N-am ştiut că a existat aşa ceva. Se pare că cele amintite sînt autentice.
Sursa? Un grup de discuţii între lutenişti.
Hmm! Parcă seamănă cu ceva cunoscut. Am citit într-o carte de indicaţii privitoare la modul în care ar trebui să se cînte în biserică: „Acordul cu septimă este contraindicat! Nu ar un aspect spiritual!”. De ce? Dacă ar fi fost cu sextă, aş fi spus, că sună prost şi obscen şi 6 este lucru celuilalt, dar cu septima ce aveţi, fraţilor?
Mi-am promis deja că nu mai deschid nicio discuţie despre „muzica creştină” (care nu există) cu vreo persoană care doreşte subiectul, dar nu a plătit preţul de a învăţa la vreun instrument muzical.
Famed Czech radical Josef Skvorecky recently died at 87 in his
adopted land of Canada. In the Atlantic, JJ Gould remembers Skvorecky through his memoirs, including a detailed list of the rules for jazz performers during the Nazi occupation. The Reich’s Gauleiter for the Nazi Protectorate of Bohemia and Moravia issued a 10-point regulation that Gould calls „the single most remarkable example of 20th-century totalitarian invective against jazz.”1 Pieces in foxtrot rhythm (so-called swing) are not to exceed 20% of the repertoires of light orchestras and dance bands;
2 In this so-called jazz type repertoire, preference is to be given to compositions in a major key and to lyrics expressing joy in life rather than Jewishly gloomy lyrics;
3 As to tempo, preference is also to be given to brisk compositions over slow ones so-called blues); however, the pace must not exceed a certain degree of allegro, commensurate with the Aryan sense of discipline and moderation. On no account will Negroid excesses in tempo (so-called hot jazz) or in solo performances (so-called breaks) be tolerated;
4 So-called jazz compositions may contain at most 10% syncopation; the remainder must consist of a natural legato movement devoid of the hysterical rhythmic reverses characteristic of the barbarian races and conductive to dark instincts alien to the German people (so-called riffs);
5 Strictly prohibited is the use of instruments alien to the German spirit (so-called cowbells, flexatone, brushes, etc.) as well as all mutes which turn the noble sound of wind and brass instruments into a Jewish-Freemasonic yowl (so-called wa-wa, hat, etc.);
6 Also prohibited are so-called drum breaks longer than half a bar in four-quarter beat (except in stylized military marches);
7 The double bass must be played solely with the bow in so-called jazz compositions;
8 Plucking of the strings is prohibited, since it is damaging to the instrument and detrimental to Aryan musicality; if a so-called pizzicato effect is absolutely desirable for the character of the composition, strict care must be taken lest the string be allowed to patter on the sordine, which is henceforth forbidden;
9 Musicians are likewise forbidden to make vocal improvisations (so-called scat);
10 All light orchestras and dance bands are advised to restrict the use of saxophones of all keys and to substitute for them the violin-cello, the viola or possibly a suitable folk instrument.
Vezi şi AICI
Marius Cruceru 
deci,e clar:rock-u’ e satanic 🙂
Daca noi in biserici avem control, manipulare, ingustime, ignoranta, prostie ridicata la rang de virtute, asta gasim si in societate, asa facilitam nasterea unor regimuri politice dictatoriale, pentru ca este dictatura in biserica. Cand David se inchina, la Palat se intampla ceva, cand Ioan Botezatorul isi spunea „serenada”, Irod nu mai putea sa doarma…Oare cand ne vom constientiza ca noi croim carari si ca trebuie sa le croim drepte? Biserica este cea care da tonul in societate, vrem nu vrem sa recunoastem si starea generala demonstreaza ca:
Exceptional. Acum inteleg, in parte, de ce unii sunt si impotriva acompaniamentului din biserica unde slujesc, si care are, cel mai adesea, influente de jazz.
exista un film mai vechi, inceputul anilor 90, despre miscarea jazz in germania nazista, hitlerjugen si alte dileme ale tinerilor din acea perioada. se numeste Swing Kids. desi are o distributie buna nu a avut review uri favorabile din partea criticilor. mie mi a placut, putin „lacrimogen” dar cred ca dilemele tinerilor care au trait acele vremuri au fost mult mai mari decat cele prezentate in film.
Nu am nimica impotriva acompaniamentului din intalnirile oficiale ale adunarii, dimpotriva,
dar avem deja o realitate pe care nu o inteleg;
Exista prelucrari si armonizari raspandite larg in adunarile baptiste,” armonii care ucid cantarea si provoaca respingere” intre cei ca ar trebui sa cante cu bucurie si entuziasm Cantarile Domnului.
Este deja o realitate si nu pot sa inteleg incotro ar trebui sa mergem, dar o intrebare si mai buna,
ce ar treebui sa facem?
“Acordul cu septimă este contraindicat! Nu ar un aspect spiritual!”
Asta chiar ma amuza, si imi spune ca persoana care a rostit/scris fraza asta nu le are deloc cu muzica. Avand un pic de experienta in acompaniatul adunarii in cantare, pot zice ca e aproape imposibil sa eviti septima. Mai mult, septima indica schimbarea acordului, si ajuta mult in conducerea cantarilor.
Daca ne uitam bine la cele 10 porunci ale nazistilor pentru jazz, vedem ca au incercat sa taie orice lucru ce nu era ‘pur’ in conceptia lor, si au ajuns sa interzica lucruri elementare ca si swing-ul, sau gamele minore, ca sa nu semene cumva cantecele lor cu cele evreiesti, sau afro-americane.
Trebuie sa fim atenti ca sa nu punem, in inconstienta noastra, limite progresului muzicii in biserica. Domnul nu a dat daruri muzicale unora doar pentru a ajunge la facultatea de muzica, si de a canta pe scena. Calitatea muzicii nu defineste atmosfera bisericeasca, insa o cantare cantata corect, in stilul potrivit, poate aduce bucurie. Am fost in biserici unde muzica era la cel mai inalt nivel, iar atmosfera de lemn; am fost si in biserici unde dupa standardele unora, muzica era diferita de ce stim noi, insa oamenii cantau cu adevarat, si simteai cu-adevarat bucuria.
Daca muzica adevarata, de calitate, ar fi promovata in bisericile noastre, impreuna cu o masura bine cantarita de ‘cantat din inima’, atunci tinerii nostri nu si-ar mai cauta implinirea muzicala in afara bisericii.
…calitatea muzicii nu defineste atmosfera bisericeasca…
draga frate; atmosfera bisericeasca sau oricum am incerca sa o definim, este cel mai cautat element din adunare, si cel mai greu de realizat dar si de explicat, ca putin inteleg aceasta dimensiune spirituala sau, ma rog, poate sufleteasca.
incerc sa invat si sa inteleg, ch.
Pingback: Doctrina Bisericii cu privire la muzică …. în 7 puncte… sau de ce nu-i place Papei chitara? | Marius Cruceru
David spune „cei care au o inima buna sa cânte” cred ca diferenta in inchinare o fac cei neprihaniti, ei au si bun simt , nu ies in evidenta, când nu stiu nu cântă.Ca să avem închinare trebuie sa avem trăire in sfinţenie.Creştinii din vremea sec.I au fost cunoscuţi şi de imperatorul Traian Secretul închinării este atitudinea inimii.