TEDxEroilor – Voicu Bojan – Fotografia între „ce?” și „de ce?”

Publicat pe 25 mai 2012 de Marius David

Disclaimer: atenţie, imagini care pot stîrni sensibilităţi. Întoarce capul, dar ascultă mesajul!

Voicu a ţinut pe 12 mai un miniseminar excelent despre CE şi De CE-ul fotografiei.

Îmi place Voicu şi îmi este prieten nu din pricina faptului că este un excelent fotograf şi nu numai din pricina faptului că sîntem spălaţi în acelaşi sînge. Deşi pare să nu se întrevadă printre „mişto”-urile lui şi prin înfăţişarea cool, Voicu este un creştin angajat. Dar este diferit, cum diferit va fi şi Alin Blaine, proaspătul convertit.

Îmi place Voicu pentru că este un gînditor care mă provoacă. Nu-mi place întotdeauna, nu sîntem de acord de multe ori, dar poate că tocmai de aceea este bine să stăm la vorbă.

Voicu ajunge într-o lume în care este nevoie, de asemenea, de sare şi lumină. Îi ţin tot timpul pumnii strînşi în rugăciune atunci cînd îl ştiu expus ispitelor de tot felul, cînd îşi studiază subiectele sau este la gaşca de fotografi, o lume la fel de fascinantă ca cea a lutierilor 🙂 .

Avatarul lui Necunoscut

About Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Imagine-aţie, Oameni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 Responses to TEDxEroilor – Voicu Bojan – Fotografia între „ce?” și „de ce?”

  1. Avatarul lui Paul Pantea Paul Pantea spune:
    25 mai 2012 la 8:00 pm

    Nu pot sa nu fiu de acord cu el. Cred ca ideea lui de la inceput, faptul ca am redus existenta la numere, ca am cuantificat-o, se extinde la mai mult de atat. Mai exact, cred ca ne-am umplut capul de trivia, am ajuns un soi de enciclopedie „stiati ca”. Urmarim documentare si povesti (pseudo)stiintifice cu animatii in 3dmax si informatii autentice cat negru sub unghie.

    Răspunde
  2. Avatarul lui Gabriel Băloi Gabriel Băloi spune:
    26 mai 2012 la 11:55 am

    Mă bucur să-l revăd pe Voicu după atîţia ani ! deşi nu-l mai recunosc după înfăţişare, nefiind sigur nici de numele de familie, mi-l amintesc totuşi după prenume, după vorbirea deşteaptă şi folosirea limbii române cu sonorităţi anglofone. Nici nu-i de mirare, fiindcă se îndeletnicea cu vorbirea limbii engleze. Ne povestea pe atunci ceva despre un cuplu de prieteni americani sau englezi care locuiau în Cluj. Reţin că la un moment dat era vorba de nişte chei (probabil de la o maşină) pe care, dacă nu greşesc, i le ceruseră lui Voicu, le uitaseră la el, ori invers, şi îmi aduc aminte cum ne-a reprodus parţial dialogul în engleză : „Voicu, the key” ! apoi zâmbete…
    Nu cred că-l confund; acel Voicu pe care l-am cunoscut ar putea fi cu greu confundat. Îmi aduc aminte că tatăl său era un domn profesor foarte carismatic şi purta ochelari.

    În urmă cu aproximativ 19-20 de ani am fost la Cluj, într-o misiune, cu un grup coral din Reşiţa, condus de maestrul Iosif Todea (noi îi spuneam Ioji), în prezent dirijorul corului Filarmonicii Banatul; cîntam foarte bine, în stilul corului Madrigal.
    Cum se obişnuia în biserică, am fost primiţi cu dragoste de fraţi în familiile lor.
    Eu şi cu încă vreo doi „meseriaşi” am nimerit exact în familia lui Voicu. El era genul intelectual, vorbea inteligent, iar eu nu făceam decît să-l ascult, apoi să mă întristez în faţa cunoştinţelor sale şi, în acelaşi timp, să mă ambiţionez în sinea mea.

    Voicu era deschis, mărturisitor, îşi prezenta genu-i atipic, aspect pe care l-a întărit şi printr-o propoziţie în care a folosit o expresie despre care îmi aduc aminte că a încadrat-o între ghilimele cu gestica degetelor, dar a fost o expresie pe care nu am putut s-o uit niciodată, m-a urmărit în toţi anii, iar realitatea vieţii, cu muncile ei spirituale, m-a obligat s-o folosesc şi eu. N-o voi reproduce. Dar, atipic nu era prin ceea ce evoca expresia pusă între ghilimele, ci era atipic prin faptul că emana un spirit deosebit de angajare dinamică în lucrarea lui Dumnezeu ( aşa cum ar trebui să fie orice creştin), şi fiindcă era atît de gentil şi un om atît de bun.

    Îi mulţumesc încă o dată, pe această cale, pentru că a fost o gazdă atît de bună şi delicioasă !
    Îi datorez modelul omului studios pe care mi l-a oferit ca exemplu. Citea. L-am văzut cum iubeşte cărţile. Le ţinea pe la căpătîi, deasupra patului, pe lîngă pat, pe noptiere etc. Nu s-a putut abţine de la lectură nici atunci cînd noi l-am vizitat. Şi cred că nu se va opri niciodată…
    Îi doresc multe binecuvîntări cereşti !
    ……………….
    Dacă nu e el, înseamnă că nu am pic de rafinament spiritual, intelectual etc. 🙂

    Răspunde
  3. Avatarul lui Elisei Elisei spune:
    28 august 2013 la 10:25 am

    Da fratilor sunt deacort cu voi și mă mândresc cu Voicu,că e de-al nostru,evanghelic,dar mai scapă și prostii.Priviți aici cu răbdare o critică la discursul lui Voicu.https://www.youtube.com/watch?v=-1X-663rf58

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.