Acum îl ascult. Era în 1995? Probabil! Stăteam în chirie. Ne mutaserăm de un an din Iaşi în Oradea. Mutarea noastră trebuia să fie temporară, doar pentru un an, doi. Căile încurcate ale Domnului au fost altele, spre ciuda noastră, dar mai ales a altora :).
Aveam lucrurile încă în pachete. Cu mult efort şi la un preţ extrem de mare, de 8 ori salariul meu pe o lună, mi-am cumpărat primul Computer, un 386. Încă lucram şi pe DOS. Cred că încă mai ştiu comenzile … 🙂
Cred că am fost printre primii care mi-am montat un CD player în computer, imediat ce apăruseră pe piaţă. Nici nu erau la vînzare în România. L-am luat din Budapesta.
Noul Windows abia apăruse.
Era în 23 decembrie şi am căutat un cadou de Crăciun pentru
Natalia. Am găsit!
Primul CD pe care l-am cumpărat: Louis Armstrong, Louis and the Good Book.
Mi-aduc aminte de parcă ar fi astăzi. Era o după-amiază posomorîtă, fără zăpadă. Am intrat într-un magazin vis-a-vis de locuinţa noastră şi … gata. Am alergat repede acasă şi acum aveam prilejul să testez minunăţia.
Prima melodie pe care am ascultat-o redată de pe un CD (pînă atunci ascultam la casetofon)
Nobody knows the trouble I’ve seen
varianta de pe CD
iată şi o altă variantă.
Am reascultat acum CD-ul împreună cu Natalia. Cu nesaţ. Am sorbit fiecare melodie şi ne-au năpădit o mulţime de amintiri din aceşti 15-16 ani. Crăciunuri cu brad şi fără brad, Crăciunuri la Peştiş, la Aleşd, colinde lungi în ger sau ploaie, purtarea de grijă a lui Dumnezeu an de an, primul Crăciun în 2001, acum exact 10 ani în prima noastră locuinţă „proprietate personală”. Cele 11 locuri în care ne-am mutat în primii 10 ani de căsnicie, copilaşul mutat la ceruri, cel ce a fost între Neriah şi Naum, momente în care am rîs, am plîns, am deznădăjduit, am sperat.
Cît de bun şi îndurător a fost Dumnezeu cu noi!!!
Ne-a purtat ca pe aripi de vultur şi ne-a ascuns precum îşi ascunde cloşca puii, ne-a aşezat pe stîncă la odihnă şi ne-a scos din întuneric.
Atîtea amintiri stîrnite de un disc argintiu… Dacă aş avea voie, aş pune fiecare melodie în parte şi în auzul vostru, dragi prieteni.
Pentru voi care este primul CD pe care îl veţi fi văzut şi ascultat? Ce amintiri vă răscoleşte? Dacă puteţi spune, să ne întoarcem înapoi puţin, înainte de a privi la binecuvîntarea celebrîndă în Ajun.
Marius Cruceru 
Ce frumos să te poţi întoarce, măcar cu gândul şi cu sentimentele, din când în când, în trecut (oare cum ar fi să ne putem „întoarce” în viitor?)…
Eu nu-mi amintesc primul CD, dar nu ştiu de ce nu pot uita primul disc de vinyl, cumpărat aproape la dublul veniturilor mele de atunci din „surse externe”. Era „Look at yourself” al lui Uriah Heep, avea coperta din o bucată de staniol gros ce deforma imaginea celui ce privea ca într-o oglindă în el şi l-am găsit ca pe „o găselniţă” extraordinară. Ani buni, piesa „July morning” a fost preferata mea (deh, născut în iulie!). Of, aţi reuşit, frate Marius, să mă faceţi să deschid iar cutia amintirilor în care, ca şi dumneavoastră, descopăr atât de multe momente ce mă fac să spun, cum bine spunea Adrian într-un comentariu la altă postare, că Dumnezeu, cu adevărat, ESTE!
da, era vremea cînd cumpăram CD-uri „de la sîrbi, de la unguri”.
hmmm, acesta a fost şi scopul, deschiderea cutiei cu amintiri.
Sarbatori binecuvantate!…un cititor,dar mai ales…un ascultator!Cristos s-a nascut!
aşa să fie
ce voce extraordinara!muzica asta ma duce mereu cu gandul la Coliba Unchiului Tom 🙂
exact, bun revenit, Irina
Ce mare diferenta intre aceasta muzica si cea pe care o auzim astazi la negri carismatici.
Tare greu mi-e să-l încadrez sau , mai bine zis , să-i fac cadratura unui astfel de spirit uman , dealtfel bine disproporţionat în raport de cel al omenităţii , în general.
Nu ştiu , nu înţeleg , dincolo de simplitatea pe care o manifestă , oare ce face el în plus faţă de omul de rînd , pe-ale cărui „rînduri” sau orînduiri spirituale , totuşi , le rupe în două , separîndu-se/detaşîndu-se , astfel , şi fără intenţie , de ceilalţi comuritori de rînd ? !
Aş zice totuşi ceva.
Oamenii fac lucruri diverse , din afara lor (a lucrurilor) şi le prezintă fiecare , după posibilităţile-i , tot din afara lor , însă mi se pare că una dintre marile deosebiri este aceea că L.A. nu face lucruri din afara lor , ci el mereu se află şi le prezintă din interiorul lor.
La fel de bine , şi actul muzical îl prezintă pe L.A. ca aflîndu-se în manifestul interior al actului. Este un fel de reprezentare mutuală.
Înţeleg , astfel , că unii pot pătrunde şi chiar se nasc , cumva , în substanţa lucrurilor şi a faptelor , iar ceilalţi se situează natural în afara lor , de unde , fiecare , le prezintă după capabilităţile sale personale.
Primul cd prin anii 93 a fost un album cu bruce Sprinsteen. Primele viniluri au fost cumparat de mine din Bulgaria in 1985 cu Madonna si colectia de albume cu modern talking
da, greu mi-este să îmi aduc aminte de primul vinil. Cred că a fost ceva legat de Heitor Villa Lobos, ceva raritae, pe sub mînă, cum era atunci,
Electrecordul a realizat cîteva chestii extraordinare,
al doilea cred că a fost un Andrieş,
mulţumesc pentru amintiri
Cred că prima dată am cumpărat două CD-uri cu Madrigalul condus de Marin Constantin.
Cu ocazia asta le-am şi scos din raft 🙂 spre ascultare
Audiţie plăcută, excelentă alegere