine, Marius, am fost atinsa si eu de gestul copilului din fotografie si am postat link-ul la mine pe facebook. Reactia a fost alta decat cea pe care o vad aici la unii si pe care chiar nu vreau s-o comentez deloc. Contextul fotografiei – o fetita (poate din India, sau dintr-o tara din Orientul mijlociu) care si-a pierdut mama. Mai conteaza cati ani are, sau daca ea e autoarea desenului??? Mi se strange sufletul cand ma gandesc la durerea fetitei din poza (imi place sa cred ca-i fetita) imbracta in alb, cuibarita in pozitia de fetus la pieptul unei mame desenate pe asfalt care n-o vede, n-o aude si n-o poate imbratisa inapoi. Instinctul de mama ma trimite s-o imbratisez -din pacate nu pot decat cu privirea. Nu conteaza cine e autorul desenului – am fi cel putin ignoranti, daca nu reductionisti, obtuzi si ridicoli daca am crede ca la om, capacitatea de creatie e direct proportionala cu varsta. Ma zdrobeste expresia fetitei si atitudinea ei – se descalta si isi lasa papucii in afara desenului – pentru ea, spatiul acela in care a intrat e sacru. Ideea fotografiei este geniala si trezeste sentimente profunde cu atat mai mult cu cat intretine misterul din dosul ei.
Rahela, fotografia e a unui baietel, nu neaparat orfan. Pozitia copilului nu implica neaparat suferinta cit arta celui cu ideea. Poate ideea in sine (existenta copiilor orfani) sa te zdrobeasca. Sigur.
In genere, un copil de 3-5 ani nu sufera (in adevaratul sens al cuvintului) decit daca e abuzat sau fara hrana.
Iar capacitatea de creatie a omului de direct proportionala cu virsta. Nu te astepti la un Picasso de 5 ani. O fi fost Mozzart talentat la 5 ani dar adevarata creatie a aparut odata cu virsta.
Imi place cum scri Ana O., tot respectul si admiratia pentru cum te „comporti” si de rabdarea aproape magica de care dai dovada. Ma bucur foarte mult sa observ la tine ca nu pici in diferite „capcane” emotionale si ca gandesti la rece, de unde reies comentarii cat se pot de obiective si clare.
Respect.
apropo de gindire la rece sau rabdare aproape magica: se vede ca nu ma cunosti! 🙂
Te cunosc si m-am referit doar din cele postate pe aici.
Ana, da-mi voie sa cred ca ultimul comentariu pe care l-ai postat e o gluma. Nu mai vreau sa comentez, decat daca-mi spui ca esti psiholog, sau ai un Master in Psihologie. Abia atunci ti-as cere sa-mi dai niste referinte ca suport al parerilor tale personale pe care le postezi cu tenta de absolut. Imi dai voie sa am alta parere, fara sa mi-o impun, te rog? Copiii nu sufera, decat daca sunt abuzati sau fara hrana? asta spui tu? limitezi existenta unui copil la nivelul de satisfacere a instinctelor de baza? – da-mi voie sa nu fiu de aceeasi parere cu tine – si iti voi da si argumente, daca imi spui ca ai studiat psihologia. Daca nu, un dialog nici nu-si are sensul. Copiii trec prin emotii complexe, doar ca nu stiu sa si le exprime in cuvinte – stiu asta pentru ca lucrez cu copiii si am si copii. Aici nu e vorba de un geniu in arta pictatului sau a desenatului pe asfalt – nici despre ideea geniala din dosul fotografiei, este poate pur si simplu o incercare de a sensibiliza sufletul omului la reactia unui copil care si-a pierdut mama..Hmmmm – nu vreau sa merg pe extrapolare, sau sa incerc sa gasesc o explicatie la felul in care tu ai perceput fotografia – desi chiar m-ar tenta ideea. Oricum daca as face-o, ar fi doar speculatii. Prefer, insa, sa iti spun doar ca aici e o chestiune de perceptie. Apropo – ce te face pe tine sa crezi ca acel copil este un baiat, nu o fetita??? Serios, acuma – cum explici parul lung, trasaturile fetei si papucii de fetita din afara desenului??. Cu respect, dar avand alta parere,
Rahela
Rahela,
baietelul e musulman daca observi desenul de pe asfalt si daca cunosti cum arata copii de musulmani.
Faţa copilului nu se vede iar profilul si imbracamintea justifica observatia mea.
Iar psihologia, sofista prin excelenta, e un fel de preudo-stiinta; din mina psihologilor iesi cu adevarat bolnav mintal, afara daca reusesti sa scapi de ei la timp.
Iata cam ce studiaza, printre altele, „stiinta” posihologiei: „Mecanisme psihice: modalitatea specifică a activităților inconștiente” sau „Sfere sau straturi psihice”, sa nu le fie lor de deochi! 🙂
Filmul Good Will Hunting (cu Matt Damon) reflecta perfect cele scrise mai sus.
Intrebi daca limitez existenta unui copil la nivelul de satisfacere a instinctelor de baza.
Cam la ce altceva se limiteaza viata unui prunc de trei luni?
Dar la unul de un an?
Dar la unul de 4-5 ani?
Pustiul de 4-5 ani care, ipotetic vorbind, asista la inmormintarea mamei lui nu prea sta sa cugete la vremelnicia conditiei umane sau sensul vietii si nici cit de mult il va afecta pe el lipsa mamei; suferinta lui se reduce la discomfortul actual daca acest discomfort exista.
In anii maturitatii omul isi poate aminti de experientele trecute si poate filozofa sau actualiza mintal, experientele trecute.
Altfel, recunosc ca fotografia in sine contine citeva idei interesante, ceva la care un ADULT poate medita si elabora.
aici sunt de acord cu tine, fetita este de undeva din lumea musulmana – albul este culoarea doliului in Orient; fetita poate fi din India, asa cumama scris in primul meu comentariu – Indienii nu sunt numai hindusi, ci si musulmani ( iti recomand ca idee filmul „My name is Khan” – care prezinta foarte bine animozitatea dintre cele doua mari grupari religioase din India); da, stiu cum arata copiii de musulmani – am lucrat trei ani pentru o organizatie non guvernamentala din lumea musulmana, in special orientata spre familii…dar eu n-am vazut nicaieri in lumea musulmana un baiat care sa poarte obiecte de imbracaminte specifice fetitelor, oricat de sarac ar fi fost (stii bine ca exista o separare clara intre baieti si fetite, din momentul in care se nasc); strampii si papucii nu sunt imbracati de baieti nicaieri (nici macar cu scopul de a se lasa fotografiati! 🙂 mai ales in lumea musulmana, Ana – pentru ca ar fi o insulta ca un baiat sa fie confundat cu o fetita – delimitarea este clara – si aici nu vorbim de bebelasi; Ana, argumentele tale nu sunt suficiente ca sa suporte afirmatia ta absoluta ca avem de-a face aici cu un baiat – cel putin, lasa si tu loc de interpretare – in cazul in care nu ai argmente suficient de logice pentru demonstratie. Apropo – l-am pus pe baietelul meu de 5 ani sa-mi spuna ce crede despre copilul din poza si mi-a zis clar ca e fetita pentru ca are papuci de fetita :).
Cunostintele tale despre psihologie, cu tot respectul, sunt limitate la cativa termeni pe care i-ai preluat de pe wikipedia (am verificat asta); din comentariile tale reiese clar: 1. preconceptia ta despre psihologie, care are radacini in lipsa de educatie in domenie 2: lipsa de educatie in materie de stiinta – psihologia nu este o pseudo-stiinta – ci este o STIINTA ; parerile personale nu conteaza aici, vorbim despre obiectivitatea stiintifica; 3. faci o confuzie imensa intre psiholog si psihanalist – din nou aici ti-as atrage atentia ca psihologia nu se reduce la Freud si psihanaliza lui; 3. faptul ca insiri cativa termeni specifici pe care i-ai luat de pe wikipedia nu te califica drept o cunoscatoare de materie si a atare nu esti in masura sa emiti judecati despre o stiinta; nu poti judeca cee ce nu cunosti, Ana; cam atat despre psihologie – dar apreciez efortul tau.
Eu ti-am contrazis ideea ta „In genere, un copil de 3-5 ani nu sufera (in adevaratul sens al cuvintului) decit daca e abuzat sau fara hrana”, iar tu discuti despre stadiile de dezvoltare – nu suntem pe aceeasi pagina cu discutia. Ideea principala de aici este: suferinta la copii – esti de acord cu mine, da? Da-mi voie sa-ti spun ca un copil de orice varsta ar fi el – in special la 4-5 ani, cum spui tu – nu se reduce doar la satisfacerea instinctelor fundamentale – copiii nu sunt plante; chiar daca ei nu filozofeaza la conditia vremelnica a vietii, gandesc, simt, si au emotii la fel ca si oamenii maturi doar ca nu pot sa si le exprime in cuvinte, sau suntem noi prea nepriceputi sai intelegem; sigur ca sufera, draga mea. Si un cainel sufera cand ii moare stapanul – vrei sa spui ca un copil e mai putin decat el???; copiii sufera enorm – iar reactiile si comportamentele lor la suferinta sunt foarte diferite – problema este incapacitatea nostra de a le intelege. Apropo – psihologia nu este reductionista, ci te invata sa tratezi cu respect copilul si sa-l studiezi in complexitatea lui ca sa-l intelegi…astfel incat, inainte de a te apropia de un copil, iti dai papucii jos, in semn de respect.
true
Rahela, te citez:
„un copil de orice varsta ar fi el – in special la 4-5 ani,..– nu se reduce doar la satisfacerea instinctelor fundamentale – copiii nu sunt plante; chiar daca ei nu filozofeaza la conditia vremelnica a vietii, gandesc, simt, si au emotii la fel ca si oamenii maturi”.
Nu la fel ca oamenii maturi; numai ca si copii. Supararea lor, un fel de mica furtuna intr-un pahar cu apa, tine pina li se dau bomboane.
„problema este incapacitatea nostra de a le intelege”.
Proiectezi asupra copiilor emotiile tale (vezi cazul unui deces).
„psihologia nu este reductionista, ci te invata sa tratezi cu respect copilul si sa-l studiezi in complexitatea lui ca sa-l intelegi”.
Complexitatea copilului consta in faptul ca, spre deosebire de animale, are suflet si potentialitate de crestere intelectual si emotional, la infinit; aceste calitati sunt in stare de „embrion” in cazul copiilor. In timp ce maimutele se opresc la stadiul unui copil de sase luni (sau pe aproape), copii au in fata lor intreaga viata pentru dezvoltare emotionala si intelectuala.
Admit totusi complexitatea anatomica, asa ca si in cazul adultilor.
Copilul urla si se trinteste pe jos iar eu, in loc sa inteleg complexitatea lui, pun mina pe curea sau intru in parul lui si-l jumulesc bine; sa vezi atunci complexitate: teroristul ala mic odata invata lectia si pe viitor reflecta de doua ori inainte de a se trinti pe jos! 🙂
Psihologia e sofista prin excelenta. .
Au fost citeva procese celebre aici in America in care apararea si acuzarea au adus fiecare un „specialist” in psihologie; psihologul apararii a „dovedit” ca inculpatul (criminal notriu) este bolnav mintal si deci nu e raspunzator pentru crimele facute. Psihologul acuzarii a „demonstrat” ( la fel de bine) ca inculpatul e bine mersi si in toate facultatile mintale. Aia aveau doctorat in psihologie, nu numai masterat!
Juriul a dat cistig de cauza celui pe care ei, fara masterat in prihologie, l-au considerat mai marcant.
Iar respectul fara de orisice om, indiferent de virsta, nu-l invatam din manualele de psihologie ci de la mama de acasa, cea fara masterat in psihologie, sic.
Ce intelegeti prin termenul de psihologie?
Altceva decit cei in cauza: un fel se sclifoseala si inca periculoasa, cu numele de „stiinta”.
Comunistii s-au folosit de aceasta „stiinta” ca instrument de tortura a oponentilor politici.
De vindecat nu vindeca nici un bolnav mintal dar pretentii de „stiinta” are!
De ce aveti asa o oroare fata de psihologie?
am facut o greseala de ortografie din cauza vitezei: „suntem noi prea nepriceputi sa-i intelegem”
Ana, iar amesteci subiectele; procesele, acuzatii, martorii si avocatii intra cu totul intr-o alta categorie; aici in America, legea este un instrument in mainile avocatilor – cine este mai bun castiga; o alta confuzie pe care-o faci: doctorii folositi in procese sunt doctori in psihiatrie, MD, Ana – „Medical Doctor” ceea ce inseaman ca au mers la o facultate de medicina unii si s-au specializat in psihiatrie, sau au un PHD in Psihologie, dar sunt considerati psihiatrii -„psychiatrists”. Nu exista psihologul apararii si psihologul acuzarii – exista avocatul apararii si cel al acuzarii si psihologii folositi ca martori ai apararii sau ai acuzarii- atentie la formulari! 🙂 Uneori, de la acelasi martor, cei doi avocati pot sa extraga doua marturii contradictorii folosind diferite intrebari. Felul in care sunt folositi in procese martorii depinde de abilitatea avocatilor. Intrebare de meditatie pentru tine: de ce nu sunt folositi de avocati oameni ca tine, care sa le spuna tuturor ca „psihologia, sofista prin excelenta, e un fel de preudo-stiinta; din mina psihologilor iesi cu adevarat bolnav mintal, afara daca reusesti sa scapi de ei la timp” fara sa aiba nici macar un Bachelor in Psychology?! ….pentru ca parerea ta nu conteaza, fara suparare. Sau cat de sus crezi ca este evaluata – intr-o discutie oarecare – opinia ta de „specialist” care respinge stiinta psihologiei, fara sa aiba educatie in domeniu, sau critica fara sa cunoasca?
Ana, discutia noasta se incheie aici. Nu mai am ce discuta cu o persoana care are psihologia ta educationala: „Copilul urla si se trinteste pe jos iar eu, in loc sa inteleg complexitatea lui, pun mina pe curea sau intru in parul lui si-l jumulesc bine; sa vezi atunci complexitate: teroristul ala mic odata invata lectia si pe viitor reflecta de doua ori inainte de a se trinti pe jos” – chiar nimic!!
Tu spui ca „respectul fata de orisice om, indiferent de virsta, nu-l invatam din manualele de psihologie ci de la mama de acasa, cea fara masterat in psihologie” …hmmm: ma intreb ce s-a intamplat cu tine, cum de nu ai reusit sa inveti respectul pentru copii inca?? – sau ei nu intra incategoria „orisice om?” Asa cum am mai zis: dialogul nostru se incheie aici. Ilustrezi foarte bine o mentalitate pe care am vazut-o la personalul „specializat” care lucra la orfelinatul de la Cichid pe vremea lui Ceausescu. intr-un documentar de la TVR cu ani in urma despre orfelinatul de la Cichid din vremea lui Ceausescu. Esti in America doar fizic, mental esti tot in Romania de dinainte de revolutie, si pentru asta imi pare enorm de rau pentru tine…
Psihologia este o stiinta fascinanta, dar desigur intelegerea ei cere timp, studiu, investitie, in schimb rezultatele sunt pe masura.
Antipatia fata de psihologie si nu numai deriva pe de o parte din neintelegerea ei ca stiinta, ca si intrument de cunoastere. Zvonuri nefondate nu merita considerate ca si indicatoare vizavi de valoare psihologiei. Exemplificarea unor esecuri in consiliere nu sunt relevante in etichetarea stiintei. Esecurile sunt datorate in mare masura strategiei si tipului de consiliere utilizat, cat si a compatibilitatii dintre pacient si consilier. La fel si in religie exista speackeri care au o contributie importanta in falimentul vietii crestine a enoriasilor. Cu toate astea nu calificam religia in functie de performanta acestora. Greseala tine de capacitatea individuala si nu de valoarea religiei.
Psihologia este intr-o continua evolutie, metodele ineficiente sunt eliminate treptat, fiind inlocuite cu altele, ca atare criticile nu sunt decat factori benefici care indica spre zonele unde teoriile trebuie corectate.
Consilierea psihologica crestina este o alta ramura, aici rezultatele sunt mult mai bune. Oponentii acesteia sunt in genere oponenti ai unor metode ale psihologiei clasice, in alte cuvinte este extrem de simplu sa combati ce nu intelegi, pentru ca la baza sta criteriul antipatiei pe care se construiesc niste exemple irelevante, culese expres spre a combate.
Romuluss ne zice:
„Psihologia este o stiinta fascinanta, dar desigur intelegerea ei cere timp, studiu, investitie, in schimb rezultatele sunt pe masura”.
Care rezultate?
„Esecurile sunt datorate in mare masura strategiei si tipului de consiliere utilizat”
„Strategiile” astea, sub numele simandicos de „stiinta” , se invata de pe bancile facultatii. Se folosesc dupa caz; cind una dintre strategii nu da rezultatul scontat, se aplica strategia urmatoare, samd, pina cind pacientul devine de nerecuperat sau criminalul eliberat pe motiv de incapacitate mintala.
Vad la voi o adevarata veneratie pentru tagma asta de smecheri cu diploma de doctor in psihologie. Mai ceva decit venerarea sfintilor la ortodocsi! 🙂
Cica, „psihologia e in continua evolutie”; asa ca si raul in sine. De taxe, rau (the evil) si prihologi nu se scapa. asa ca de riie. 🙂
„metodele ineficiente sunt eliminate treptat” , dupa ce s-au testat pe oameni, deveniti un fel de cobai (guinea pigs); aia nici macar n-au posibilitatea sa-si dea consimtamintul.
(greselile de ortografie se datoreaza influentei oculte a psihologilor asupra psihicului meu sanatos si necredul 🙂
😀 dap
Totusi intensa antipatie fata de psihologie pe ce se bazeaza?
Sunt o specie periculoasa; sub comunisti au facut ravagii (au fost folositi impotriva dizidentei politice sau religioase) iar in occident fac mai mult rau decit bine; de fapt neamul asta de paraziti periculosi nu pot produce nici un fel de bine; nimeni nu devine sanatos (din depresie sau schizofrenie, ca sa mentionez numai aceste doua boli ale psihicului -citeste „sufletului”) prin sedinte de soc electric sau medicamentatie. Poate doar un fel de vegetala umana.
Cum era cintecul ala de milioane, „mama lor la toti”? 🙂
Care administreaza medicamentatie si socuri, psihiatrul sau psihologul?
„Care administreaza medicamentatie si socuri, psihiatrul sau psihologul”?
Si unul si celalalt nu fac nici o brinza; adica nu vindeca pe nimeni. Bolile sufletesti sau mintale nu se trateaza cu medicamente sau sfaturi. Nu se trateaza de loc, de fapt.
Doar Hristos sa intervina in mod miraculos la rugaciunea celui cu credinta.
Iar cutitul nu e rau daca e folosit la taiat piine. Daca e folosit la taiat gituri, e rau! 🙂
Nici ala care a studiat psihologia nu e rau daca lucreaza la computere sau fabrica de brinza.
dar stati asa ca tocmai mi-am amintit:
aveti si voi baptisti un mare psiholog mare si la fel de mare fost ilustru anonim, care si-a pus la bataie intreaga artilerie de stratageme psihologice invatata in facultate pentru a-l da jos din functie pe I. Ton si a se aseza dinsul pe post (nu spun care); ei, povestea nu se opreste aici caci nici psihologia nu se opreste 🙂
Daca ai un cutit in mana poti sa il utilizezi ca sa tai painea, deasemenea ca sa ranesti pe cineva. Deci dupa logica de mai sus, cutitul este rau? Un telefon celular pot sa il putem folosi sa comunicam sau sa il trintim in capul celui care ne streseaza. Deci telefonul este rau?
Medicamentele pentru depresie (de ex.) sunt folositoare atita vreme cit tragi apa dupa ele la WC; nu altfel; nu te atinge de ele daca vrei sa mai ai ceva control asupra vointei tale. Toti dracii sunt in medicamentele alea. Sapte legiuni.
Ana, nu ai raspus la intrebare…si pe mine m-ar interesa sa aflu de unde vine reactia ta fata de psihologie. Ai vreo experienta personala pe care ai putea s-o impartasesti pe un blog public?
ai dreptate: nimeni nu devine din nou sanatos din schizofrenie, boala a creierului- care e foarte greu de diagnosticat si e foarte greu de stabilizat – nu a sufletului! schizofrenia se trateaza cu medicamente, altfel schozofrenicii nu pot functiona normal in societate, ajung o amenintare pentru ei insisi si un pericol pentru oamenii din jurul lor si pentru societate.
corect!!
Rahela, te citez:
„Nu exista psihologul apararii si psihologul acuzarii exista avocatul apararii si cel al acuzarii si psihologii folositi ca martori ai apararii sau ai acuzarii”.
Martori ca „experti” in materie; si unul si altul (amindoi cu doctorat in psihologie, sic) au „dovedit” chestiuni contrare.
Pentru bani sunt gata sa-ti dovedesca ca te tragi din maimuta doua generatii in urma!
„cei doi avocati pot sa extraga doua marturii contradictorii folosind diferite intrebari”.
Sigur, asta e „arta” si „stiinta” psihologiei. Sofism.
„Intrebare de meditatie pentru tine: de ce nu sunt folositi de avocati oameni ca tine, care sa le spuna tuturor ca “psihologia, sofista prin excelenta, e un fel de preudo-stiinta”?
Pentru ca ei nu fac bani din asta; as simple as that. 🙂
Intelegerea ta vis a vis de „respectul” pentru copii este o notiune extrem de volatila si nedefinita.
Cunosc in schimb ce e dragostea de copii. Astept respect de la ei (de la ai mei, fireste) chestiune care nu se mosteneste genetic ci ce invata pe parcurs cu nuiaua, asa cum sfatuieste si cartea Proverbelor. Copii invata extrem de rapid ce vor parintii de la ei.
In genere, problema e cu parintii nu cu copii: vad mereu parinti care nu au nici cea mai mica idee cum sa-si disciplineze copii; ii lasa sa creasca ca pe niste buruieni. Cica au respect fata de ei!
Cred totusi ca glumesti in chestiunea cu respectul fata de copii! (de parca de asta duc ei lipsa!).
Ana, iti raspund in viteza la : Ana O. says: August 27, 2012 at 4:45 am
confuzia # 1. Martorii nu dovedesc nimic – ei doar raspund la intrebari.
confuzia #2. exista o diferenta intre o incercare de a convinge pe cineva, reusita incercarii si convingerea personala – si cu asta ti-am raspuns la „Pentru bani sunt gata sa-ti dovedesca ca te tragi din maimuta doua generatii in urma!”. M. Eliade spunea: „daca stii cine esti, nu te mai clatina vanturile” (Romanul adolescentului miop)
confuzia #3. arta, stiinta, filozofie , sofism – in lumea conceptuala nu sunt sinonime, nici macar partial!!
confuzia mea la raspunsul tau: ” Pentru ca ei nu fac bani din asta; as simple as that. ” hmmm: dar tu faci bani din asta?
confuzia #4: respectul de la copii nu se invata cu nuiaua!!!! respectul este o atitudine a inimii, mult mai adanca decat „saru’mana” . Esti sigura ca intr-adevar te respecta copiii tai? stii exact ce gandesc ei (si despre tine)?
confuzia #5: uneori ai nevoie de o viata intreaga sa inveti ce au vrut parintii dela tine; procesul de invatare nu se intampla „extrem de rapid”, doar daca vorbim de programare sau spalarea mintii.
confuzia # 6: comparatie intre buruiene si copii este o aberatie; Buruienile trebuie plivite (smulse) din radacini.
Concluzie: bine ca avem si noi pe cineva ca tine, care ai toate ideile de cresterea a copilului – cu singura precizare la subsol: erata :).
„In genere, problema e cu parintii nu cu copii: vad mereu parinti care nu au nici cea mai mica idee cum sa-si disciplineze copii; ii lasa sa creasca ca pe niste buruieni. Cica au respect fata de ei!” – Ana sa nu confundam o educatie buna, de una in care ii lasi in plata Domnului, cu titlul de respect.
Deci ii inveti rapid cu bataia? Eu as zice ca nu ii inveti nimic cu bataia, ci ii obligi sa faca cum zici. Era o lozinca pre-decembrista : „daca nu stii te invatam, daca nu poti te ajutam, daca nu vrei te obligam”. Nu cred ca asta merge in educatia echilibrata a unui copil. La 18 ani il pierzi, iti iese de sub tutela si nu te va mai asculta, atunci incep rugaciunile plangacioase :”Offf Doamne mi s-a pierdut copilul in lume”. Evident, cand mergea la biserica mergea cu forta, acolo murea de plictiseala, dar trebuia sa stea in tacere pentru ca era in lumea celor mari. Era practic o mica tortura pentru el. Apropos incurajez dusul copiilor la biserica, dar ce vreau sa zic este ca trebuie facuti sa inteleaga ce se intampla acolo.
Apropos vreau si eu retete culinare – gogosi ca nu am mancat demult 😀
romulus, care era vorba aia populara inteleapta?
„Bataia e rupta din Rai”.
Sau poate preferi indemnurile eclesiastului?
Le ti minte, nu-i asa?
Zici ca oblig copulul sa faca ce ii spun eu?
Ba bine ca nu, ca doar n-o sa fac eu ce vrea el!
Cit priveste efortul de a face pe copii sa inteleaga ce se intimpla in biserica, e OK, mai ales daca copilul e macar de 5 anisori, cu toate ca mica catiheza nu-l va transforma pe copil in ascultator atent al predicii.
Un lucru e cert: obraznic sau impartinent nu va fi cu mine; nu in biserica si nicaieri altundeva.
vorbele pupulare reflecta gandirea la un moment dat a unui popor. Nu cred ca bataia e rupta din rai -raiul si bataia n-au absolut nimic in comun. Bataia e o pedeapsa, raiul este o recompensa. Se pare mai degraba ca bataia e rupta din iad :).
ce zici de proverbe 22:6, Ana? „invata pe copil calea care trebuie s-o urmeze…”. Biblia iti spune sa-l inveti pe copil, iar a-l invata nu inseamna a-l bate. Nu sunt o sustinatoare a pedepsei corporale, pentru ca atunci incepem o alta filozofare: ce este bataia? sau cat de multe palme pot sa-i dau fara sa fiu acuzat de abuz? sau ce este abuzul fizic? si ajungem la cine stie ce aberatii. Cunosc gandirea, am crescut in Romania si aveam vecini care-si bateau copiii cel putin o data pe saptamana ca sa simta ca traiesc. Nu sunt de acord cu ea si n-am sa incurajez niciodata bataia, pentru ca stiu ca exista alte metode de educatie mult mai eficiente.
Tot ce inteleg eu din ce spui este ca nu ai intalnit nici o alta metoda de disciplinare a copilului decat bataia 🙂 . Hellooooo – vechiul testament este plin de povete cu „trecutul prin ascutisul sabiei” , deci mai sunt si alte metode 😀 .
Exista multe alte metode prin care se poate comunica copilului ca ceea ce face nu este bine. In fond bataia este un mod de a-i comunica STOP IT! Cert este ca bataia are doua fatete, este intr-adevar o metoda instanta de reducere la tacere a copilului(dar nu rezolva cauza problemei), dar exista si un numar de consecinte care vor rezulta.
E foarte simplu – la ticalosu ala mic ii aplici vreo doua(ca una nu ajunge) ca sa se invete minte, apoi mergi linistita sa iti reiei telenovela si injuri in gand ca ai pierdut 60 de secunde cu impertinentul ala ne-educat :D.
Raman la aceiasi parere, din prea mult egoism cautam solutii instante, fara sa ne gandim la repercursiuni. Din inversunarea cu care insisti pe bataie ma face sa cred ca esti o persoana foarte distanta in raport cu copii si nu intelegi deloc modul lor de gandire si problemele lor, nu te sti integra in mediul lor, nu te stii juca cu ei. Daca sunt mici nu inseamna ca sunt mai putin oameni, daca sunt mici nu inseamna ca problemele lor sunt mai putin serioase decat ale noastre.
Probleme pot aparea cand cineva are prea multi copii si nu are timp de ei. Este un aspect relativ dificil, o situatie materiala limitata, job stresant, cunostinte sumare vizavi de educatia copilului.
„Tot ce inteleg eu din ce spui este ca nu ai intalnit nici o alta metoda de disciplinare a copilului decat bataia „.
Intelegi gresit.
Exista si alte metode de disciplinare fara sa excludem cele indicate de eclesiast sau ap. Pavel.
uite, Ana, am gasit reportajul despre care vorbeam- si cu permisiunea lui Marius – il poti vedea aici: http://www.youtube.com/watch?v=fnxOsjRjhtc
Mentalitatea oamenilor de atunci o intalnesc si la tine; Oameni ignoranti care nu stiau nimic de psihologie, si care tratau copiii cam asa cum te-am auzit si pe tine ca este normal. Fii atenta te rog la intrebarea „cum se purtau ingrijitoarele cu tine?” (minutul 6:34); in contextul discutiei noastre „ingrijitoarele” sunt „the main caregiver”. Ignoranta nu este o scuza pentru comportament; tu alegi sa fii ignorata din autosuficienta – asta e si mai grav! Nu te judec, Dumnezeu te va judeca; nu pot sa inteleg acreala din sufletul tau si lipsa de sensibilitate la adresa copiilor – dar ma ingrozesc la gandul ca istoria se perpetueaza…copiii din orfelinatele din Romania au fost subiectul de studiu al multor cercetatori psihologi si au ajuns pe paginile manualelor de psihologie. Daca tu crezi ca este normal sa-ti bati copiii – este problema ta – dar nu-ti dau voie sa spui ca nu se pot educa altfel decat cu bataie si urlete. Nu mi-e rusine ca sunt romanca, mi-e rusine ca altii sunt. Abuzul de toate felurile ii dezumanizeaza nu pe cei abuzati,ci pe abuzatori.
Comportamentul si nevoia acestuia in raport cu copii denota o lipsa de armonie in familie. Atitudinea dintre adulti se reflecta si asupra copiilor, framantarile adultilor devin si framantarile copiilor, desigur nu la modul constient in cazul celor micuti.
Nu concep un cuplu armonios sa rasfranga dizarmonie asupra copiilor. De-alungul anilor am fost atent la comportamentul copiilor cum ii numim noi – neascultatori. Copii sunt mult mai sensibili decat adultii, nivelul lor de perceptie a parghiilor din familie este amplificat. Lucruri pe care noi adultii nu le observam si nu le dam atentie, ba chiar le negam sunt pentru copii lucruri foarte reale si totodata elemente care ii influenteaza. Nu pornesc de la premiza ca copilul nu are nici un aport in situatia data, dar trebuie gasita solutia buna, nu una de moment ca in video-ul de mai sus.
Cand intalnesc un copil neascultator in primul rand ma uit la viata parintilor, desigur nu la cea afisata in biserica, ci la cea privata. Pentru un ochi format aparentele „perfecte” din societate tradeaza existenta sau lipsa unei armonii in familie.
Lipsa empatiei este unul din cauzele majore ale neintelegerii copiilor, lucru care este prezent cu siguranta si in neintelegerea partenerului de viata si a altor oameni din anturaj. Empatia este un al 6-lea, 7-lea simt, cum vrem sa il catalogam. Lipsa acestuia se rasfrange asupra tuturor relatiilor din jur. Lipsa dorintei de a studia propriul copil, de a intelege framantarile lui nespuse si neconstientizate de el, dar traite, denota lipsa empatiei. Un cuplu matur, plin de afectiune rasfrange afectiune, intelegere asupra celor micuti. Pe de alta parte neintelegerea propriei fiinte duce la dizarmonie cu cei din jur, in alte cuvinte as porni de la intrebarea fireasca – „ma inteleg eu pe mine?”. E un drum lung pana la a ajunge sa ne intelegem, dar odata ce am pornit pe acest drum, vom fii atenti sa ii intelegem pe cei din jur. Daca ma inteleg pe mine incep sa il inteleg pe cel de langa mine si este valabila si reciproca. Egoismul si intoleranta fata de cei din jur indica spre o problema acuta personala. Raporturile cu cei din jur este o oglinda a propriilor probleme.
Ce este mai grav este faptul ca nu doar ca nu intelegem nimic din ce se intampla in jur, dar consideram ca nici nu trebuie. Autosuficienta este o autoplafonare periculoasa.
*Comportamentul agresiv si nevoia acestuia in raport
da, romuluss, de acord; e foarte greu sa intelegi ce se intampla in sufletul unui copil si este dureros cand vad dezinteresul oamenilor – cum ziceai si tu -si lipsa lor de consideratie legata de copii; pe mine efectiv m-a zdrobit reportajul acesta cu orfelinatul de la Cighid, cu cat mai mult l-am vizitat si eu prin ’93-94 cand eram studenta, fara sa stiu de tragedia ce ascunde istoria acestuia; reportajul l-am gasit acum trei ani, pe youtube (sunt vreo trei parti) si impreuna cu sotul meu ne uitam ingroziti la imagini. N-o sa le uitam niciodata. Ne facem vinovati de multe pacate ca natie, dar cel mai mare pacat este sa perpetuam o mentalitate bolnava si sa o transmitem urmatoarei generatii. Intotdeauna o sa lupt impotriva acestei mentalitati care distruge suflete. Deprecieri de genul: „nu esti bun de nimic”, „esti un prost”, ” tu n-o sa te descurci in viata” , „ai sa ajungi ca maica-ta/taica-tau” si lista poate continua nu fac decat sa distruga capaciataea copiilor de a nazui spre ceva mai bun. Abia atunci cand traiesti intr-o alta societate si ai de-a face cu o alta mentalitate, care le spune copiilor „you can do it”, „you did a great job”, „I trust you”, ” I know you can get there”, „God bless you”, „you are a smart kid, I know it” iti dai seama ca nu este normal ceea ce ai crezut tu ca este normal. Bineinteles, asta nu inseamna ca americanii au copii perfecti – nimeni nu este perfect.
Fiecare om are si parti bune si rele si in el se da o lupta continua intre bine si rau de cand lumea si pamantul… dar este pana la urma alegerea noastra sa vrem sa vedem binele, partea pozitiva. Capacitatea de a vedea jumatatea plina a paharului este poate legata si de increderea noastra in Dumnezeu. Sa vrei sa vorbesti de bine este o alegere – asta n-are nici o legatura cu meritele. Daca „a binecuvanta” inseamna a vorbi de bine, atunci printr-o comparatie contrast, „a vorbi de rau” devine a blestema. Daca a binecuvanta aduce viata (vezi Deuteronom 30:19) blestemul aduce moartea (nu neaparat moartea fiziica). Este alegerea noastra sa raspandim viata in jurul nostru, sau moartea- distrugerea care primeste diferite forme. Este alegerea noastra daca vrem sa fim solii mortii prin vorbirea depreciativa sau ai vietii prin vorbirea de bine. Cu toate astea Dumnezeu ne ofera o sugestie „Alege viata, ca sa traiesti”.
„Cand intalnesc un copil neascultator in primul rand ma uit la viata parintilor, desigur nu la cea afisata in biserica, ci la cea privata” (romuluss)
1. nu poti cunoaste prea mult viata privata a parintilor decit in masura in care acestia o reveleaza, in parte, prietenilor; dar poti specula si face filozofia chibritului.
2. si cam ce faci dupa ce te toti uiti la viata privata a parintilor (folosind probabil ceva aparate de ascultat sau filmat de la distanta ? 😀
Asta va rezolva problema cu neascultarea obraznicaturii aleia mici?
„Ce este mai grav este faptul ca nu doar ca nu intelegem nimic din ce se intampla in jur, dar consideram ca nici nu trebuie”.
1. daca nu intelegem (sau nu putem intelege) nimic din ce se intimpla in jur, mai e necesar sa consideram a intelege?
2. poate ca unii inteleg sau toti trebuie sa apelam la mult cunoscatorii si atot-stiutorii de psihologi?
Ana:
ohoho, ba da, si inca ce bine poti cunoaste viata de familie a parintilor prin copii – pentru ca isi copiaza parintii. Romuluss se referea aici la armonia din familie – care se reflecta in comportamentul copiilor. De aceea nu prea este nevoie sa-i bati pe copiii care cresc intr-o familie armonioasa cu invataturi sanatoase.
hmm… am niste colegi, sot si sotie, care au 2 copii rai, anume sunt f neastamparati, obraznici, etc., dar parintii sunt 2 oameni super de treaba. lucrez 8 ore/zi cu ei de cativa ani, deci stiu ce zic. intrebarea este: pe cine copiaza copiii? ca este clar ca nu-i copiaza pe parinti.
nu stiu daca se intelege ca nu prea sunt de acord cu afirmatiile tale. si nici psihologii nu-mi sunt simpatici.
L.I., vina trebuie sa fie a acelor caregiver care au grija de ei in lipsa parintilor.
Aia n-au studiat indeajuns psihologia si, in loc sa-i paruiasca bine pe obraznici, au stat sa reflecteze la cauzele relelor de pe pamint si suferinta ingrozitoare, de cosmar, a altor copii stresati de cei ce pun in practica indemnurile biblice! 😀
L.I. – probabil ca tocmai asta e problema colegilor tai: copiii lor sunt crescuti de altii. Intreaba-i pe colegii tai de ce cred ei ca au copii neastamparati si incearca sa aflii cum ii educa. Asta ar fi cel mai corect.
mai rar a avut grija cateo bunica de ei, dar in general au fost crescuti de parinti. au incercat si cu bataia 😀 dar nu merge. : )) eu tind sa cred ca este totusi o chestiune de timp. mai stiu copii super neastamparati, care cand au crescut s-au potolit.
Ana, poate tu nu remarci, dar altii remarca usor, pentru cineva cu un ochi antrenat observa foarte multe fara sa fie necesar sa filmeze. Nu iti poti da seama cat de multe tradeaza body language-ul relatia/raporturile dintre 2 adulti. Limbajul privirilor este foarte expresiv, limbajul gesturilor de asemenea. Armonia/dizarmonia, iubirea/lipsa iubirii, buna comunicare/proasta comunicare si multe alte procese de acest fel sunt observabile. Sa nu uitam ca 80% din comunicare este non verbala. Vezi daca stiai asta nu era cazul sa amintesc 🙂
romuluss, vad ca te-ai molipsit de psihologita! 😀
Am avut aici in America citva mari (adica barosani) tele-evanghelisti care, dupa ani de zile de predicat si evanghelizat, au fost prinsi cu teleleici culese de la coltul strazii (vezi cazul lui Jimy Swaggart); sau ca liderul organizatiei evanghelice, prins in homosexualitate.
Se vede ca evanghelicii amenicani nu au perspicacitatea sau ochiul tau antrenant in dedectari psihologice 😀
Ana – tu ai trecut acum pe de-ale lui Creanga – din ciclul am „incalecat pe o sa …. si ti-am raspuns asa” 😀 ca o discutie serioasa cu tine nu se poate vorba lui Marius – asteptam retete
Ana:
ce legatura are ceea ce spui tu cu ce spunea romuluss?? niciuna. 🙂 ca de obicei 🙂 – unde dai si unde crapa :). Fiecare da socoteala inaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce face;
chiar, Ana – acuma ce vrei sa spui aici? scormonesti gunoaie ca sa demonstrezi ce? ca oamenii sunt capabili de orice? asta stiam- merci. diavolulul nu este intimidat de titlul nimanui. Cu cat esti mai sus, cu atat se lupta mai tare ca sa te distruga si sa compromita lucrarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu se poate folosi de oricine, sau orice ca sa-si transmita mesajul mantuirii la oameni, daca s-a folosit si de un magar in VT 🙂
Discutia nu era vis a vis de ingrijitoare/educatoare, caz particular de caregiver ci de parinti si copii.
Parinti sunt responsabili de cresterea copiilor lor iar situatia cu cresele sau gradinitele sunt ceva artificial. Parintii, din diferite motive, abdica de la responsabilitatea cresterii copiilor lor, ii dau in ingrijirea unor straini asemenea tie.
Fireste ca tu sau orisicare caregiver platit trebuie sa actioneze conform unor anume standarde iar baiata este un no-no, cu toate exceptiile abuzive de rigoare.
Eclesiastul indeamna sa nu crutam nuiaua; ai de gind sa iei in considerare sfaturile lui sau ale psihologilor moderni?
Si nu am zis ca „nu se pot educa altfel DECIT cu bataie si urlete”. Fara urlete si folosind o gama variata de metode, de la copil la copil.
A zice ca bataia, cea rupta din rai, ar dezumaniza un parinte iubitor sau copilul acestuia, suna nitel ciudat; cel putin.
Ana – hai sa ne intelegem: tu, ca parinte esti caregiver pentru copilul tau – in sensul semantic al cuvantului „care=grija” „giver=cel care ofera” – caregiver- cel care ingrijeste. Tu, ca parinte, ingrijesti de copilul tau (sau cel putin asta trebuie sa faci). Nu respinge ceea ce nu cunosti – caregiver este in primul rand parintele (sau ar trebui sa fie). Si cu asta, pornesti de la o premisa falsa in discutia de mai sus. Tu chiar nu poti pricepe ca parintele este de fapt caregiver? De ce faci asa o separare intre cei doi termeni, cand in unele cazuri se pot folosi interschimbabil?
Da, indiferent de ceea ce accepti tu sau nu, indenpendent de faptul ca ti se pare ciudat, abuzul dezumanizeaza. Eu asta am zis. Si daca stai si te gandesti un pic, imi dai dreptate. Ciudat e putin spus – abuzul duce la dezumanizarea abuzatorului – asa cum am spus-o eu – ar fi trebuit sa spun ca abuzul tine de domeniul patologic. La tine e o intreaga poliloghie de termeni opusi, care nu face decat sa demonstreze aberanta gandirii: bataie, rai, abuz, „parinte iubitor” sunt incompatibili impreuna.
„nu pot sa inteleg acreala din sufletul tau si lipsa de sensibilitate la adresa copiilor”, (rahela)
Ochiul cel rau, rahela.
„Daca tu crezi ca este normal sa-ti bati copiii…”
Daca eclesiastul (dar nu in cartea Eclesiastul) si ap. Pavel (in Evrei 12) vorbesc de pedeapsa corporala (folosirea nuielii) intru scoaterea nebuniei lipita de inima copilului, pot crede si eu asijderea.
E normal ce cred ei. Cine crede viceversa, crede anormal.
Iar acestia nu vorbesc de abuz si nici eu.
Ana, din cate stiu eu nu trebuie sa fii psiholog ca sa observi din nou o aberatie in afirmatia ta: nu intelegi cu ochii, Ana. Cu ochii vezi. :).
Da, ar fi interesant de stiut de unde vine acreala ta si raceala ta vis- a -vis de copii. Nu am citit nimic frumos care a venit de la tine despre copii – ceva care sa incalzeasca sufletele. Scenariile pe care le sustii sunt de filme de groaza, Ana. De obicei, copiii dupa ce vad un film de groaza, au cosmare…
scenariile descrise de mine sunt luate de la eclasiast (nu din cartea Eclesiastul) si de la ap. Pavel; ei sunt cu cele scene de groaza, de cosmar, cind recomanda folosirea nuielei pe funduletul obraznicaturilor nostrii (a se retine cuvintul „nostrii”);
Cred ca ai citit prea multa maculatura de „specialitate” plus filme de groaza, de cosmar.
Incearca pe tine chestia aia smechera cu psihologii si spune-ne daca a lucrat.
apropo de psihologia aia la care te tot referi facind total abstractie de indemnurile eclesiastului sau ap. Pavel (vis a vis de disciplinarea copilului), dedic psihologiei si psihologilor urmatorul cintec: http://www.youtube.com/watch?v=8AoM_ZbSDzU
😀
Ana draga de cand cu discutiile despre psihologie si cresterea copiilor m-ai convins – mi-am luat toate episoadele Terminator cu Arnold. Am invatat deja niste miscari noi – si imi place replica „hasta la vista baby” 😀 😀
nu uita nici replica lui Clint Eastwood: „go ahead, make my day”! 😀
in toate exista o masura, Ana – ti se va masura cu ce masura ai masurat . Nu mi-am imaginat ca o femeie evlavioasa, cum te pretinzi ca esti, care citeaza din Eclesiastul, Proverbe, Matei, Evrei sau Apocalipsa, sa apeleze la injuraturi cand argumentele logice nu exista.Tu nu numai ca nu ai respect fata de copii, dar nu ai respect nici fata de oameni. Asta imi aminteste de niste cuvinte dintr-o poezie „nu poate da pamantul, ceea ce Dumnezeu nu a sadit in lutul sau”. Ana 🙂 – oameni ca tine fac posibil ca psihologii sa aiba de lucru 🙂
rahela,
1. in dialogul de fata nu e vorba de mine; discutam idei sau texte din scriptura (sau ar trebui sa);
2. nu ma „pretind” a fi evlavioasa: SUNT evlavioasa! 😀 (sau incerc sa fiu, mai bine zis)
3. eu una n-am apelat la injuraturi cu toate ca cintecul ala „mama lor la toti” e de milioane;
4. psihologii isi gasesc material de lucru unde cu mintea nu gindesti cu toate ca la consens tot nu ajung; nici np, la urma urmei; nici cei de pe acest blog obscur.
draga mea, ai pus capacul; explicatia ta la cantecul acela si evlavie denota stupiditate la maxim!! te contrazici de cel putin trei ori in doua propozitii – tipic tie :). Iar confunzi oalele de fasole cu oamenii 🙂 – data viitoare incearca putina logica amestecata cu bun simt, asa cum se cuvine unei femei care incearca sa fie evlavioasa si fa si tu o dedicatie fara sa trimita la injuraturi. Ti-ai dat o nota foarte proasta cu cantecul.
@Ana O.
„Doar Hristos sa intervina in mod miraculos la rugaciunea celui cu credinta.” – absolut de acord. Cat despre psihologie inca nu m-ati lamurit ce e cu ea? Care e vina psihologiei? Ce putem zice de fizica, chimie? S-au creat bombe chimice, s-au creat bombe atomice. Deci fizica si chimia sunt rele. Ce facem cu ele? Ce facem cu pastorii, preotii care isi fac meseria sub standardele cuvenite? Sigur consecintele sunt evidente, dar ce facem cu ei? Ce facem cu medicii care fac malpraxis si nimeni nu ii trage macar la o mica raspundere ? Nici macar judecatorii curtii constitutionale nu iau masuri impotriva lor 🙂
Cat despre razboiul cu Ton, am sa il las pe Dumnezeu si pe Ton sa rezolve divergentele de opinie. Si mai exista un aspect – nu toti care afiseaza o divergenta publica sunt si dusmani in particular. Dezbateri teologice pot aparea in orice moment, tine in fond de apologetica si de faptul ca interpretarile biblice sunt intr-o permanenta evolutie, evolutie care trebuie mentinuta in interiorul unui perimetru dat.
Aspectele care ies de sub scutul diplomatiei si al respectului reciproc sunt blamabile evident. Exprimarea spiritului latin lipsit de diplomatie cere cizelare intr-adevar.
Ramine sa zicem precum orbul Bartimeu: Iisuse, Fiul lui David, ai mila de mine pacatosul.
😀 exceptional raspunsul.
Imi amintesc de cugetarile academicianului Grigore Moisil din care as cita cateva la intamplare pentru ca au logica si umor:
-Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele
să ţi se pară uşoare.
-Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil.
Ana, respectul il primesti , daca il dai; daca nu, dai si tu ce ai – dai cu pumnul in masa, iti dai cu parerea ( proprie si personala 🙂 – de cele mai multe dai pe langa…dar mergi mai departe si dai in copiii care te deranjeaza cu comportamentul lor (observi ca am scris cu trei „i”, -unul de la desinenta de singular, unul de la plural si unul de la articolul hotarat – te rog, data viitoare sa-l scrii corect, daca se poate), dai in stanga si-n dreapta si dai ca nuca-n perete de cele mai multe ori…daca nu ai respect pentru oameni si daca nu stii sa te descalti…
Eclesiastul indeamna sa „dam” in copii (nu copiii) folosind nuiaua si asta intru respect (sic) fata de ei si intru scoaterea nebuniei legata de inima lor.
Eu, uitind de acest indemn divin, din mila i-am paruit pe ai mei la o adica; metoda mea s-a dovedit a fi mai putin eficace decit cea sugerata de Eclesiast.
Si fara sa o extind la copiii altora.
Chestia nostima e ca metoda biblica lucreaza mai bine decit metodele psihologilor moderni.
In mod sigur.
Nu ne intelegem copii, nu depunem efort macar sa ii intelegem, ii educam cum ne vine si apoi Domnu cu mila. Daca iese bine zicem ca metoda noastra e buna, daca e rau zicem ca a fost alegerea copiilor de a se departa de Adevar 😀 .
romuluss, abia ne intelegem pe noi insine! 🙂
Cred ca in fata Lui Dumnezeu nu este un raspuns satisfacator, dar o putem inmuia spunand, ca toti pacatuim si ce putem face? 😀
Nu stiu ce sanse va avea, la judecata finala, incercarea noastra de induplecare sau inmuiere a inimii lui Dumnezeu (?!), dar s-ar putea sa aibe sanse incercarea ingerului nostru pazitor.
Sau a sfintilor din prezenta lui Hristos.
Daca ii rogi, fireste, si de pe acum daca se poate.
Ana – te rogi Domnului Isus Cristos !!! pentru ca numai El te poate mantui de pacate. – exista un singur mijlocitor intre om si Dumezeu si acela e Domnul Isus Cristos !!!!
Ana, te rog spune-mi versetul din Eclesiastul care ne „indeamna sa dam in copii” – cum spui tu „intru scoaterea nebuniei legata de inima lor”???. Unde ai vazut tu asa ceva?? Nu vreau interpretarea ta, vreau versetul. Poate ai vrut sa spui Proverbe… Nu prea am vrut sa intru in dialog cu tine pe teme biblice, pentru ca am vazut cateva erori pe care le-ai facut in comentariile tale si interpretari aberante. Se pare, insa – in ideea unora – cand nu spui nimic, inseamna ca nu ai nimic de spus (foarte ciudata filozofie) sau cand ai ultimul cuvant, inseamna ca tu ai dreptate (alta aberatie). Eu merg dupa sloganul „pick up your battles” si am ales sa lupt impotriva mentalitatii.
Ana:
nici in Proverbe nu exista ceea ce spui tu ca ne indeamna Biblia…
Si ca sa ma repet, ideea ta vis a vis de respectul datorat copiilor (?!) este o chestiune nedefinita.
Adica?
Discutia nu era despre respectul fata de om, in genere,
Daca extindem la copii teoria ta dupa care „respectul il primesti, daca il dai”, atunci bietii copii se aleg numai cu nuiaua 😦
Cu alte cuvinte, se duce pe apa simbetei teoria ta cu respectul fata de copii. 🙂
Copii nu se exprima de multe ori in termenii intelesi de noi, pedeapsa fizica de moment nu este decat un mesaj de felul „eu sunt sefu, ai doua optiuni, ori faci cum zic eu, ori faci cum zic eu”. Prin asta nu se rezolva problema copilului, dar se rezolva problema „how’s the boss now?” 😀
who’s*
romuluss, dar eu SUNT „seful” (ca parinte, in genere) iar ala mic trebuie sa faca ce-i zic eu; n-are incotro mai ales cind e vorba de o chestiune de disciplina.
Altfel, noi parintii, in calitate de sefi, avem si dragoste si intelegere fata de copii; le vrem tot binele de pe lume.
Nu abdicam de la sefie doar pentru ca cei psihologi vin cu noi si noi idei traznite (vis a vis de educatia copiilor), fara legatura cu lumea lui Dumnezeu.
Cind n’avem incotro, punem mina pe joarda nu pe manualele de psihologie moderna (astea se tot schimba).
Rezultatele sefiei noastre se vor vedea cind ei vor imbatrini, conform textului biblic din Proverbe:
„Invatã pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si când va îmbãtrâni, nu se va abate de la ea”.
Noi parintii („sefii”) sa nu ne pierdem nadejdea pe care o asteapta o mare rasplatire 😀
Ceea ce te forteaza cineva sa faci nu va rezulta intr-o lectie invatata, ci intr-o viitoare rebeliune impotriva acelor lucruri si acelor oameni. Prin forta (bataia este silire) copilul va percepe faptul ca este in inferioritate si nu va intelege lectia. De aceea copilul devenit adult va ignora tot ceea ce i-a spus parintele odiniora. Adevarul este ca lectia nu a fost inteleasa, ci faptul ca este prea slab sa riposteze. Ar fi mai util si mai putin egoist sa ajutam copilul sa invete lectia si nu faptul ca nu are forta suficienta sa riposteze. Mesajul „who’s the boss now?!” il invata pe copil ca trebuie sa devina mai puternic si sa devina independent de cel care ii era/este sef.
La fel facem si noi adultii, atunci cand un sef ne obliga cu forta sa facem ceva, noi vom incerca sa gasim o alta cale de finantare. Forta obliga, este o solutie de moment pentru cel in pozitie superioara, dar pentru cel in pozitie inferioara nu este decat un mesaj egoist lipsit de sens.
Este mai greu sa facem un copil sa inteleaga lectia, dar este util pentru el. In schimb ideea este ce vrem noi, el sa inteleaga lectia si sa ii devina o lectie de viata sau sa il reduc la tacere de moment si sa imi rezolv in mod egoist problema momentana?
dragostea, iubirea, amorul si nuiaua fac minuni! 😀
Macar odata v-ati pus in pilea cuiva care primeste bataie? Macar prin puterea imaginatiei? Si dupa o bataie buna sa ziceti – hm da acum inteleg ce vrea acest om de la mine, am inteles lectia, deci avea dreptate, wuuau ce iubire ca ma si bate!!! 😀
mai explica-mi o data logica dintre respectul fata de copii si bataia cu care se aleg… daca exista vreuna 🙂 si dupa aceea uita-te cum se duce pe apa sambetei :). Draga mea Ana – in lumea in care traiesc eu, spune-i de vis, sau cum vrei tu – nu in cosmarul pe il descrii tu … se vorbeste mult despre respectul fata de fiinta umana (in special fata de copii) si se si practica; da, poate e o idee noua pentru tine – respectul fata de copii, dar draga mea Ana, tu nu faci decat sa ilustrezi mentalitatea omului care a trait in cea mai mare parte de viata in comunism – unde psihologia nu era studiata in scoli, iar oamenii credeau ca psihologie inseamna un fel de „nebunie”. Oamenii de atunci aveau idei ca cele pe care le descrii tu – „ce respect iti trebe? las’ ca-ti dau eu respect” – asta era lozinca pe care o auzeam din gura parintilor (nu alor mei ) si asta aud si de la tine de fapt. Pentru ei era clar: da-i la baby mancare, schimba-l si pune-l undeva sa se joace singur, ce el e baby – si doar ce sa faci cu un baby? el habar n-are de ce se intampla in jurul lui, ce sa-mi pierd eu timpul sa ma joc cu el, sau sa incerc sa-i vad reactiile la diferiti stimuli? WRONG!!!! Absolutely wrong!!! Daca respecti creatia lui Dumnezeu si daca-ti intelegi rolul pe care-l ai in momentul in care primesti un copil in viata ta, si daca ai mai studiat si un pic de psihologie (de dragul de a intelege fenomenele ce se intampla in fiinta umana) iti dai seama ca tu, ca parinte sau „primary caregiver” devii in fel de scena pe care se cladeste toata dezvoltarea copilului tau din primii lui ani de viata, deci esti prin urmare responsabil „to nurture”. Poate nu intamplator ne-am intersectat pe blogul lui Marius, Ana. ideile tale sunt absulut distrugatoare pentru copii, in special ai tai !!! – poate mai ai timp sa refaci ceea ce ai stricat de-a lungul anilor, incercand cel putin sa accepti ideea ca educatia se poate face si altfel decat prin bataie. Eu nu mi-am batut niciodata copiii – pentru ca nu a fost necesar…si ca mine sunt multi; ascult marturisiri ale oamenilor care-mi spun ca primeau bataie pentru tot nimicul – pentru ca asa credea mama si tata ca se face educatia…si ii aud si pe acei care-mi spun ca nu i-au batut parintii niciodata; stii care e diferenta dintre ei? imaginile de groaza care sunt inca vii in mintea copiilor care au primit bataie…
Desprinderea de mentalitatea din Romania(pre si post decembrista) nu vine natural din momentul mutarii intr-o alta tara. Necesita un efort de adaptare, o deschidere a mintii spre intelegerea altor valori. Trebuie sa recunoastem ca mentalitatea formata in tara este una de sclav. Esti privat de drepturi, privat de posibilitati, privat de o viata civilizata normala. Evident ca cei care nu au trait inafara vor nega si ma vor contrazice, pentru ca nu au cum sa faca diferenta locuind doar in tara.
Evreii dupa ce au iesit din Egipt nu s-au putut adapta libertatii pe care o aveau, iar Dumnezeu era deschis sa le ofere foarte mult. Mentalitatea de sclav formata in Egipt era singura alternativa pe care o cunoasteau. Foarte putini au facut tranzitia de la un stil de viata la altul.
Sa fii intr-o tara dezvoltata si sa traiesti cu mentalitatea invatata in tara inseamna o viata traita in trecut si nicidecum o viata traita in prezent.
e-adevarat, romuluss!!! :). faci niste observatii valide. punct ochit -punct lovit! locuiesc in USA de aproape 12 ani si stiu exact despre ce vorbesti. Cunosc oameni care au plecat din Romania de peste un sfert de secol si gandesc la fel ca oamenii de acum 30 din Romania…s-au conservat in comunitati de romani; s-au mumificat intr-un fel in care inca mi-e foarte greu sa-l inteleg, dar care are de-a face cu un orgoliu stupid bazat pe exclusivim si pe o falsa superioritate – „nu-i nimeni ca noi”. Aceasta omeni dispretuiesc natia in mijlocul carora traiesc si au fost acceptati, au o ideologie rasista si discriminatorie, isi pastreaza formele fara fond – vechi si mostenite din comunism – nu inteleg cultura in care traiesc, nu sunt in stare sa adopte nici macar politetea caracteristica americanilor, vorbesc o limba engleza pocita, iar limba romana n-au stiut-o corect niciodata :), sunt needucati, iar obtuzitatea mintii lor nu concepe dicolo de autosuficienta, sunt aroganti, fara moralitate, fara etica a muncii, nu pot sa se exprime logic, cursiv si coerent – dar se cred destepti, nemaipomeniti si oricand gata sa dea lectii. Nu numai ca ei nu se desprind de mentalitatea pe care au avut-o in Romania, dar o si promoveaza ca standard pentru urmatoarea generatie…however, there’s a huge gap between the first generation of immigrants and the second generation (those who came in the US before the age of 12, or were born in the US).
Ceea ce spui tu referitor la mentalitatea de sclavi este absolut infiorator de adevart…este trist sa-i vezi cum se chinuie sa pastreze formele lor de demult – singurele prin care pot sa-si pastreze semnificatia. Dar, ca sa termin intr-o nota optimista – sunt si oameni extraordinari, romani care au inteles ca imprumutand de la americani ceea ce au mai bun nu ne pierdem specificul national, ci il innobilam.
Ti-am urmarit comentariile cu interes; apeciez finetea observatiilor, profunzimea ideilor si atitudinea ta in disputa aceasta. Ma bucur ca am avut placerea sa te intalnesc din nou in spatiul blogurilor (imi amintesc de tine de pe vrememea Patratosului 🙂 – sau gresesc??)
Merci Rahela, da cred ca ne-am intersectat in lumea lui Patratosu, actualmente prof. univ. Marius Cruceru – fara cravata 🙂 . Apropos, inca mi-e dor de acel blog, era fascinant din multe puncte de vedere, revolutionar as putea spune, in schimb nu subapreciez deloc blogul curent 🙂 .
Ai perfecta dreptate oamenii care se opresc din evolutia gandirii sunt morti din multe puncte de vedere. Experienta din pustiu a evreilor e foarte relevanta si totodata socanta, frustranta atat pentru liderii religiosi ai acelei vremi cat si pentru evreii neadaptati.
Legat de copii, incepi sa ii intelegi atunci cand devii colegu lor de gasca, cand te cobori la nivelul lor si incepi sa devii unul de-al lor, atunci intelegi de ce nu asculta, de ce nu isi fac temele, de ce ies imbracati intr-un anume fel afara, etc. Cand simti ce simt ei atunci vezi cu adevarat prin ochii lor, lucru care e fascinant. Atunci poti veni cu solutii care devin lectii de viata de neuitat pentru ei.
Gandirea americana este la o distanta buna de gandirea romaneasca, in schimb lumea shakespeariana este si mai departe, aici acomodarea este si mai dificila mai ales ca totul este bine croit dupa diferite coduri de conduita. Chiar e nevoie de psihologie sa te poti adapta 😀 .
„Eu nu mi-am batut niciodata copiii – pentru ca nu a fost necesar” , (rahela)
Nu toti copii sunt cuminti (daca au fost, fireste) precum au fost ai tai, chestiune suspecta din start (vorba aceea, ce le-ai facut?!)
Altfel eclesiastul nu venea cu ideea de nuia pe spinarea sau funduletul copiilor.
Multi dintre copii sunt pe undeva la mijloc (asa ca ai mei) dar altii sunt de-a dreptul draci impielitati 😀 (nu e vina lor, se numeste mostenire genetica).
Ei, in cazul asta arunci la cos manualele de psihologie, iei Biblia si procedezi precum scrie la Carte; asta daca vrei sa scoti nebunia legata de ei ca scaiul si sa scapi si de pacatul mindriei.
Tu, ca caregiver (profesor, educator, etc), nu prea poti face mare brinza in acest domeniu dat fiind ca nu sunt copiii tai. Folosesti numai metoda carrot nu si stick. Le dai bomboane ca sa stea cuminti iar tu te poti lauda cu metodele tale educative 😀
Eu una, ca mai toti copii neastimparati (citeste cu imaginatie prodigioasa), nu bleaga precum aia cuminti, am mincat bataie de la tata pe vremuri, nu mare lucru, dar n-am ramas cu imagini de groaza. Cu tata am avut o relatie de prietenie mai strinsa de-a lungul anilor, decit cu mama de la care n-am mincat bataie.
Cred ca ai citit prea multa maculatura din domeniul psihologiei sau ai vizionat prea multe filme de proasta calitate.
Afara daca vorbesti de experienta ta personala, ceva cu totul singular.
nu-mi mai pierd timpul cu tine, Ana – de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere…
Ana, ataci la greu cu vorbe dure, dar cu prea putine argumente logice, ca sa nu zic deloc. Cine nu are capacitatea si nici nu vrea sa inteleaga ce se petrece in sufletul copilului.
Da exista copii cu un fond bun si altii cu un pattern comportamental marcat de indisciplina, si cunosc bine si mentalitatea „bataia e rupta din rai”. Nu e vorba de psihologie cand unii aleg sa isi inteleaga copii, e vorba de faptul ca au capacitatea de a empatiza, de a intelege exact cum vede si gandeste copilul. In cazul copiilor cu un pattern comportamental inclinat spre rau metodele de educare difera.
Am vazut copii urland si tipand in magazine si facand dezastru astfel ca parintii nu stiau unde sa se ascunda de rusinea privitorilor, in schimb te asigur problema era mai adanca, copilul reflecta doar un comportament si o atitudine a parintilor. Framantarile, complexele din mintea parintelui se reflexta vizibil in manifestarile copiilor. Ca sa educi un copil trebuie sa te educi pe tine, nu tine cu „fa ce spune popa, dar nu fa ce face el”. Copilul se educa prin puterea modelului si nu prin povesti.
Sa lasam interpreatarile gresite biblice si sa punem mana pe niste interpretari mai compentente. Putina exegeza nu ar strica, ar duce la evitarea multor interpretari eronate.
„Cine nu are capacitatea si nici nu vrea sa inteleaga ce se petrece in sufletul copilului” (romuluss)
Chiar asa, cine?
Poate mamele vitrege.
Si nu era vorba (in discutia de fata) de capacitatea de a empatiza sau intelege ce se petrece in sufletul copilului cu toate ca multe nu se petrec.
Era vorba de disciplina.
” Am vazut copii urland si tipand in magazine si facand dezastru astfel ca parintii nu stiau unde sa se ascunda de rusinea privitorilor, in schimb te asigur problema era mai adanca, copilul reflecta doar un comportament si o atitudine a parintilor”, (tot romuluss)
Ei, stiu bine ca e vina parintilor daca copilul are o astfel de comportare in public dar asta numai din cauza lor care, in zelul lor de a empatiza 😀 si a intelege ce se petrece in sufletul progeniturilor lor, n-au pus mina pe nuia la timp.
Asa le trebuie!
„Sa lasam interpreatarile gresite biblice si sa punem mana pe niste interpretari mai compentente”.
Cred ca ti-am dat textul biblic nu interpretarea lui.
Iata doua texte biblice ce vin in conflict cu teoriile psihologilor moderni si cu interpretarile np.
1. „Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri”.
2. „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el”.
Sa raminem la ce indeamna Scriptura, ce ziceti?
Ana – sa lasam interpretarile scoase din context, ale bibliei.
In rest …. spor si asteptam retete 🙂
romullus, am CITAT Scriptura nu am interpretat-o; textele de mai sus sunt din Proverbe 23:13, („Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri. Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor”) si din Proverbe 22:15 , („Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el”).
Deci nu e vorba de INTERPRETARE ci de text (porunca) biblica.
Poti face ceva deosebire intre acestea, ce zici?
Cu ocazia asta afla si rahela de ele ca ea cunoaste psihologie nu scriptura!
vezi Ana, o simpla lectie din psihologia dezvoltarii copilului si ai fi stiut ca termenul de „primary caregiver” se refera la persoana cu care copilul petrece cel mai mult timp in primii lui ani de viata; de ce ii excluzi pe parinti de aici? – iar ai dat ca nuca-n perete – ai raspuns iara sa ai vreo idee despre ce vorbeam. iti copiez aici ideea din cometariul meu, ca sa-ti dai seama cat de aiurea a picat comentariul tau: ” tu, ca parinte sau “primary caregiver” devii in fel de scena pe care se cladeste toata dezvoltarea copilului tau din primii lui ani de viata, deci esti prin urmare responsabil “to nurture”.
„o simpla lectie din psihologia dezvoltarii copilului si ai fi stiut ca termenul de “primary caregiver” se refera la persoana cu care copilul petrece cel mai mult timp in primii lui ani de viata; de ce ii excluzi pe parinti de aici”?, (rahela)
1. n-am exclus parintii; ei sunt un fel de caregiver neplatiti;
2. ca mama, sunt responsabila „to nurture” si fara sa am masterat in psihologie; stii, femeile, cam de la Eva incoace, au stiut sa-si educe copiii si fara psihologi, sic; cind au fost obraznici, au incasat-o pe coaja asa cum sugereaza si eclesiastul;
2. tu insati esti un „dublu” caregiver; te citez: „stiu asta pentru ca lucrez cu copiii si am copii”; de fapt nici n-ai incotro: musai sa pui in practica savantlcurile cele daca vrei sa lucrezi cu copiii altora.
Stau sa-mi imaginez ce faci cind un mucos de cinci ani scoate limba la tine, te loveste sau pocneste alti copii: vai puisor, nu-i frumos sa scoti limba,sa urli si sa pocnesti alti copii caci manualul de psihilogie zice pe la pagina 35 sa…:D
Ana: 1. ce inseamna pentru tine „nurture”?
2. faci confuzie intre un „caregiver” de la business de babe si „primary caregiver”…termenul pe care l-am folosit eu -si asta ma face sa cred ca nu cunosti engleza si nu locuiesti in SUA. Ai fost poate la lucru aici.
3. la mine nu scot limba copiii; ti-am mai spus eu chestia cu respectul – pana la urma este o chestiune mutuala 🙂 – iti recomand sa o incerci si tu 🙂
Nu stau sa ii zic „vai puisor, nu-i frumos sa scoti limba,sa urli si sa pocnesti alti copii”, ci fac o miscare tip Chuck Norris din intoarcere cu piciorul, sau am mai invatat ceva din Bloodsport cu Van Damme :D.
Te-ai intrebat vreodata de ce are copilul acea reactie? Intotdeauna exista ceva ce il face pe un copil sa faca un gest de acest fel. Violenta atrage violenta, daca nu poate riposta copilul, aduna manie fata de parinte, manie care peste 10 ani se va materializa in „Florine te rog sa ramai azi sa ma ajuti la facut curat. Nu,…. sa faci tu, eu am plecat … hai pa”.
Rezolvarea conflictelor nu este un lucru simplu de multe ori, cere rabdare, cere analiza, cere intelegere. Cel mai simplu e sa aplicam regimul militar, nu faci ce iti zic? Poc! Executa!!! Aaa nu?! Poc!. Asta este manipulare, nu educatie.
Ce s-a intamplat intre copii atunci cand l-a lovit pe celalalt? Care e istoria relatiei intre acei copii? Oare de ce totusi a ales copilul metoda de a-l lovi pe celalalt? Pai poate ca celalalt copil l-a facut sa se simta rau de multe ori si nu a gasit alta metoda de rebalansare a echilibrului decat prin lovire. Este foarte important sa intelegem de ce copilul alege acea metoda si nu alta.
In copilarie se pune baza comportamentului de adult. Complexe se sedimenteaza majoritatea in copilarie. Evident copilul nu va zice …. acum la 14 ani am 23 de complexe, pentru ca nu realizeaza, in schimb acestea vor lucra in el. Copii putem sa ii dresam sau sa ii invatam sa gaseasca solutii corespunzatoare la probleme. Capacitatea adultului de a rezolva problemele cotidiene se sedimenteaza de copil.
„Nu stau sa ii zic „vai puisor, nu-i frumos sa scoti limba,sa urli si sa pocnesti alti copii”, ci fac o miscare tip Chuck Norris din intoarcere cu piciorul, sau am mai invatat ceva din Bloodsport cu Van Damme”.
Excelenta idee! 😀
Romuluss, mesajul tau m-a distrat copios.
Motivul pentru care unii copii au manifestari „anti-sociale” (ca sa ma exprim elevat, sic), gen urlat, trintit pe jos sau agresivitate fata de alti copii (de respect fata de adulti nici nu se pune problema la fiintele alea in formare) este mostenirea genetica pacatoasa acumulata de la Adam si Eva incoace.
Sigur ca nu copilul e vinovat daca se naste cu astfel de tare dar nici sa-l lasi, ca pe o buruiana, sa se manifeste ca un mic animal.
Practica a dovedit ca luatul de par zdravan sau, si mai bine, citeva curele sau nuiele la funduletul gol, fac minuni. Nebunia aia se desprinde. fie si cu greu.
Am tendinta sa cred eclesiastul nu smecheria aia simandicoasa cu numele de psihologie.
Uite un caz concret: fetita mea avea cam 4-5 ani cind a avut un episod absurd tocmai cind aveam musafiri: a inceput sa urle ca vrea nu mai stiu eu ce, chestiune cu totul de exceptie in cazul ei.
Ei, nu era timp sa-i fac morala pe indelete mai ales ca in astfel de situatii copii nu sunt rezonabili; plus, te simt ca esti la ananghie.
Prin urmare, am zis „scuse un minut” la musafiri, am dus-o in baie si i-am tras una zdravana la fundulet. In momentul urmator mi-am dat seama ca vor incepe urletele de pe lume, ceva ce nu eram chiar interesata sa aud la momentul respectiv.
M-am uitat fix in ochii ei si i-am zis f. hotarit ca daca aud numai un singur sunet, va lua cinci palme, ude de data asta, la funduletul gol.
A inteles ca nu glumeam, si-a inghitit frustrarea si urletele iar dupa 15 minute se juca linistita si fericita cu unul dintre micii musafiri.
Nu a ramas cu tare iar relatia dintre noi a fost si este dintre cele mai bune.
Nu draga, fiintele astea mici si scumpe care seamana cu omul, culmea, nu trebuiesc lasate sa te domine si asta intru fericirea si salvarea sufletului lor si bucuria parintilor. Amin.
Imi face placere acest schimb de opinii chiar daca unele mesaje frizeaza absurdul si ridicolul.
La urma urmei suntem crestini, nu dusmani.
Daca ar fi sa imi aleg un baby sitter si as afla ca gandeste ca si tine mi-as face 77 de cruci si as fugi 😀
Ti-am sugerat sa te inspiri din Bloodsport cu Van Damme, ma bucur ca ti-a placut. Dar mai exista o sugestie ca sa ma aflu in ton cu academicianul Grigore Moisil, bate-i rupe-i acum pana sunt mici, cand vor creste vor putea riposta, deci profita pana poti 😀
Totusi, fotografia de mai sus, nu pare sa fie a unui copil musulman; aia au o problema cu imaginile, in genere; sunt iconoclasti.
Femeia desenata pe asfalt are batic legat sub barbie, precum femeile ortodoxe romance de la tara sau cele grecesti, nu ca cele musulmane.
Judecind dupa claia aia de par 🙂 a copilului, presupun ca e vorba de un copil grec.
Si ca sa o imbun pe rahela, tot ce se poate sa fie fotografia unei fetite.
De unde s-a ajuns la discutia cu psihologii, respectul fara de copii, gramatica limbii romane si celelalte?! 😀
corectare:
mai sus trebuia scris „respect faţâ de copii” (nu respect fara de copii);
stiti cine e responsabil pentru asemenea erori de editare, nu-i asa? 😀
„te rogi Domnului Isus Cristos !!! pentru ca numai El te poate mantui de pacate. – exista un singur mijlocitor intre om si Dumezeu si acela e Domnul Isus Cristos”!!!!, (rahela)
1. Hristos lucreaza prin oamenii Sai vis a vis de iertarea pacatelor ca si in cazul evanghelizarii, botezului sau Cinei Euharistice. Nu se coboara Hristos in Persoana ca sa-ti predice tie ce si cum si nici sa te boteze.
„Adevãrat vã spun, cã orice veti lega pe pãmânt, va fi legat în cer; si orice veti dezlega pe pãmânt, va fi dezlegat în cer”.
2. Ingerii sau sfintii din prezenta lui Hristos nu mediaza intre om si Dumnezeu (Tatal) ci intre om si Hristos. Asa ca in Apoc 5.
3. Ma rog lui Hristos (ce mai intrebare!), la fel ca si toti ortodocsii traitori (vs cei nominali).
Ana, hai mai bine sa vorbim despre retete culinare ca acolo cred ca esti in domeniul tau si recomanda-mi te rog si mie o reteta buna de gogosi…vad ca tot vrei sa vinzi gogosi si numai nu iti prospera businessul aici :). Serios vorbesc, chiar mi-ar trebui o reteta de placinte (sau langose cum sunt cunoscute in zona Crisanei, sau a Banatului) chiar placinte „poale-n brau” – din Moldova de pe vremea lu Creanga. Intotdeauna am fost curioasa sa stiu- oare ce placinte’s alea?
Fain te-ai scos cumatro…:) nu tre sa fi mare psiholog sa iti dai seama de comportamentul tau rahela. Vezi ca nu poti ramane in picioare si schimbi stilul de caracter, fara sa pari enervanta. Lasi jigniri prietenoase si schmbi subiectul subtil, intr-o directie care iti place tie. Deci tot tu cazi in pioare….hmmmm…poate sa reuseasca, dar asta daca stai de vorba cu caractere mai slabe ca si tine. Imi pare rau sa te anunt ca, chiar daca crezi ca ana nu e in domeniul ei aici, totusi ti-a pus capac si nu oricum, cu argumente biblice 🙂 Asa ca daca esti inteligenta intri pe mucles la subiectul de mai sus si incepi sa intri iar pe subiectul cu fetita in bratele mamei desenate pe asfalt. La subiectul cu fetita trebuie neaparat sa iti dau tie dreptate in legatura cu parerea ta despre afirmatia Anei, cica un copil la 4 ani nu plange la mormantul mamei sale. Am avut 4 ani cand a murit bunica mea, pe care de altfel o iubeam foarte mult. Nu puteam desigur sa explic perfect starea de moarte in care a intrat bunica mea, dar am plans cu lacrimi amare pentru ca am fost constient ca nu o sa o mai vad niciodata. Deci sentimentele mele functionau perfect la 4 ani. Asa ca daca eu am plans dupa bunica mea, sunt sigur ca si alt copil la 4 ani ar fi in stare (sau l-ar duce sentimentele pana acolo) sa simta durerea despartiri de mama sa. Fiti binecuvantati!
LJ,
un copil de patru ani nu realizeaza ce e aia moarte; chestiunea e prea subtila pentru ei.
Plinsul tau de copil de 4 ani s-a datorat atmosferei din jur iar aia care ti-au zis ca nu o vei mai vedea pe bunicuta niciodata, probabil ca le-au lipsit o lampa.
O ciocolata rezolva intreaga problema cu toate bocetele celor din jur.
Si eu l-am plins pe bunicul dar cam dupa 20 de ani de la moartea lui.
Si pe parinti i-am plins, nu prea mult si nu cum am plins dupa pisica mea victima, calcata de masina, orisicit de absurd suna. Si sa nu crezi ca n’am avut dragoste pentru parinit!
Pe pisica am uitat-o repede, pe parinti niciodata si pentru parinti ma rog in fiecare zi, Dumnezeu sa-i odihneasca.
Plinsul dupa pisica NU a constat din faptul ca nu o voi mai vedea niciodata (scirt) ci din faptul ca am realizat din nou (deci din nou) ca omul, prin pacat, a adus moartea in lume iar de suferit, sufera si animalele necuvintatoare si nevinovate. Mi-a fost mila de ea, victima a raului produs de om.
Intreaga creatie sufera de pe urma pacatului omenesc.
Am urit din nou pacatul si raul, cu toata fiinta mea si-l recunosc ca adevarat dusman. De el sa ne ferim, sa ne ajute Dumnezeu.
„cumatro”, „caractere mai slabe ca si tine”, daca esti inteligenta intri pe mucles” – expresiile depreciative din comentariile tale ( si deloc caracteristice unui crestin practicant – scuze, daca sunt prea directa) sunt prea stridente ca sa se mai auda si acel „fiti Binecuvatati” de la urma. Faptul ca esti pe aceessi pagina cu Ana, nu iti da dreptul sa jignest pe cei care sunt de alta parere cu tine. Aprecierile tale sunt simple pareri personale care nu valideaza parerile personale ale altor oameni ( inclusiv cea referitoare la argumente biblice – sa fim seriosi!); Si stii de ce? Nu exista un suport solid la discutia voastra; faptul ca faci referire la Biblie nu demonstreaza ca stii Biblia – orice text scos din context devine pretext. Discutia a luat-o pe alta panta, ai putea sa-ti ceri scuze, si dupa aceea mai vorbim. Pana atunci, sa ne auzim de bine!!
@ Ana
“Adevãrat vã spun, cã orice veti lega pe pãmânt, va fi legat în cer; si orice veti dezlega pe pãmânt, va fi dezlegat în cer” – doar nu vrei sa-mi spui ca tu ii dictezi lui Dumnezeu (sau cerului) ce sa aprobe sau nu???
Daca versetul acesta suna in original ceva de genul: „…orice veti lega pe pamant, a fost deja legat in cer, si orice veti dezleega pe pamant a fost deja dezlegat in cer”?? – cred ca asta este in ton cu principiul absolut ca cel ce stabileste reperele e Dumnezeu, nu eu, iar autoritatea numarul 1 este si va ramane Dumnezeu, nu eu.
Unde scrie in Apocalipsa 5 ca ingerii si sfintii mediaza intre om si Hristos? Nu asta spune Apocalipsa 5. Dimpotriva, Apoc. 5 spune ca medierea intre om si Dumnezeu a facut-o Cristos prin sange si ca, datorita jertfei lui Cristos, devenim preoti -adica avem intrare directa la Dumnezeu: ,,Vrednic eşti tu să iei cartea şi să -i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. 10 Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru”.
Cand am spus „te rogi Domnului Isus Cristos” nu te-am intrebat, ci am exclamat asta (observa, te rog semnul de punctuatie folosit).
“Adevãrat vã spun, cã orice veti lega pe pãmânt, va fi legat în cer; si orice veti dezlega pe pãmânt, va fi dezlegat în cer” (Matei 18:18)
„– doar nu vrei sa-mi spui ca tu ii dictezi lui Dumnezeu (sau cerului) ce sa aprobe sau nu??? (rahela)
Vreau sa spun ce zice textul de mai sus, nu altceva, si ce spune este ce scrie.
Hristos da ucenicilor Sai harisma de a dezlega si lega orisice in cer si pe pamint.
„Unde scrie in Apocalipsa 5 ca ingerii si sfintii mediaza intre om si Hristos”?
„..cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire din aur, pline cu tămâie, care Sunt rugăciunile sfinţilor”.
„Scena” are loc in fata tromului ceresc pe care se afla HRISTOS.
Lui i se aduc rugaciunile sfintilor.
Folosesti cumva biblia iehovista?
textul din Matei iti spune sa te smeresti inaintea lui Dumnezeu, Ana. Si daca te-ai smeri, ti-ai da seama ca nu poti tu sa faci ce vrei tu pe pamant si sa ai pretentia ca in cer sa se intample ce zici tu. Dar asta doar daca ai un pic de smerenie, Daca nu – dezlipesti si tu un verset din contextul Bibliei si ai pretentia ca intelegi Biblia. Mai studiaza.
„Scena” din Apocalipsa nu demonstreaza ca ingerii mediaza intre om si Hristos. Asta este interpretarea ta si e greasita. Asta nu demonstreaza decat ca esti ortodoxa si ca pe langa Biblie mai crezi si in Sfanta Traditie. Deci, revin la intrebare : Unde in Apocalipsa 5 ai gasit tu ca sfintii mijlocesc inaintea lui Dumnezeu? Sper ca nu vrei sa ma convingi acuma ca rugaciune e sinonim cu mijlocire. De rugaciune de lauda, sau de inchinare ai auzit? cam asta se intampla inaintea tronului in Apocalipsa 5 – toata adunarea aceea de mii si mii din fata tronului lui Dumnezeu se inchina si il lauda pe Dumnezeu.
Am folosit aceeasi Biblie ca si tine :).
„Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer”, (Matei 18:18)
„textul din Matei iti spune sa te smeresti inaintea lui Dumnezeu”, (rahela)
Tot e bine ca nu crezi ca textul vorbeste de venirea a doua a lui Hristos sau de botez! 😀
„cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută şi potire din aur, pline cu tămâie, care Sunt RUGACIUNILE SFINTILOR”, (Ap[oc 5)
„Deci, revin la intrebare : Unde in Apocalipsa 5 ai gasit tu ca sfintii mijlocesc inaintea lui Dumnezeu”? (rahela)
In Apoc 5:8
„Vă îndemn, deci, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii”, (1 Tim 2)
„Sper ca nu vrei sa ma convingi acuma ca rugaciune e sinonim cu mijlocire”.
Mijlocirea e PARTE a rugaciunii, care rugaciune poate fi si de lauda, cerere, iertare, etc. in afara de mijlocire.
Cind mijlocesti pentru altul la Hristos o faci in rugaciune, cum altfel?
Si ce se intimpla in fata tronului lui Hristos este ce SCRIE in textul citat mai sus. Nimic mai putin.
NU SCRIE NICAIERI ca in fata tronului SFINTII mijocesc PENTRU ALTII in Apoc. 5:8. Scrie ca sfintii se roaga – mijlocirea este este doar deductia ta. Si cu asta am terminat aici, Ana, oricat ai incerca nu poti scoate apa din piatra seaca :). cu versetul din Tim. nu faci decat sa imi spui ca sunt mai multe feluri de rugaciuni. Multumesc, exact asta am spus si eu 🙂 – citeste mai atent. Doar nu vrei sa demonstrezi, pueril, asa cum numai tu stii s-o faci 🙂 – „Ana’s style” ca in Apoc. sfintii se roaga pentru altii . cu versetul din Tim.? Nu-ti cunosti interlocutorii poate – iar aici interlocutorii tai au un avantaj mare: 1. gandesc (asta e poate ceva nou pentru tine); 2. nu poti sa-i controlezi; 3. iti trebuie logica sa-ti demonstrezi ideile; 4. nu sunt copiii tai pe care sa-i reduci la tacere prin agresiune.
Cunosc „avantajul” interlocutorilor np: ei gindesc exact cum au fost invatati de parinti sau pastori, adica de mediul in care au fost crescuti. Ei nu gindesc ca evreii iudei nici ca mahomedanii sau budistii; doar ca np si anume, fiecare np gindeste potrivit cu invatatura primita in denominatia de care apartine.
Se incepe cu „nu discutam” , mergi la adunare cu noi si te imbraci cum ti se spune si, se continua cu „gindim ca toti ceilalti”, nu altfel.
Nu-ti imagina ca ai fi originala in logica sau gindire.
Logica mea nu e a ta si viceversa. De fapt va deosebiti in „logica” si de ceilalti np. Fiecare denominatie np are logica ei specifica.
Nu am incercat sa educ copii altora. Cu adultii n-ai nici o sansa, nici nu incerc.
Iar de „agresiune” pomeneste eclesiastul si ap. Pavel, daca iti aduci aminte, si asta intru dezlipirea nebuniei de inima copiilor.
Dar ce au a face indemnurile biblice cu teoriile tale copiate de la cei psihologi?!
„Daca ar fi sa imi aleg un baby sitter si as afla ca gandeste ca si tine mi-as face 77 de cruci si as fugi”.
Si eu as face la fel! 😀
” Dar mai exista o sugestie ca sa ma aflu in ton cu academicianul Grigore Moisil, bate-i rupe-i acum pana sunt mici, cand vor creste vor putea riposta, deci profita pana poti „.
😀 taci ca nu e o idee tocmai rea!
Sa-si bage mintile’n cap fiintele alea rebele dupa care noi parintii, ne dam in vint!
„” Dar mai exista o sugestie ca sa ma aflu in ton cu academicianul Grigore Moisil, bate-i rupe-i acum pana sunt mici, cand vor creste vor putea riposta, deci profita pana poti “
Sugestia precedenta e mai interesanta! 😀
Si ca sa fiu sincera ca intotdeauna, sic, trebuie sa recunosc ca sunt mai tare la teorie decit la practica. Imi vine sa zic ca numai gura e de mine 😀
In cazul copiilor mei, din mila fara de ei, nu aplicam nuiaua (cum ar fi trebuit), ci un fel de paruiala de forma: tras de parul de la ceafa unde e cel mai putin dureros. Mai drgraba am zbierat la ei, chestiune care lucra pentru citeva minute, nu mai mult. 😀
Ei, au crescut destul de bine mersi. Toti merg la biserica chiar daca unul dintre ei (cel mai merituos) e inca baptist. Dar avem nadejde in mila si indurarea lui Dumnezeu.
Iata alt text din NT (de data asta) care vorbeste de pedeaspsa, cind este cazul: Evrei 12:6- 10;
„Cãci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste.”
Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poartã cu voi ca si cu niste fii.
Cãci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatãl?
Dar dacã Sunteti scutiti de pedeapsã, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii.
Si apoi, dacã pãrintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenitã, nu trebuie oare cu atât mai mult sã ne supunem Tatãlui duhurilor, si sã trãim?
Cãci ei într-adevãr ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei cã e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru”.
Puteti afla deci, copii mei NU sunt din curvie.
Eclesiastul si Proverbele sunt doua carti diferite, Ana. Aici ar fi mai usor sa spui: da, am vrut sa spun Proverbe, nu sa incerci iar sa faci ca negru sa para alb.
imi pare bine ca ai aflat ca Proverbele si Eclesiastul sunt dua carti diferite in VT; eu m-am referit la indemnul eclesiastului (Solomon) nu la indemnul dat in Eclesiast. Confuzia a fot la tine.
Am mentionat cartea Proverbelor nu cartea Eclesiastul.
Intru informare: cartea Proverbelor este scrisa de eclesiastul, adica de Solomon.
Rahela spune: „Ana – te rogi Domnului Isus Cristos !!! pentru ca numai El te poate mantui de pacate. – exista un singur mijlocitor intre om si Dumezeu si acela e Domnul Isus Cristos !!!!“
Rahela, totul este prin Hristos, si pentru Hristos si din Hristos (Romani 11.36). TOTUL. Datorita Lui ne putem ruga direct Tatalui, sau direct Duhului Sfant. Datorita lui Hristos putem face rugaciuni de mijlocire pentru toti, pentru viii de aici si pentru viii de dincolo. Datorita Lui Tatal ne iarta pacatele, tot datorita Lui si Duhul Sfant ne iarta pacatele. (Presupun ca tu accepti doctrina Sf. Treimi.)
Ana:
iti raspund la postul September 3, 2012 at 10:19 pm
Tu iar vrei sa-ti demonstrezi atotstiinta si incerci sa ma convingi ca omul este format de mediul in care traieste. Iar ai uitat cu cine vorbesti – dar te iert :). Ignori cel putin alte doua dimensiuni ale fiintei umane: ereditatea si educatia pe care n-o limitezi numai cu cea primita de la parinti, ci care se formeaza pe parcursul vietii. Apoi mai intervine experienta vietii care are un cuvant de spus in dreptul personalitatii. Suntem pe roata olarului toata viata noastra, si Olarul ne modeleaza, sau ne zdrobeste ca sa ne ajungem asa cum ne vrea El…din nou observ la tine o antipatie si un dispret total fata de evanghelici. De unde vine asta? Dintr-o incapacitate de a-i intelege?
Tu nu demonstrezi decat tiparul mentalitatii formate in comunism: reductionista si limitata – ceva de genul „nu exista decat ceea ce stiu eu”. Cand nu mai ai argumente logice, ataci – stiu stilul. Cunosi poezia lui Ioanid „puiul”? ti-o recomad. si puiul credea ca nu mai exista nimic dincolo de carapacea lui stramta; imagineaza-ti ce mare i-a fost surpriza sa descopere lumea de dincolo de carapacea oului…
rahela,
nu am dispret si nici antipatie fata de np; poate suparare citeodata dar si aia trece repede dat fiind firea mea buna, generoasa, iertatoare, etc si sic! 😀
Am mare simpatie si fata de citiva musulmani, cunostinte intimplatoare.
Am simparie si fata de persoane ca tine, holier than Thou.
Amintesti de poezia lui Ioanid, Puiul. O cunosc asa cum am cunoscut si autorul. Ti se potriveste, pina intr-un punct: nu crezi sa existe si altceva in afara de cercul strimt in care ai fost crescuta si formata; cele acumulate pe parcurs tin de laudarosenia lumii.
Eu am depasit faza asta: am descoperit lumea din „afara”.
Lo and behold dar crestinismul nu a inceput cu miscarea np (aparuta dupa sec XVII), divizata in ea insasi.
„ce legatura are ceea ce spui tu cu ce spunea romuluss?? niciuna. ca de obicei – unde dai si unde crapa .chiar, Ana – acuma ce vrei sa spui aici? scormonesti gunoaie ca sa demonstrezi ce”? (rahela)
Sa demonstrez ca romuluss bate cimpii cu teoriile lui imprumutate de la tine, in afara daca e un geniu in cunoasterea naturii umane.
N p din America n-au sesizat ani de zile ce faceau in privat cei evanghelisti prinsi (dupa ani de zile de evanghelizari) cu teleleici, homosexualitate sau delapidare din fondurile de misiune.
Fi si tu atenta la continutul mesajelor.
Ia uite aici ce afirma romuluss si ce nu sesizezi tu nici in mesajul lui si nici in raspunsul meu: „Cand intalnesc un copil neascultator in primul rand ma uit la viata parintilor, desigur nu la cea afisata in biserica, ci la cea privata. Pentru un ochi format aparentele “perfecte” din societate tradeaza existenta sau lipsa unei armonii in familie….poate tu nu remarci, dar altii remarca usor, pentru cineva cu un ochi antrenat observa foarte multe fara sa fie necesar sa filmeze. Nu iti poti da seama cat de multe tradeaza body language-ul ,… Limbajul privirilor este foarte expresiv, limbajul gesturilor de asemenea”
Chiar asa romuslss, ai ochi antrenat, nu-i asa, sa nu-ti fie de deochi!
Ana, ti-am inteles punctul de vedere, iti inteleg conservatorismul legat de tratarea copiilor. Ti-am inteles nivelul de superioritate fata de ei, nu te cobori la nivelul lor ii manevrezi si cam atat si le dai mancare in blid. In Romania mai exista mentalitatea – „te iubesc copile, nu vezi ca iti pun mancare in blid?” Bun ok, nu consider asta un gest de afectiune, ci o indatorire a parintelui.
Iubesti atunci cand te cobori la nivelul lor, te joci cu ei ca si cineva de aceiasi varsta cu ei, le esti prieten intim, de abia astepti sa le intelegi universul lor. Cata vreme stai la nivelul de sus de dirijor si politai de intersectie esti doar politai de intersectie.
Aici nu e vorba de psihologie(din care nu intelegi o iota iar critica ta nu are nici o legatura cu psihologia, ci cu tampenii povestite la claca de necunoscatori) , e vorba de cat iti intelegi copilul. Eu nu prefer bataia, exista alte metode de restrictionare din care copilul invata lectii de viata si nu ca politaiul boschetar (termenul lui Mircea Badea) pandeste, sare si amendeaza ce nu ii place lui.
😀 nu sunt teorii imprumutate de la Rahela 🙂 , desi sunt intru totul de acord cu punctul ei de vedere.
nota 4 la demonstratie, Ana. N-ai demonstrat nimic. SI LA LOGICA AI PICAT DEMULT…poate discutia acesta este mult peste capacitatile tale de intelegere. Nu mai incerca sa ne incadrezi pe toti in limitele inguste ale gandirii tale si sa tai unde vezi ca nu se potriveste. Foloseste lamile pentru limonada 🙂 – ai fi mai castigata.
Ana
@”Chiar asa romuslss, ai ochi antrenat, nu-i asa, sa nu-ti fie de deochi!”, e o replica perfecta, la care nu pot decat sa iti raspund cu ce zicea Marius
„asta este prostia săptămînii. Ați cîștigat! puteți veni să ridicați premiul” 😀
si mai adaug si una din cugetarile academicianului Grigore Moisil
„Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil.”
tu iar le intreci pe toate, Ana 🙂 si iar le stii pe toate; n-ai nici o idee de cercul in care m-am format (n-am amintit de nici o denominatie in discutia mea), dar te grabesti sa folosesti adjective descriptive.
socrul meu are o vorba: cu prostul nu te poti pune pentru ca te bate la experienta!! 🙂 – recunosc, nu am atata experienta, asa ca renunt!! nu ma pot pune cu tine. ai castigat, Ana.
Iti doresc sa ai parte de binecuvantari si pacea lui Crisotos care intrece orice masura sa locuiasca in inima ta!
bineinteles ca am idee de cercul in care ai crescut si in care esti formata si anume: una dintre sutele de denominatii np existente, toate aparute la 17 secole dupa Hristos.
Si ai un aer de neprihanire cit se poate de nesuferit dar vorba aceea, asta ai, cu asta defilezi.
Doamna Ana, după cum bine ştiţi acest site nu este unul de origine ortodoxă dar sunt tolerate personaje ca dumneavoastră sa va faceţi de ras. Ati reuşit din plin aceasta si cred ca sunteti mândră acum. Probabil ca cineva va doreşte succes in continuare in tot felul de lucru al dumneavoastră si acel este diavolul.Dupa cum spuneam, v-aţi face un bine sa va certati cu oglinda si sa o crapati chiar.
Sunt admise persoane din orice religie, de-alungul anilor nu am vazut ca autorul sa faca exceptii. Educatia buna a copiilor este a-religioasa, etica, morala ar trebui sa fie neutre unei religii. Evident ca un cadru religios motiveaza o raportare corecta la etica, morala. Cunosc ortodocsi, catolici foarte evlaviosi, bine documentati, cu orizonturi de vedere foarte largi. A fi crestin nu tine de religie, tine de credinta si relatie personala cu Dumnezeu. Dumnezeu este Ancora care te tine strans de invatatura corecta, de etica, morala, de o viata spirituala. Poti fi baptist, penticostal, ortodox, catolic si sa ai o viata care nu are nimic in comun cu Dumnezeu. Apreciez solidaritatea si respectul crestin pe care Wurmbrand l-a prezentat ca fiind intre crestinii din inchisorile comuniste. Credinta, indiferent de culoare, a creat sinergia, demonstrand ca Dumnezeu este dincolo de religie.
Remus trebuiesc recunoşti ca dumneaei are ce are cu toti ceva numai cu ortodoxia nu.Doreste sa ii aduc la cunoştinţă câte ceva despre ai lor? Asta cauta? Adunarea lui Dumnezeu (despre care vorbea Pavel) nu are obiceiul acesta.
„Adunarea lui Dumnezeu”?!! 😀
care e aia? (vezi a lui Dumnezeu sa fie nu a ta)
Remus nu stiu cine este, in schimb Ana are rolul ei si cred ca gaseste foarte fascinanta ideea de a fi impotriva tutulor (ca sa citez pe un fost lider politic ) 😀
La tine mă refeream dar tastatura a corectat in felul acesta.(foloseam un android phone )
Doamna Ana imi sunteti simpatica, aveti umor si jovialitate. Doamna Rahela cu toate ca sunteti de 12 ani in America se pare ca inca nu ati deprins eleganta discursului american. Aveti un ton acid cu multe afirmatii absolute si epitete jignitoare. Fara multe subtilitati o declarati pe Doamna Ana proasta continuand apoi cu o urare de binecuvantare si pace. Nu va suparati dar asta nu se face.
Am luat si eu bataie de la parinti si ocazional mai folosesc cureaua cu cei doi copii (4 & 7 ani). Dar asta nu inseamna ca nu ii inteleg, ca nu ma cobor la nivelul lor. Ca tata raspund la sute de intrebari pe zi, ii imbratisez de zeci ori, le ascult fantezile, ma bucur de bucurile lor, rationalizez dulciurile si desenele, ii duc la scoala si la gradi suntem mari prieteni. Dar uneori o nuia face minuni si apoi imbratisarile sunt mai dulci. Copii au nevoie sa cunoasca limite (boundaries) si cred ca, cu masura disciplinarea fizica e binevenita.
Daca alti parinti pot sa isi educe bine copii fara asta, bravo lor. Am admirat rabdarea unor mame ce repetau de zeci de ori cu aceelasi ton bland un indemn la ascultare in timp ce copilul teroriza pe toti cei din jur. Pe mine insa tare ma manca palma.
Gasesc multe lucruri de valoare in educatia traditionala din Romania in aceelasi timp cautam sa corectam tarele vazute la inaintasii nostrii.
Da, ai dreptate – George Radu – intr-adevar am fost caustica, nu ma supar. Am principii si valori pe care le apar si pentru care eu cred ca intotdeauna se merita sa lupti, mai ales daca asta include remarci uricioase referitoare la copii. Nu reactionez intotdeauna impotriva ignorantei, prostiei, a nesimtirii si a prostului gust– ar insemna sa ma lupt cu morile de vant. Dar cand cineva face pe atotstiutorul si da lectii la toata lumea pe un blog public, jignind si improscand in stanga si in dreapta, mentinand un ton negativ si de zeflemea, sau dedicand cantece cu injuraturi, atunci am pretentia ca argumentele pe carele aduce “profesorul” in argumentarea ideilor sa fie logice. Daca nu, sa se astepte la taxare, mai ales pe blogurile publice.
Pe mine m-a deranjat primul comentariu zeflemitor al Anei vis-a vis de fotografia de la care am pornit disputa. Serios? Asta e comentariul la o fotografie care reprezinta un copil orfan ce se cuibareste la pieptul unei mame desenate cu creta pe asfalt?? Si incepand de-acolo am auzit idei de genul: pustiul ala nu pare sa aiba mai mult de 4-5 ani, nu e geniu, nu e fetita ca e baiat (doar se vede dupa vestimentatie), nu e din lumea musulmana ca femeia are batic, nu e meritul copilului – e meritul artistului, bataia e rupta din rai, psihologia e o sclifoseala, teleevanghelistii sunt ratati, copiii sunt niste mici teroristi incapabili de a realiza o tragedie, neo protestantilor (np – cum ii numeste Ana) li se spune ce sa gandeasca 🙂 si alte aberatii care mai de care mai ciudate, unele chiar hazlii (aici apreciez creativitatea). La un moment dat am avut impresia ca stau de vorba cu cu un copil obraznic si arogant care dupa fiecare chestie pe care o spune, tine neaparat sa-mi faca semnul de ciuda (sic!) – asta m-a cam derutat pentru ca nu stiam daca sa-l interpretez in romaneste sau engleza :). in lumea scrisului academic, “sic!” are cu totul si cu totul alta semnificatie…Am vrut sa aplic versetul din Proverbe “nu raspunde nebunului dupa nebunia lui”, dar mi-am amintit ca tot acolo este un alt verset: ”raspunde nebunului dupa nebunia lui ca sa nu se creada intelept”. Am renuntat cand am vazut agresivitatea, lipsa de logica si o poliloghie fara noima. Pot sa folosesc un eufemism pentru prostie – ignoranta – dar nu pot s-o aplaud in a “standing ovation”.
Este intr-adevar nevoie de o capacitate foarte buna de detasare in discutiile cu oamenii putin flexibili. E nevoia sa zic asa de rabdarea/detasarea absolut enervanta a unui psiholog in dialog cu pacientul dificil 😀
Rahela du-te bate-ti coasa…
poate achizitionati odata capacitatea aia f. buna de detasare! 😀
mi-am pus deja debit cardul la bataie 😀
era incarcat cu junk; incearca ale metode, nu te lasa batut!
si nu e drept sa nu-i dedic un cintec si luptatoarei noastre pentru dreptate si adevar (nu conteaza ce mijloace foloseste in acest nobil scop), rahela:
Ana – asta e singura chestie faina pe care am vazut-o sub numele tau din spatiul blogosferei; multumesc, mi-a placut 🙂
da citatele date de mine din Scriptura n-au fost faine?!
Daca tot aprecizei muzica fina iata aici o bucata inspirata din citirea mesajelor tale:
Cecilia Bartoli este o mezzo soprana renumita. Interpretarea este impecabila, timbrul vocal, stilul ei aparte o califica ca o interpreta de renume. Deci consider bine venite linkurile 🙂
La ceea ce vroia sa exprimi cred ca s-ar potrivi ceva din scenele lui Jim Carrey http://www.youtube.com/watch?v=XdR2T6YKAUc 😀
😀
situl (plus actorul) sugerat de tine te caracterizeaza perfect.
si ca sa nu se simta romuluss persecutat, iata si melodia lui preferata:
PS gusturile nu se discuta 😀
nop – mai bine Iris 😉
Ana, cautarile tale inca nu s-au sfarsit, dar esti pe drumul bun – de intoarcere acasa. Din comentariile tale reiese zbuciumul sufletesc, nelinistea fiintei – o fiinta care inca nu si-a gasit locul. Ti-am simtit nelinistea – de aceea am rostit o binecuvantare de pace peste tine. Spui ca np te-au suparat – asta nu e un motiv de revolta imporiva tuturor celor care respira intr-o alta biserica decat cea ortodoxa. Am citit din contributia ta (in general in opozitie si plina de acreala) pe la alte posturi si am inceput sa cunosc o frantura din tine. Faptul ca ai rezistat pe blogul lui Marius, intr-o linie de neobosita ofensiva dezvaluie setea sufletului tau dupa un dialog si dupa acceptare ( September 6, 2012 at 3:20 a.m. -„da citatele date de mine din Scriptura n-au fost faine?!”) -dar, pentru ca esti inca ranita, nu stii sa dialoghezi frumos…inca mai esti suparata pe baptistii din randurile carora ai plecat. Drama ta este ca traiesti ca o extensie a baptistilor printre randurile ortodocsilor – prin trecutul tau (tatal tau, fratele Aurel Popescu, este si va ramane un nume de referinta in istoria baptistilor). De aceea citatele tale din Scriptura nu faceau nici un sens – inca nu te debarasasi de tot de gandirea baptista; de aceea ai inceput sa practici negarea, respingerea si, revolta impotriva baptismului. Tu nu dezbati concepte, tu te bati cu np (pentru ca inca esti de-a lor si stii asta – asa cum intotdeauna vei ramane o romanca in Statele Unite – pentru simplu fapt ca asta esti…accentul te va da intotdeauna de gol (sau te va plasa undeva in spatiul eurpei centrale sau de est). Faptul ca ai timp liber sau ai iesit la pensie nu justifica tot comportamentul compulsiv de pe blog. Poate ca nu intamplatoare este intalnirea noastra (stiu ca iti vei aminti de Rahela , pentru ca te-a atins de cateva ori cu pana scrisului…:).Exista un strigat al fiintei tale, dincolo de remarcile rautacioase pe care le faci. Exista ceva dinclo de acea febrilitate a comentariilor tale si aceea este „the need to belong” – de-aici toata framantarea sufletului caruia ii scapa identificare… Tanjesti dupa o relatie cu Dumnezeu. Poate aici ar trebui sa se faca reconcilierea; Acceptarea si iertarea sunt doua mari virtuti crestine – absolute, daca vrei – pe care daca nu le practicam nu intram in imparatia lui Dumnezeu.
Nu o sa mai am timp sa poposesc pe bloguri – deja am petrecut prea mult timp in spatiul virtual. Ma bucur ca te-am intalnit, Ana, si iti doresc sa-l raspandesti pe Cristos in jurul tau. Doar asa vor stii oamenii ca il ai in tine.
rahela, trebuie ca ai avut de-a face numai cu fraieri de imi scri mie aici acele BS-uri psihologice de care stii ca nu dau doi bani!
Ce e nostim insa e amestecul ala de psihologie, insulte si binecuvintari.
Si, desigur, faptul ca te iei in serios.
Si din nou ahela……du-te bate-ti coasa 🙂 altceva nu ma inspira sa iti zic la astfel de comentarii ca si a tale….nici nu meriti altfel la felul cum te raportezi la parerea altuia…
Limbajul de mahala, lipsa expunerii unui flux logic coerent, lipsa unei argumentatii macar la limita denota – lipsa de educatie, bun simt extrem de scazut, IQ la nivele critice – nu e de mirare ca primim calificative deplorabile de la coabitantii nostri din strainatate. Valabil si pt Ana.
Raman la cugetarile academicianului Grigore Moisil
-„Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil.”, la care adaug „daca legea nu interzice – de ce sa nu fim imbecili?”
inceteaza cu autocritica aici pe blog; cauta un preot sau pastor;
NU un psiholog. 🙂