Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Pe scurt: a) Scrierile (muzica) lui Bach = biblia pentru muzică. b) Raportându-ne la percepție și așteptări, înainte de Bach avem ‘vechea muzică’ modală (de stânga!) iar începând cu Bach avem ‘noua muzică’ (de dreapta!), Bach fiind cel care prin compozițiile sale stabilește sistemul tonal-funcțional. Muzical, suntem în anul 290 după Bach. (290? Ghici de ce?)
Das Wohltemperierte Klavier.
Așa este. „Das Wohltemperierte Klavier”, tablele legii muzicii cu cele 24 porunci (câte una pentru fiecare tonalitate majoră și minoră din gama cromatică) ce cuprind demonstrația și esența principiilor și esteticii care guvernează împărăția muzicii tonal-funcționale (adică acea muzică conformă așteptărilor noastre muzicale și percepției pozitive). Pentru cei mai greu credincioși dar în același timp și pentru cei mai evlavioși, 20 de ani mai târziu (1742) avem revelația celui de-al doilea volum al Das Wohltemperierte Klavier, care vine să întărească importanța și frumuseții celui dintâi.
*Pentru cei mai necredincioși dar în același timp…
*scuze, am greșit corectând!
Nooooo! …of, așa e când o ia inima înaintea creierului. (era bine „greu credincioși”, nu trebuie corectat cu „necredincioși”) Marius, te rog nu posta ultimele trei comentarii, incluzând pe acesta.
again… Am o greșeală: „importanța și frumusețea celui dintâi” în loc de „importanța și frumuseții”… Asta e. Postez foarte rar pe bloguri și nu am experiență. Trebuie ca și eu să gândesc de trei ori înainte de a scrie, să citesc de două ori după ce am scris corectând dacă e cazul, apoi să mai citesc odată gândind de două ori în timp ce citesc!
Pur şi simplu MINUNATĂ!