Contract … de divorț

Disclaimer: Atenţie, afirmaţii care, despărţite de contextul muzical, pot fi şocante şi greşit înţelese.

Nu am văzut divorțați „fericiți”! (Aşa cum nu neapărat cei căsătoriţi pentru prima şi ultima dată sînt fericiţi) Chiar cu vieți „refăcute” o tristețe imensă le paște ochii. Rănile sînt prea adînci, amintirile de neșters. Cicatricile apărute acolo unde a fost ruptura nu dispar niciodată.

Iată o bună ilustrație a acelui gen de tristețe …

Via Gaia Dorelli

PS. uneori chiar în interiorul unei aşa-zise „căsnicii fericite” există un divorţ fără acte, dar conturat lăuntric. Aceeaşi tristeţe a părăsirii de genul saudade este şi acolo.

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Chitara, Muzica, Schimb de iutuburi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Contract … de divorț

  1. naomi zice:

    Sa inteleg ca cei doi sunt divortati sau felul lor de a canta denota viata trista a celor divortati???

  2. 2nan zice:

    Apropo de contractul de divorţ.
    Stăm la o cruce de drumuri şi aproape că nu e săptămână să nu treacă măcar un convoi de nuntă. Flori, baloane şi mai ales claxoane. Claxoane până la nebunie. Să ştie tot cartierul că Mimiţa şi cu Gigicu s-au luat!
    Buuun.
    Ei, dar dacă aşa stau lucrurile şi dacă toată lumea trebuie să ştie, atunci să rămână consecvenţi, şi ei, şi nunii, şi nuntaşii, şi popa, să rămână consecvenţi până la capăt. Adicătelea, când Gigicu se satură de Mimiţa, sau invers, să facă din nou un convoi, şi tot aşa, cu surle şi trâmbiţe, cu claxoane multe, să anunţe evenimentul! Aşa e cinstit, să afle toţi. Să nu se umble cu două măsuri. Şi popa, la rândul lui, să facă şi dezlegarea. „Se dez-cunună robul lui Dumnezeu cutare, de roaba lui Dumnezeu cutăriţă…” etc.
    Şi să fie veselie! Că de bună voie s-au luat şi tot de bună voie s-au lăsat. Bine că s-au luat, şi bine că s-au lăsat!
    Adicătelea ce dacă trăim într-o epocă postmodernă, relativistă? Să fie consecvenţă în relativismul ăsta, altminterea nu mai e relativism. Care va să zică nu poţi relativiza relativismul. El trebuie să rămână absolut. Măcar cât de cât, pe ici pe colo, în lucrurile esenţiale.
    Ptui, drace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.