Casele transformate în biserici! Biserici transformate în case?

Era o vreme cînd, respinşi din sinagogă, fără vreun templu, creştinii s-au adunat în case, apoi şi-au pus un spaţiu separat (sfinţit – separat) spre închinare. Casele s-au trasformat în biserici.

A fost o vreme, la începutul mişcării neoprotestante în România, cînd casele particulare s-au transformat în biserici. Proprietarii mai apoi au părăsit casa, nefiind cuvenit „să ne închinăm acolo unde ne facem copiii” (am citat din vorba unui oltean).

Apoi am construit şi noi biserici.

Acum trăim o nouă vreme, în care bisericile, golite şi moarte fiind de oameni, se transformă în case.

Vezi AICI.

Sper ca, după atîtea planuri făcute, să vină timpul să putem scrie ceva împreună cu prof. Augustin Ioan, cu ajutorul fotografului Voicu Bojan, despre spaţiul sacru, spaţiul pus de-o parte, o perspectivă comparativă între mediul (neo)protestant şi cel tradiţional, catolic şi ortodox.

 

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Biserica Baptista, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Casele transformate în biserici! Biserici transformate în case?

  1. Dyo zice:

    Se poate si asa:
    http://www.eph.md/news/invatatura_de_credinta/4483.html
    In Olanda am auzit lucruri chiar mai „tari” decat asta …

  2. marinelblaj zice:

    Cred că, înainte de a ne pune problema caselor transformate în biserici sau au bisericilor transformate în case, ar trebui să ne punem problema bisericilor transformate în biserici!!!
    P.S. Frate Marius, pentru cartea la care va gândiţi, vă sugerez să luaţi legatura şi cu fratele Frandeş, care are o lucrare foarte interesanta în domeniu şi o viziune aparte legata de subiect.

  3. ancagherman zice:

    This is so sad… I wonder WHY the person did it???

  4. Ciprian Simut zice:

    Zilele trecute citeam intr-o carte de istoria bisericii cum perioada reformei a fost interpretata de unii ca fiind ultimul pas inainte de a Doua Venire a Domnului. Schimbarile au fost fenomenale, lucrurile se schimbau intr-un ritm alert, prea alert, iar structurile politice, sociale, religioase se schimbau radical. A fost o perioada. A fost doar o alta perioada in istoria omenirii.

    Ciuma neagra (alaturi de alte episoade ale ciumei) a fost considerata Judecata de Apoi. Perioada iluminismului, in care bisericile au golite si clerul coborat de la conducerea bisericilor, a fost considerat, de asemenea, Sfarsitul. Primul razboi mondial, apoi al doilea, iar acum aceste evenimente. Toate au fost, au trecut, si, daca va ingadui Dumnezeu, vor veni altele.

    Acum ne uitam cu cutremur la aceste evenimente si ma intreb daca nu cumva ne miram in zadar. Teologic oare ce inseamna cladirea bisericii? Cum ne raportam ca protestanti la cladire in sine? Binecuvantam locul, dar devine sfant precum templul era un loc sfant?
    Daca vine cineva si il darama, oare loveste in TRUPUL lui Cristos?
    Daca suntem trimisi in exil, oare vom fi mai vitregiti de har daca nu ne vom putea inchina vreodata in vreo cladire de biserica?

    Teologic, cum vedem sfarsitul, a Doua Venire? Marturisim ca nu stim cand va veni, dar tot mai multi vorbesc despre „semnele veacului” fiind convinsi ca in timpul vietii lor, sau cel tarziu in timpul vietii copiilor lor va veni sfarsitul. Oare aproximarea nu este totuna cu calcularea exacta a venirii? Apostazii au mai fost (aminti-ti-va de perioada lui Donatus, cand crestinii ardeau tamaie iar la sfarsitul persecutiei doreau sa fie primit inapoi in biserica), necredinta a mai fost, scaderi in numarul credinciosilor a mai fost, biserici s-au mai inchis, necazuri au mai fost… biserica a supravietuit.

    Oare nu este mai important sa fim gata oricand de venirea Domnului? Va veni cand nu se asteapta nimeni… parca prea multa suflare crestina Il asteapta.

    • Remus zice:

      Ciprian Simut,

      despre cele doua razboaie mondiale, este scris in Apocalipsa, insa tu nu ai descoperit lucrul acesta pina acum. Cartea Apocalipsa este tot mai relevanta in zilele noastre, in care vedem dezvoltarea medicinei, electronicii, a computerelor, a fizicii si chimiei, elemente care vor participa la creatia ” Icoanei fiarei ” din Apoc. 13.
      In vremea care traim, cartea Apocalipsa este GPS-ul lui Dumnezeu, care ne arata cam pe unde santem ca Biserica.

      • Pomisor zice:

        Domnul Remus daca imi aratati unde apar cele doua razboaie mondiale in Apocalipsa o mai citesc de cel putin 5 ori in saptamana ce urmeaza…

      • Ciprian Simut zice:

        Apocalipsa este GPS-ul lui Dumnezeu? Care este cheia hermeneutica in care interpretam cartea Apocalipsa? E o carte cu limbaj metaforic sau literal? Cum o citim? Dar unde sunt mentionate cele doua razboaie mondiale?

        • ACIDUZZU zice:

          Frate Ciprian Simut,
          Imi place tare mult cum abordati interogativ problema „CHEII DE INTERPRETARE HERMENEUTICA a cartii Apocalipsa!
          „Care este cheia hermeneutica in care interpretam cartea Apocalipsa? E o carte cu limbaj metaforic sau literal? Cum o citim?”
          Desigur, cei mai multi interpreti ai Apocalipsei, sunt unanim de acord despre aceasta „cheie de interpretare” cum ca ea „s-a pierdut pe drum” in epoca prigoanelor dezlantuite impotriva crestinilor secolului intai si urmatoarele de dupa Hristos. Nimeni nu poate avea astazi pretentia ca ar detine „complectamente” cheia de interpretare a Apocalipsei. Totusi din anumite referinte contextuale, comparate cu alte texte apocaliptice si profetice din Sfanta Scriprura, intelegam partial anumite mesaje.
          Se intampla si aici, aidoma celor din cartea profetului Daniel in capitolul 12:4:
          „Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”, porunca ce se va repeta si in Apocalipsa 22:10: „Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.”
          Desigur ca nu sufere o astfel de comparatie textul Apocalipsei cu continutul „Istoriei Ieroglifice” a lui Dimitrie Cantemir scrisa in perioada in care era in ichisoare, dar este ceva asemenator cu o cheie de interpretare a textului cartii cunoscuta doar de catre cei din natia romaneasca, atat de oprimata de otomani si chiar rusi…”Calul Alb” si „Voievodul” despre care scria dimitrie Cantemir, vorbeau cu speranta despre o zi a eliberarii natiei de sub jugul opresiunii straine. Desigur, ca in conditiile in care se afla scriitorul, acesta nu putea vorbi deschis, „pe sleau” inrautatindu-si astfel situatia si asa destul de precara. Limbajul codificat era familiar doar celor interesati de intarirea sperantei nationale.
          Ca sa intelegem mai bine, ceva similar s-a intamplat si cu textul cartii Apocalipsei, devenind astazi o carte ermetica prin intelegerea continutului ei, iar pentru unii devenind o carte mistica si cu un bogat material de starnire, de dezvoltare a imaginatiei febrile. Unii chiar dau buzna sa-si „dea doctoratul” pe aceasta carte, ingramadindu-se cu o paleta cromatica de interpretari speculative, care au drept scop doar scoaterea acestora din anonimat si asezarea lor…revocabil si vremelnic, cu drept de contestatie, in…”Panteonul Intrepretilor Teologici”, oricare ar fi acestia.

          In preambulul cartii Apocalipsa (capitolul 1:1), ni se spune limpede si categoric: „Descoperirea lui Isus Hristos pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând, prin îngerul Său, la robul Său Ioan ( Ioan 3.32; Ioan 8.26; Ioan 12.49; Apoc 1.3; Apoc 4.1; Apoc 22.16), care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Hristos şi a spus tot ce a văzut. (1Cor 1.6; Apoc 1.9; Apoc 6.9; Apoc 12.17; 1Ioan 1.1);
          Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!”
          Am citat paragraful din preambul cu pastrarea bibliografiei de subsol ca referinta biblica completa dupa axioma „Biblia se talmaceste prin Biblie”.

          Cateva aspecte esentiale, adevarate SEMNE DE AVERTIZARE, ne pozitioneaza intr-o lumina corecta cu ceea ce avea sa se descopere in Cartea Apocalipsei:

          PRIMA CATEGORIE (CAP. 1:1-17) :

          1. „Descoperirea (este) a lui Isus Hristos” (nicidecum a lui Ioan in Patmos, nicidecum dupa „principiul” populist al „cercetatorilor si cercetarilor fara rost”, adica subiectivi, speculativi si intr-o omogenitate si unanimi in superficialitate si ambiguitate si care lasa loc la alte interpretari si, de ce nu, la certuri de cuvinte si, chiar intr-o pretentioasa stare extatica de transa de…”revelatie directa” !)
          Exprimarea „Descoperirea lui Isus Hristos” este mai apoi intarita cu ” si din partea lui Isus Hristos, Marturul credincios” (versetul 5), fara ca apostolul sa-si aroge niste nemeritate „drepturi de..autor !”

          2. „pe care I-a dat-o Dumnezeu”. Ne aducem aminte ca Domnului Isus nu I-a fost greu sa se smereasca atunci cand afirma: „Despre Ziua aceea, nu stiu nici ingerii din ceruri, NICI FIUL CI NUMAI TATAL” sau, „Pe toate acestea, TATAL LE-A PASTRA SUB STAPANIREA SA !” Asta nu inseamna ca Fiul „traia intr-o stare de ignoranta” fata de voia Tatalui. Astfel S-ar contrazice singur atunci cand spune” Eu si Tatal una suntem” sau, „Tata fa-i una dupa cum si NOI SUNTEM UNA !”

          3. „ca sa arate ROBILOR SAI (nu robului Sau) lucrurile care au sa se intample in curand”. Descoperirea aceasta este pentru toti cei credinciosi, nu numai pentru unul singur (si in mod preferential), ca un subiect „tabu” rezervat doar…initiatilor mistici !

          4. „prin robul sau Ioan”, aflat in vremea aceea, exilat in insula Patmos dar si INTR-o STARE DUHOVNICEASCA PERFECT CORESPUNZATORE, adecvata primirii revelatiei.

          Avem aici cel putin patru elemente descriptive despre starea aposolului Ioan (versetele9-10):
          a) „Eu, Ioan, partas cu voi la…” (nicidecum unul dinafara, strain, impostor, cu alte convingeri sau trairi care nu sunt in concordanta cu Evanghelia propovaduita a Imparatiei…);
          b) „In Ziua Domnului…”, arata o continuare a practicii de la Rusalii, cu o sarbatoare a Invierii Domnului Isus „in ziua dintai a saptamanii”;
          c) „eram in duhul”, ceea ce denota o stare de manifestare atat in exterior (in Ziua Domnului), cat si intr-o stare launtrica adecvata inchinarii, adorarii Domnuli si Mantuitorului care pentru batranul apostol Ioan, a ramas acelasi Mantuitor de la Cina si pe a carui piept si-a plecat tampla sau, acelasi Mantuitor de pe crucea Golgotei…
          d) „Cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca mort !” Inchinarea apostolului Ioan (versetul 17) este o inchinare asemanatoare cu cea descrisa de profetul Isaia 57:15-16:
          „Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite.
          Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, CAND INAINTEA MEA CAD IN LESIN DUHURILE SI SUFLETELE PE CARE LE-AM FACUT !” (DECI, INTR-O ASEMENA STARE SE AFLA SI APOSTOLUL IOAN, IN PATMOS !)

          Fie-mi ingaduita tot aici o mentiune despre inchinarea „la picoarele Lui…”, o chinare cu fata la pamant, nicidecum pe spate, ca si cea „provocata” profetic de binecuvantarea data lui Dan de catre patriarhul Iacov in Genesa 49:16-17: „Dan va judeca pe poporul sau, ca una din semintiile lui Israel. Dan VA FI UN SARPE PE DRUM, o naparca pe carare, MUSCAND CALCAIELE CALULUI, FACAND SA CADA CALARETUL PE SPATE !” (1 Samuel 4:18)
          Daca si astazi sta drept marturie prabusirea idolului Dagon chiar in templul sau din Asdod, „cu fata la pamant inaintea Chivotului Domnului” si apoi „taiat in doua peste prag…” (1 Samuel 5:1-5) in timp ce batranul Eli „cazuse pe spate”, de ce sa acceptam ca veridica si autentica acea „cadere pe spate” din practica de tip „kundalini” atat de utilizata in asa-zisele „sedinte publice de vindecare” ?
          Observam apoi in viata de inchinare a apostolului Ioan ca o normalitate de evlavie, si poisenie, predispozitia acestuia de a se inchina. Se intampla insa ca si apostolul (chiar „in duhul…”, adica in acea stare de inchinare si partasie duhovniceasca) sa fie ISPITIT IN A SE INCHINA ALTCUIVA DECAT LUI DUMNEZEU, sa-i fie denaturata inchinarea : (Apocalipsa 19:10: „Fereste-te sa faci una ca asta ! Sunt si eu in impreuna slujitor cu tine si cu fratii tai…” (Evrei 1:14); iar in Apocalipsa 22: 8-9 se repate aceasat intentie de denaturare, de deviere a inchinarii datorate doar lui Dumnezeu: „Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.
          Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” (Este aceeasi porunca din legea lui Moise si apoi de la ispitirea Domnului Isus din Matei 4:8-11: „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis:
          „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.
          „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.”

          e) Marturia lui Ioan „care marturiseste DESPRE HRISTOS (nicidecum despre sine, nici despre caderea lui „ca mort” in contrast cu multe, prea multe marturii publice despre ce au vazut, au patimit in tr-o eventuala moarte clinica; lucruri neverificabile pana acum si care uneori intra in cotradictie cu ce spune Biblia, dar aceasta este desigur o alta tema !)

          A DOUA CATEGORIE DE SEMNE DE AVERTIZARE (CAP. 1:19) :

          Apocalipsa este o carte a trecutului, o carte a prezentului si o carte a viitorului, INTARIND SI CONFIRMAND astfel spiritul profetiei adevarate asa cum a fost ea data de duhul profetiei la inceput ( 1 Petru 1:10-12; 2 Petru 1:19-21; Apocalipsa 19:10 c), profetie tridimensional-temporal-spatiala, intarita „pe marturia a doi sau trei martori” (aici in textul cartii, pe trecut, pe prezent si pe viitor).

          A TREIA CATEGORIE DE SEMNE DE AVERTIZARE (CAP.22:18-21) :

          1. PERICOLUL ADAUGARII (versetul 18) si consecintele care decurg din aceasta adugare sub forma de…”apendix extrabiblic”;
          2. PERICOLUL SCOATERII (versetul 19) si consecintele care decurg din aceasta „excixie” interpretativa speculativa si trunchiata ;
          3. PREOCUPAREA celor care formeaza BISERICA LUI HRISTOS INCHEGATA PRIN PUTEREA DUHULUI SFANT 9 versetele 20-21) si care sunt in asteptarea Mirelui nostru Isus Hristos.

          Iata ce spune apostolul Petru in 2 Petru 3:11-14:
          „Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
          Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. (Isa 65.17; Isa 66.22; Apoc 21.1-27);
          De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, SILITI-VA SA FITI GASITI INAINTEA LUI FARA PRIHANA, FARA VINA SI IN PACE !”

          4. DOAR UNOR ASTFEL DE OAMENI LE ESTE PROMIS ‘HARUL DOMNULUI SISI HRISTOS PANA VA VENI EL” IN SLAVA (versetul 21).
          Atunci ne va lua cu El in slava „ca sa fie PROSLAVIT IN SFINTII SAI SI PRIVIT CU UIMIRE DE CEI CE VOR FI CREZUT !” (2 Tesaloniceni 1:10-12). Proslavit „IN SFINTII SAI”, nu doar de „sfintii Sai”, caci asa deducem si intelegem corect din versetele 11-12.

      • Ciprian Simut zice:

        Ah, inca ceva: tot noul testament ne spune cum arata biserica alcatuita din oameni. Epistolele sunt cat se poate de clare in ce priveste devierile de la doctrina.

      • Ciprian Simut zice:

        Sper sa nu intram in dezbaterea cu chip-ul acela implantat sub frunte sau sub incheietura. Diavolul e mult mai creativ decat atat. Aceleasi acuzatii erau aduse si crestinilor de la inceput care ardeau tamaie pentru a primi dreptul de a cumpara bunuri. Deci, dupa care semne ne luam?

    • Pomisor zice:

      1) „Binecuvantam locul, dar devine sfant precum templul era un loc sfant?”

      In aceasta perioada trupul omului este adevaratul templu. Cladirile sunt sfinte in masura in care sunt ocupate de entitati sfinte. Templul din Ierusalim era sfintit de prezenta Cuiva, in momentul in care a fost parasit, Templul a ramas la fel de putin sfant ca orice alta cladire din Ierusalim. Si acum bisericile fara crestini sunt doar putin mai ceva (deoarece contine si o memorie a activitatilor care s-au desfasurat acolo) decat simplele case in care au locuit oamenii care o frecventau.
      In situatia de acum o casa este sfanta daca este locuita de oameni sfinti. Care oameni trebuie sa fie sfinti tot timpul, inclusiv cand „isi fac copiii”… Lucru care nu este in sine ceva necurat. Ca acum sincer florile in esenta lor ce sunt? Si destul de multe sunt foarte frumoase si placute. Dar natura arata ca sunt si flori care arata oribil si raspandesc miros de putregai (de exemplu un anumit fel de cactusi, unele plante parazite si inca altele).
      Problema este insa ca atunci cand te apropii de Dumnezeu trebuie sa ai mintea complet limpede, de aceea un post (abtinere) de la asemenea activitati este cerut in Vechiul Testament inaintea unor activitati care implicau apropierea directa de Dumnezeu.

      2) „Oare aproximarea nu este totuna cu calcularea exacta a venirii?”

      Nu exista in univers metode de determinare exacta a acelui timp, asa cum Domnul Isus a spus ca ceasul si ziua nu vor putea fi cunoscute. Dar exista „semne ale vremurilor” dupa care se poate aproxima un interval in care va fi sau nu va fi (desi chiar daca a doua Venire a Domnului are o data unica si fixa in istorie, moartea individuala este insa o incertitudine sigura, astfel ca somnul nu isi are rostul). Semnul clar fara dubiu care vesteste apropierea venirii Domnului Isus este rezidirea Templului din Ierusalim. Fara acel Templu suntem la cel putin 3 ani distanta. Totusi repet moartea individuala nu are asemenea socoteli…

      3) „Va veni cand nu se asteapta nimeni”

      Corect ar fi: „Va veni cand nu se MAI asteapta nimeni”.
      Pentru ca de ce asteptam venirea Domnului? Sa ne scape de necazuri? Dar majoritatea necazurilor ni le-am facut noi insine prin pacatele noastre…. Daca cineva Il asteapta pe Domnul Isus ca sa il scuteasca de intalnirea cu propriile fapte, va fi dezamagit… Domnul Isus este drept de o dreptate absoluta, iar cerul nu este pestera de talhari…

      • Ciprian Simut zice:

        „Problema este insa ca atunci cand te apropii de Dumnezeu trebuie sa ai mintea complet limpede, de aceea un post (abtinere) de la asemenea activitati este cerut in Vechiul Testament inaintea unor activitati care implicau apropierea directa de Dumnezeu.”

        Nu sunt de acord. Gandirea omului este afectata de o groaza de probleme. Firea e de vina, se lasa influentata prea usor. Inaintea lui Dumnezeu venim cand suntem fericiti, iar fericirea poate sa mascheze niste probleme care ar trebui aduse inaintea Lui. De exemplu, eu cred ca de Dumnezeu trebuie sa ne apropiem oricand si oricat de afectata ne-ar fi mintea de diferite probleme.

        Daca ma doare sufletul si sunt manios: asa ar trebui sa ma apropiu de Dumnezeu cerandu-i sa ma ajute. Daca sunt manios pe El, dar stiu ca nu sunt drept: asa ar trebui sa ma apropiu de El si sa Il rog sa ma ajute. Dumnezeu lucreaza cu mine ca om asa cum sunt. Eu nu am ce sa-I demonstrez ca sunt credincios, sau cat sunt de credincios, sau cat sunt de nenorocit. El stie si cata credinta am si cat sunt de nenorocit. Daca stie de ce am nevoie in ciuda rugaciunilor mele, atunci cu siguranta stie si ce imi ascunde sufletul in adincuri, cu atat mai mult cu cat imi cerceteaza strafundurile cu Duhul Sfant.

        Asadar, inaintea lui Dumnezeu vii asa cum esti. Calmul se primeste dupa o infuzie de intelepciune care se formeaza in timp prin citirea Scripturii, partasie cu Dumnezeu in rugaciune, partasie cu biserica, incercari, binecuvantari, dureri, bucurii, suferinte, fericire…si cam tot ce inseamna viata in general. Mintea clara vine odata cu varsta, dar nu inseamna ca nu ne putem apropia de Dumnezeu daca mintea nu e clara.

        Mintea intunecata, in sens de minte indurerata, confuza, agitata, deznadajduita, poate sa aiba in sine, prin Duhul, dramul de claritate prin care sa ceara ajutor. Suntem ca niste drogati cu pacat, care cerem ajutor in criza de sevraj. Cu poftele te bati toata viata, dar victoria e doar in Cristos. Increderea aceasta in El se zideste in timp, in ritmul Lui, nu al meu.

        Deci, nu cred ca inaitnea lui Dumnezeu trebuie sa venim neaparat dupa 20 de minute de meditatie in care sa atintim atentia spre El, desi daca poate avea loc un asemenea exercitiu, foarte bine, dar cred ca inaintea lui venim in numele lui Cristos, indiferent cat de nenorociti suntem.

        • Pomisor zice:

          In principiu aveti dreptate.
          Da, in perioada de acum, putem veni oricand si in orice stare. Nu putem fi insa la fel de bine folositi de Dumnezeu imediat. Stiti ce sever restrictionat era accesul inaintea lui Dumnezeu in perioada de inaintea ruperii perdelei ce acoperea Sfanta Sfintelor.

          • Ciprian Simut zice:

            Tocmai de aceea, acum, intram in prezenta lui Dumnezeu prin Cristos. Totusi, in VT, la aducerea jertfelor era nevoie de pocainta (adica cercetarea launtrica si intelegerea vinei pacatului). Cartea Maleahi explica greseala evreilor in intelegerea jertfei.

    • Foarte adevarat.Nu putem sa zicem ca vreo cladire este o casa sfanta(mai ales ca unele se fac ilegal).Poate sa fie sfantitade noi poate, dar ma indoiesc ca si de Dumnezeu. Stiti bine ce spunea Dumnezeu prin prooroci, ce casa putem sa-I zidim noi ca sa locuiasca El in ea? Pamantul este asternutul picioarelor lui.Daca s-a facut ceva, nu pt Dumnezeu s-a facut, ci pt noi.Tineti minte replica lui Dumnezeu catre Samuel? Nu pe tine te leapada ci pe Mine.Dumnezeu nu vroia niciun imparat pt Israel. Dumnezeu nu vroia nici o casa pe El. David vroia.De multeori avem impresia ca daca facem ceva , neaparat ii place si lui Dumnezeu.Impietrirea inimii noastre ne-a adus in starea aceasta.Gandurile noastre nu sunt gandurile lui Dumnezeu.(numai daca suntem calauziti de El)Cate nu ar fi spus pe tema aceasta… Dar daca suntem legati de unele lucruri,niciodata nu o sa intelegem ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. As putea sa vin cu multe exemple in privinta aceasta,dar s-ar putea ca sa fie in zadar.

  5. ACIDUZZU zice:

    Dupa ce a trecut perioada (tranzitorie de altfel) in care oamenii…”au cladit biserici dar L-au rastignit pe Dumnezeu” (vorba poetei Milly King Levi), iata-ne, ne intoarcem la „tot ce-a fost va mai fi”, asistand la fel de inconstienti si intr-un ritm galopant la transformarea bisericilor in adevarate „vaduri comerciale” (macar pe vremea ultimului flagel mondial lacasurile de cult, cu precadere cele neoprotestante au fost transformate in depozite de manutanta…) sau in locuinte de tip „aghiasmatar”, sfintitor (dupa reversul proverbului „locul sfinteste omul…”), intr-un deja-vu al autodistrugerii locurilor tarnosite cu atata fast si invocare haruitoare de altadata…
    Urmatorul pas, urmatoarea etapa este sa asteptam din nou buldozerele sa inceapa adevarata…destelenire de spiritualiate demodata…
    Suntem constienti sau mai putin constienti, sfarsitul tot va veni !
    Deci, „sa mancam si sa bem caci maine vom muri” !
    Adica, dupa noi, potopul !

  6. Pomisor zice:

    Domnul Marius in privinta transformarii unui loc de cult in locuinte personale, personal am mici rezerve. Si mai exact exista un fenomen ciudat: in peretii cladirilor in care isi desfasoara activitatea oameni (adica inclusiv in cele foste locuite) se imprima un fel de memorii latente care dau noilor veniti probleme (de la cosmaruri, tulburari de somn si pana la probleme de comportament). Este o stranietate reala care dauneaza unor persoane mai sensibile. Deci este mai bine sa se amenajeze o locuinta noua in care sa nu locuiasca decat o singura familie.
    Astfel ca intr-un loc de cult este de asteptat ca sa existe o mare densitate de astfel de memorii latente (evident in functie si de vechime, de cult, de cati si ce fel de oameni au frecventat-o) si astfel cel putin o perioada pentru noii locatari va putea fi cam dificila sederea acolo…

    Domnul Ciprian Simut in principiu este corect.
    Si de asemenea eu sustin ca biserica este formata din oameni.

    {Am incercat sa evit punerea a mai multe comentarii.}

    • calin zice:

      despre aceste memorii latente este ca si cum ai vorbi sa nu mergi noaptea in cimitir ca te papa fantomele. De fapt, ceea ce am acumulat de mici despre astfel de povesti, si le-am acumulat cu frica, ne vor da de furca toata viata. De fapt, este frica de supranatural. De multe ori nu acceptam miracolul vindecarii dar, acceptam memorii latente si altele. Cladirea este o cladire, piatra pe piatra. Tocmai mi-a murit bunica si in camera ei se aud pocnete surde si scartaituri. Cumnata si mama s-au cam speriat. Explicatia? Duhuri, fantome? Nu. Nu se mai face foc. Mobila se contracta la rece. Peste o saptamana nu se mai aude nimic. Cu Dumnezeu, inainte, fara frica fratilor. Faceti, din case „biserici” si din biserici case.

      • Pomisor zice:

        Daca nu as fi experimentat asemenea lucruri nu as spune…
        Puteti incerca si dumneavoastra… mai vorbim dupa…

        • calin zice:

          Ce anume sa incerc?

          • Pomisor zice:

            Sa locuiti cateva zile intr-o casa sau cladire in care au locuit oamenii mult mai rai decat dumneavoastra sau unde s-au desfasurat fapte foarte grave. Poate aveti sansa sa aveti parte de un fel de „Toronto blessing” (de fapt blestem bazat pe aceleasi legi pe care le pomenesc si aici…)…

            De ce credeti ca profetul Mica a profetit despre Ierusalim ca va fi arat ca un ogor si Domnul Isus ca nu va ramane piatra pe piatra? Sau de ce alte cetati cu oameni foarte rai au fost pustiite si distruse cu desavarsire? Unde este Sodoma, Ninive, Babilon, Pompei, etc.?

            Nu sunt fricos de supranatural dar dupa cum focul ofera valoare doar asupra lucrurilor pe care nu le distruge, consider ca este bine sa intrii in domeniu supranaturalului dupa ce sti bine sa deosebesti ce este sfant de ce este nesfant si ce este curat de ce este necurat.

            • calin zice:

              Cred ca Mica si Domnul Isus a vrut sa sublinieze rautatea oamenilor si nimic nu-i va salva de mania lui Dumnezeu. Nici macar Templul din Ierusalim, cu Sfanta Sfintelor nu poate fi gaj dreptatii lui Dumnezeu. Evreii se laudau cu templul lor, ninivenii la fel cu cetatea lor indestructibila. De pedeapsa lui Dumnezeu te scapa doar pocainta, mantuirea in Isus. Potrivit principiului tau tot pamantul ar trebui sa posede asemenea memorii latente (da, dar arheologice nu supranaturale) si la cate lupte si crime au fost, peste tot ar trebui sa ne simtim prost, la fiecare metru patrat.
              Parcul Olosig din Oradea este situat exact peste un cimitir. Nu simt nimic deosebit acum ca este frumos aranjat, constient fiind ca la doi metri in jos sunt o gramada de oase umane ajunse acolo in fel si chip. recunosc, cand eram mic, purtam un fel de frica fata de acest loc pentru ca „temeteiul”, tintirimul, arata in asa fel sa-ti inspire teama. Balarii, pietre de mormant date la o parte, care dezvaluiau oase. Vezi, teama este inspirata de ceea ce auzi, de ceea ce vezi la un moment dat cu referire la un loc.

    • Edgar zice:

      Domnule Pomisor,

      Marturisesc ca sunt curios sa aflu prin ce experiente ati trecut cu memoriile latente imprimate in peretii cladirilor. Puteti da detalii, va rog?

      Multumesc.

      • Pomisor zice:

        Prea multe detalii nu pot oferii pentru ca nu am umblat prea mult si nu am schimbat locuita decat foarte rar si atunci cand s-a putut intr-una nelocuita anterior. Totusi am observat de exemplu ca atunci:
        – cand am locuit intr-o casa in care mai fusese locuita am inceput sa am cosmaruri (in mod obisnuit am foarte rar si niciodata cu tema respectiva, dar acolo aveam des si aproape doar variatii pe aceeasi tema).
        – cand m-am mutat de acasa in caminul studentesc primele luni am fost foarte deprimat, desi recunosc erau atunci si unele motive practice, totusi s-a repetat in momentul in care am schimbat camera cu una care fusese vestita prin chefuri, dar nu si cand am schimbat-o cu una unde fusese studenti cuminti, si nu se intampla cand reveneam in aceeasi camera.
        – cand am locuit in camera in care mai locuise cineva am inceput sa simt o presiune enorma in a face anumite lucruri care nu le mai facusem anterior niciodata.
        Acestea au inceput sa paleasca si pana la urma au disparut cand am schimbat locul…

        Acestea pot spune din experienta proprie.
        O cunostinta din biserica pe care o frecventam si care este misionar in India povestea ca atat el cat si colegii de echipa in momentul in care au vizitat ca turisti un templu au avut dureri foarte puternice de cap, care au disparut in momentul in care au iesit din zona respectiva.

        In baza acestor lucruri consider ca „Omul sfinteste sau pangareste locul unde sta dupa cum propriul lui caracter este bun sau rau” si acest lucru se poate observa.

  7. Cornel G. zice:

    In localitatea Igriș, jud. Timis penticostalii au cumparat cladirea bisericii catolice si acolo se intîlnesc la inchinare. Am „predicat” in biserica respectiva.

  8. Daniel Utina zice:

    ” Casele s-au transformat in biserici „….la ce ne referim cand spunem biserici? La cladirea unde se aduna crestinii sau la oameni? In contextul roman ortodox cred ca este necesar sa facem aceasta diferenta, chiar si la nivel de exprimare.

    • ACIDUZZU zice:

      S-a facut deja mentiunea si distinctia ca adevaratele Biserici sunt formate din oameni nicidecum din cladiri mai mult s-au mai putin goale !

  9. Ce ne invata Biblia cu privire la aceste locasuri?
    1. In invatatura Noului Testament, pentru inchinaciune si slujire nu este absolut necesara o
    cladire (Matei 18:20 )
    Prezenta lui Dumnezeu intr-un loc, nu este conditionata de o cladire anume, ci de cei ce se
    aduna acolo.
    2. Domnul Isus a proclamat adevarata inchinaciune, care nu este legata de un anumit loc .Ioan
    4:21 -28
    3.Templul din Vechiul Testament, a avut Sfanta Sfintelor, dar in Noul Testament templul este
    omul credincios 1Cor 3 :16; 6:19
    4.Locuinta lui Dumnezeu nu mai este in case facute de maini omenesti Fp Ap :7: 48- 49; 17: 24.
    5.Biserica nu a folosit templul pentru inchinaciune ,ci apostolii o foloseau pentru a predica
    Evanghelia . Fp Ap. 18: 4- 7; 17: 2
    6. Biserica se aduna la inchinaciune prin case. Rom 16:5 ;Col 4:15
    Biserica Noului Testament este cu totul separata de o cladire anume .O cladire poate purta
    numele de biserica, fiindca Biserica se aduna in locul acela.
    7. Casa lui Dumnezeu, este formata din pietrii vii 1Petru 2:4 -5
    Ar fi o profanare a Numelui lui Dumnezeu, sa spunem ca Biserica este formata din pietre
    moarte.
    8. Templul lui Dumnezeu creste, ca cei credinciosi, impreuna sa devina o locuinta a lui Dumnezeu
    1Petru 2: 19- 22; Efes 2: 22;Evrei 3:6 Oriunde se vorbeste de casa lui Dumnezeu, se vorbeste de
    ce este viu.
    Am citat un comentariu, nu imi apartine.

  10. crestin zice:

    Comentariile sunt inutile, oamenii mereu isi vor face traditii. Mereu se va intampla ca o relatie, pe care o vrea Dumnezeu, sa se transforme intr-o traditie. De ce? Pentru ca omului ii e infinit mai usor sa indeplineasca niste ritualuri decat sa isi dea inima.
    Din acest motiv si bapstistii si alte culte neoprotestante au inceput prin a respinge traditia si dupa 100 de ani s-au trezit ca au traditii „nescrise”. Asta cu sacralitatea locului de inchinare e doar una dintre ele.

  11. Pingback: Biserici-breloc – Blog Creștin Ardelean Viorel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.