Inventarul stricăciunilor spirituale

Cred că pe undeva în presa românească am văzut ceva de genul „inventarul stricăciunilor politice”. Bună chemare la apel a tuturor lichelismelor, acriturilor, scîrbelor, imposturilor şi altor împuţiciuni.

Cred că o asemenea rubrică n-ar fi nepopulată nici în mediul evanghelic. Deja avem străjereala, la care mai putem adăuga tot felul de chestii exotice, dar aberante, cum ar fi pseudorabinii pseudomesianici, bisericile neon-denominaţionale, curentele carismatice de genul binecuvîntărilor de la Toronto, biserica sportivilor, biserica homosexualilor, bisericile-bar, biserica ortodoxă evanghelică şi altele ca acestea. „Cu alte cuvinte: mare-i grădiniţa Ta, Doamne, şi uite cîţi au sărit gardul!”

Mediul evanghelic, tocmai din pricina fundamentelor hermenutice, care sînt foarte solide, dar lipsesc cu desăvîrşire, a dezvoltat o adevărată patologie spirituală şi eclesiologică, multiple furuncule, excrescenţe şi bube pe Trupul Bisericii. Partidele politice sînt mai cuminţi. Aici, cum îi trăzneşte unuia o idee nouă sau vreo frustrare închipuielnică, başca pune de-o biserică, de partcă bisericile s-ar face precum clătitele.

Deci… ne apucăm de taxonomie, enumerare, descriere şi le punem pe raft, în formol, precum avortonii diformi şi morţi înainte de a respira.

Cu ce începem?

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în inventarul stricaciunilor spirituale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la Inventarul stricăciunilor spirituale

  1. marinelblaj zice:

    Cred că ar trebui să începem, frate Marius, de la rădăcină. adică:
    „Odinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci ca nişte copii ai luminii” (Efeseni 5:8)

    Aşadar, Pavel ne spune că dacă suntem lumină în Domnul, cum de altfel ar trebui, dacă pretindem că ne-am născut din nou, trebuie să umblăm ca nişte copii ai luminii. Numai că aici unii fac o mare confuzie. Cred că luminează doar pentru că au trecut mulţi ani de când umblă la biserică. Şi, în felul acesta, confundă luciul tocirii hainelor pe scaunele bisericii cu lumina! Apoi, plictisindu-se, „pun” de-o… nouă „trezire” spre… adormirea celorlalţi care „muşcă momeala”!

    • george zice:

      trezire vs. trezvie
      Noi, neoprotestantii, aleargam dupa „trezire”, pe cand ortodocsii se concentreaza pe „trezvie”, (paza mintii, starea de veghere)
      Prima este o actiune corectiva, indreptata spre altii, cealalta este o actiune preventiva, indreptata spre sine.
      Primii spun: „vai de voi!”, ceilalti: „vai de noi!”
      Cine o avea dreptate …?

    • ACIDUZZU zice:

      De la „radacina” frate Marinel, „de la radacina” dar unde-i radacina ? ca doar n-o fi radacina de…ging-seng, nu-i asa ?
      E ca si-n povestioara-prostioara cu sedinta soarecilor si cine sa prinda clopotelul la gatul pisicii…
      O doctrina biblica, daca este doctrina, se aplica, ca atare, si nu se accepta vreun compromis de tipul „alba-neagra” !
      Nici eu si nici dumneavoastra nu suntem o…Ana Ipatescu a evanghelicilor (adica un Uza moden care si-a uitat ismenele de in acasa si la slujire, si-a dat seama pre tarziu ca nu este echipat corespunzator…!
      Avem atatia doctori, doctoranzi, masteranzi cu doua-trei patalamale (licente) in teologie si pe care ar trebui sa-i preocupe ceva mai mult decat problema…palestiniana…
      Sigur ca noi (doi) nu suntem decat…”chibitii” de pe margini, de la peluza si stim ca „nu cu o floare se face primavara”, dar nici nu vrem cu niciun chip „sa innegrim tara”… !
      Fratele Marius a abordat o tema extrem de grava, de sensibila si la fel de imperioasa, dar inca n-am depistat vreun teolog de marca sa-si „faca aparitia” cu vreun comment cat de cat steril la aceasta postare.

      „Tara arde si…baba se piaptana” spune un vechi proverb romanesc. „Patimile” si chinurile fratelui Marius Cruceru (precum si…fibrilatiile…) sunt indreptatite, semnaleaza alarmant o alunecare spre apostazie si nimeni nu se sesizeaza. Este ca-n „Jurnalul” lui gala galaction (Grigorie Pisculescu, pe numele sau adevarat) in care descrie miscarea lui Tudor Popescu de la Biserica ortodoxa „Cuibul cu Barza” de pe srada Stirbey-Voda din Bucuresti (aproape de ITB Bucuresti, colt cu strada Berzei, 29):
      „El, (Tudor Popescu) tuna si fulgera, iar Patriarhia….stranuta si tusea…” (incheiat citatul !)

      Va rog sa ma iertati frate Marinel Blaj si frate Marius Cruceru daca am intervenit atat de intepestiv!
      Oricum, cel putin noi, cei de-aici ne vom astepta la un nou sindrom Peniel, (dar de data aceasta, de tip baptist, „pur-sange…”). Pe langa cel de la…Baile Felix, desigur !

      Buba, (sindromul) este copt de vreo douazeci de ani, de cand s-a dat „dezlegare” la o democratie prost inteleasa, cand oamenii cu un vid de cultura ebvanhelica sau substituit consacratilor si precum scabia, si-au depus ouale…iar noi le-am asigurat perioada de incubatie, le-am clocit (noi, cu indiferenat noastra fata de lucrarea Domnului) si intr-o stare de levitatie indiferenta, de anestezie spirituala totala !

  2. Eu aş începe de la păcăţelele acelea mai rafinate care ne mănâncă pe toţi câtă vreme ne mângâiem că nu sunt atât de grosolane încât să poată fi dovedite şi să ne rişte prea tare imaginea publică .

    De pildă, prea înalta părere de sine sau, cum se zice în literatura patristică, slava deşartă. În limbaj de mahala: „cel mai tare din parcare”, „să fii cool”, „să fii un dur”, „să te dai mare”. E un păcat mai ales împotriva ta însuţi, fiindcă îl presupune pe acela al nesincerităţii. Or, pe „şmecheri (farisei) Hristos nu-i poate mântui” (Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii).

    p.s. să nu ne prea încredem că putem scăpa definitiv de tentaţia asta! ţine de mecanismele noastre de apărare şi de auto-preţuire în raport de ceilalţi; eu unul m-am lecuit să cred naiv că smerenia ar da pe deasupra printre creştini – dovadă că în loc să tac, eu însumi că trezesc… scriind aici! 🙂

  3. E o problema veche de cand caderea: lipsa cunoasterii textului biblic (in cazul celor care au fost inainte de aparitia textelor: lipsa pastrarii partasiei cu Dumnezeu), lipsa rugaciunii pe text, si lipsa increderii in promisiunile biblice ale lui Dumnezeu.

    Din pacate toate astea sunt arhi-cunoscute, asa ca ne chinuim sa citim printre randuri. un lucru foarte bine cunoscut risca sa nu fie facut, dar sa pastreze aparenta ca e implinit cu desavarsire.

    La intrebarea: care e biserica adevarata? Raspunsul e cat se poate de clar (pe bune, nu stiu sa existe un alt raspuns mai transant si dezarmant): Fapte 2:42. Toate elementele dor si se lasa cu suferinte personale si eclesiale daca nu sunt facute „ca la carte.”

    • george zice:

      Ciprian, ai fost mai rapid decat mine la postare (cu cateva secunde). Dar, gand la gand cu bucurie, se pare ca atat eu, cat si tu, credem ca solutia e undeva, prin Fapte cap.2 …

  4. george zice:

    @Cu ce începem?
    Poate ar fi bine sa incepem de acolo de unde s-a deschis Cutia Pandorei …
    Fr. Daniel Branzei pune punctul pe „i”: „Neoprotestantii (sau protestantii) au adus o doctrina foarte periculoasa, a mantuirii individuale, prin credinta. Nu te mantuiesti cu Biserica, (…) te mantuiesti tu, cand crezi. Singur. Si, in parte este adevarata, dar e foarte periculoasa, pentru ca aceasta il face pe neoprotestant sa gandeasca: “eu sunt Biserica”….”
    Aceasta “doctrina”, (Solo + Fide) impreuna cu “interpretez singur Scriptura, nu impreuna cu Biserica” (Solo + Scriptura) a dus la dezintegrarea Bisericii si am ajuns o generatie de “plantatori” de bisericute, care se dispretuiesc/afurisesc reciproc, convinsi de propria lor “orto-doxie” …
    … sau poate sa re-citim Fapte, cap.2, unde cuvantul-cheie este “IMPREUNA” …

    • problemele nu scutesc nici bisericile istorice. singurul aspect care da impresia de unitate este grandoare, istoricitatea si argumentele impinse la limita.

      1.istoricitatea nu garanteaza pastrarea doctrinei adevarate.
      2.enoriasii nu sunt ceea ce teoria ii descrie a fi ci ceea ce ii defineste Scriptura. Asta inseamna ca degeaba ma numesc baptist, sau te numesti ortodox, ca apartenenta teoretica nu anuleaza realitatea spirituala.
      3.afirmatia „te nasti crestin” sau „te nasti ortodox”, sau „te nasti baptist” (da, am auzit-o si pe asta) sunt problematice din perspectiva pur Biblica. Se pot argumenta prin traditie, dar problema aici este analfabetismul teologic si biblic din orice tabara denominationala.
      4.hermeneutica poate fi fatidica: daca interpretezi ca trupul lui Cristos este cladirea bisericii, rezultatul logic este sa Il cinstesti pe Mantuitor prin zidirea de cladiri. Aberatia nu este construirea de biserici, ci modul, locul si contextul.

      Evident ca voi fi tocat de unii care afirma ca teoria nu este ceea ce spun eu. Asta spun si eu: teoria e alta decat realitatea. Cele enumerate mai sus sunt concluziile la care au ajuns credinciosi din tabere denominationale diferite. Din moment ce astfel de lucruri cred, inseamna ca le-au invatat de undeva. Deci, realitatea inconjuratoare trebuie abordata asa cum este. Tinand cont de teorie (teologia conservatoare…imi asum termenul) – ca sa stim de unde incepem; apoi tinand cont de realitate (adica starea in care se afla credinciosii in prezent cu tot ce cred, tot ce fac) se alcatuieste un plan de re-educare. Altfel…

  5. Daniel zice:

    1 Corinteni 11: 18,19 Mai întâi de toate, aud că, atunci când veniţi la adunare, între voi sunt dezbinări. Şi în parte o cred, căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.
    Versetele de mai sus explică toate derapajele de la anumite denominaţii. Unii sunt înşelaţi şi nu ştiu ce fac. Eu cred că dacă sunt sinceri cu Dumnezeu în ceea ce priveşte starea lor spirituală, Dumnezeu le va arăta Calea ce Bună din Scriptură.
    Personal…. eu cred că fiecare biserică are problemele ei, însă credncioşii din ierarhia bisericii sunt întotdeauna de două feluri: – pomi buni
    – pomi răi
    Domnul Isus ne îndeamnă să ne uităm întotdeauna la roadele lor. Dacă sunt în contradicţie cu Scriptura, trebuie să/şi caute altă biserică.
    Matei 7:15-19
    Matt 7:15 „PĂZIŢI-VĂ de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori.” „Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” „Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.” „Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.” „Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.”
    Apoi ne uităm în Galateni şi prin comparaţie analizăm roadele…

  6. Livius zice:

    Scrie in Scriptura: „Doi oameni s’au suit la Templu sa se roage; unul era Fariseu, si altul vames. Fariseul sta in picioare si a inceput sa se roage…:Dumnezeule iti multumesc ca nu sunt ca…vamesul acesta. Vamesul sta departe…se batea in piept si zicea: Dumnezeule ai mila de mine pacatosul. Eu va spun ca mai degraba omul acesta s’a pogorat acasa socotit neprihanit decat celalalt. (Luca 18: 11-14)

    Nu se poate sa nu fi citit niciodata Scriptura aceasta: „Cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade, este treaba stapanului sau; totusi, va sta in picioare, caci Domnul are putere sa-l intareasca pentru ca sa stea. (Romani 14:4)

    „Fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra. …temelia… a fost pusa, si care este Isus Hristos. Iar daca zideste cineva pe aceasta temelie, aur argint, pietre scumpe, lemn, fan, trestie, lucrarea fiecaruia va fi data pe fata: ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia.” (1 Cor 3:10-13)
    Ciprian aduce in fata Fapte 2:42, dar „pe bune”, experienta vietii ne arata ca oricat de bine (scriptural) am aborda acest verset, tot in parte il intelegem. De aceea cred ca trebuie sa avem o ingaduinta mai mare cu acei ce nu au ajuns la acelasi nivel de cunoastere ca noi. Nu face oare si apostolul Pavel asa?

    • Daniel zice:

      „De aceea cred ca trebuie sa avem o ingaduinta mai mare cu acei ce nu au ajuns la acelasi nivel de cunoastere ca noi. ”
      Cu chestii de astea se duce creştinismul la fund, cu cât ştii mai multe cu atât eşti mai îngâmfat…. 1Cor 8:1 „În ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa îngâmfă pe când dragostea zideşte”
      E drept că trebuie să îngăduieşti greşelile altora dar nu şi atunci când există probleme doctrinare, din cauza cărora eşti marginalizat de cei care gândesc ca tine şi nu au timp să se coboare la nivelul altora aşa cum a făcut apostolul Pavel spre exemplu.
      Dacă există biserici mai bune, trebuie să ieşi din cea în care eşti persecutat de „superspirituali”, e o dovadă de demnitate.
      Eu nu judec pe nimeni şi nu contează denominaţia, atâta timp cât nu te trage în jos, însă versetul:
      Cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade, este treaba stapanului sau; totusi, va sta in picioare, caci Domnul are putere sa-l intareasca pentru ca sa stea. (Romani 14:4)
      nu se potriveşte pentru o denominaţie care te indreaptă spre exemplu spre o închinare idolatră, sau a cărei practici te îndreaptă spre robie spirituală şi aici nu intru în detaliu….
      Fiecare face ce vrea…

      • Ciprian Simut zice:

        Eu nu sunt ecumenist, dar cred ca putem avea dialog normal. Acest dialog normal are in vedere si probleme de genul celor enumerate de mine.

        In teorie sau de complezenta sau din alte motive putem sa trecem cu vederea diferentele, dar in minte si in inima avem astfel de ganduri. Tinandu-le mereu ascunse si nedezbatandu-le nu vom putea rezolva nimic. Realitatea este ca ranchiuna exista. Adevarul este ca atunci cand le dezbatem o facem cu ganduri de condamnare. Le putem oare dezbate fara un astfel de gand? Probabil.

        Cand scoatem inainte ceea ce credem ca e rau la o alta denominatie ne asteptam ca si ceilalalti sa ne intrebe despre ceea ce ei cred ca avem noi gresit. Adevarul e ca toti avem argumente.

      • Livius zice:

        Eu cred ca pierdem foarte multa energie spirituala in „lupta” de a ne corecta unii pe altii, cu argumentele pe care, binenteles le extragem din Scriptura, netinand cont, da frate Daniel, cunostinta (sau parerea ca avem cunostinta), inganfa, netinand cont deci, de faptul ca niciunul din noi nu am ajuns la o cunoastere deplina. Cunoastem in parte. Dar eu consider ca „in parte” al meu, este total diferit de „in parte” al tau.
        Daca trebuia sa avem un cod de conduita acelasi pentru toti, ramaneam la Lege, nu mai era necesar sa ne fie adus un alt fel de dialog intre noi si Dumnezeu. Ceeace nu putem noi cantari, nici masura, este relatia de smerenie si credinta pe care un suflet o are cu Creatorul. Un exemplu? Saul, dupa mai toate preceptele, un om echilibrat. A gresit si el, acolo, ca nu a ascultat si a fost mandru, pe cand David, un om dezechilibrat in multe aspecte, beneficiaza de indurarea Domnului. Nu vedem nimic aici de a invata? Exemple sunt cu duiumul si in viata si relatiile Domnului Isus, cand umbla printre oameni. Veniti si ziceti, greseli doctrinare, dar ca sa motivam asa ceva trebuie sa luam un punct de referinta, iar acel punc de referinta cu siguranta nu este la mine.

  7. Daniel zice:

    Sunt deacord cu argumentele tale in special cu cele ce urmeaza:
    „Deci, realitatea inconjuratoare trebuie abordata asa cum este. Tinand cont de teorie (teologia conservatoare…imi asum termenul) – ca sa stim de unde incepem; apoi tinand cont de realitate (adica starea in care se afla credinciosii in prezent cu tot ce cred, tot ce fac) se alcatuieste un plan de re-educare. Altfel…”
    Si eu cred ca diferentele le putem trece cu vederea si la fel stiu ca nu sunt bune gandurile de condamnare, de fapt totul sta in capacitatea noastra de a fi smeriti si de a ne ruga pentru cei pentru care credem ca nu cunosc indeajuns Scriptura, iar daca nu vor sa inteleaga ar trebui sa evitam discutiile de acest gen.
    Atata timp cat credem in Domnul Isus Hristos si suntem mantuiti, nu mai conteaza diferentele dintre denominatiuni. Problema e totusi cu acele persoane care cred ca daca ei au anumite practici diferite in bisericile lor, sunt mai spirituali inaintea Domnului decat altii.
    Eu cred ca ca totul trebuie trecut prin Galateni 5 si dupa roada Duhului cunoastem pe adevaratii crestini, indiferent de denominatiune. De altfel versetele de mai jos exact asta explica:
    „De aceea, daţi-vă şi voi TOATE SILINȚELE ca SĂ UNIȚI CU CREDINȚA VOASTRĂ FAPTA; CU FAPTA, CUNOȘTINȚA, cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.”
    Părerea mea e că cine respectă ce e scris mai sus, nici nu mai contează din ce denominațiune face parte.

  8. Adrian.S zice:

    Frate Marius.Blogurile obscure care emit insulte si injuraturi sub acoperamant evanghelic pot fi trecute ca si stricaciuni spirituale?

  9. godismylfe zice:

    Sunt de acord doar cu,clatitele.ies ca ciupercile dupa ploaie bisericile.park sunt licheni

  10. Pomisor zice:

    Acest subiect nu prea poate fi foarte popular printre crestini din doua motive:
    – nu este rolul nostru sa ne defaimam reciproc, este un Cineva care o face si inca mult mai bine ca noi;
    – inventarul deja a fost realizat de Domnul Isus in Apocalipsa 2,3 dand si remediile potrivite. (Pocainta = schimbare a gandirii, dar o schimbare este de la o stare {cea deteriorata}, la o noua stare, urmand un anumit set de pasi. De aceea nu am repetat cuvantul „pocainta” pentru a incerca evitarea unui limbaj de lemn.)
    Astfel:
    1) „Incepatorii Domnului Isus” (reprezentati de Biserica din Efes) au tendinta naturala de a obosi si a parasi elanul, zelul si dragostea pe care le-au avut initial fata de Domnul Isus. Remediu: sa se intoarca la faptele initiale.
    3) „Compromisii Domnului Isus” (reprezentati de Biserica din Pergam) dupa cum indica si porecla data au probleme principale si serioase:
    a) Acceptarea folosirii minciunii ii plaseaza din punct de vedere spiritual tocmai in vecinatatea „tronului Satanei”;
    b) Prezenta unor personaje (reprezentate prin Balaam) care folosesc puterea spirituala in scopuri „practice” egoiste (imbogatire, faima, etc.) invatand lucruri gresite pe oameni {locul unde se incadreaza personaje gen Chris…};
    c) Prezenta unor personaje (reprezentate de cei „care tin de invatatura nicolaitilor”) care incearca sa domine restul credinciosilor.
    Remediu: cei care se fac vinovati de aceste fapte sa renunte definitiv si irevocabil la a le mai face.
    4) „Misticii Domnului Isus” (reprezentati prin Biserica din Tiatira) au tendinta de a adauga la invataturile Domnului Isus invataturi pagane (reprezentate de Izabela, fiica unui rege pagan adusa prin casatorie in Israel). Remediul are doua parti: a) prima parte este pentru credinciosi si anume lepadarea de urmarea invataturilor pagane si ramanerea la lucrurile pe care stiu sigur ca sunt crestine; b) a doua parte este aplicata de Domnul Isus Insusi: moartea spirituala pentru cei care urmeaza invataturile pagane si nu pe cele crestine, plus discreditarea invataturilor pagane prin discreditarea celor care le urmeaza.
    5) „Protestatarii Domnului Isus”, (reprezentati prin Biserica din Sardes) avand in natura lor tendinta de a fi razboinici, rebeliosi si a contesta autoritatile, in mare parte ajung sa nu se mai supuna nici unei autoritati, asta fiind o stare de moarte spirituala. Remediul: sa respecte si sa sustina Cuvantul Domnului Isus ascultand de el si fara sa il modifice.
    7) „Relativistii Domnului Isus” (reprezentati prin Biserica din Laodiceea) au tendinta de a fi mult prea relativisti (relativismul real nu implica minciuna, ci este doar privirea din mai multe perspective, a mea si a celuilalt, in esenta exprimat in partea versetului: „voi intra la el, [b]voi cina cu el, si el cu Mine[/b]”), astfel ajung sa se minta singuri crezandu-se bine cand de fapt sunt intr-o situatie tragica. Remediul: sa preia invataturile Domnului Isus si astfel se vor imbogati cu aur adevarat, sa le urmeze si astfel sa se imbrace in haina alba a faptelor neprihanite, sa apeleze la Domnul Isus pentru a putea vedea acolo unde nu vad.
    2) 6) „Soldat-martirii Domnului Isus” (reprezentati prin Biserica din Smirna) si „Iubitorii Domnului Isus” (reprezentati prin Biserica din Filadelfia) nu au probleme grave, notabile.

    • george zice:

      @”Pomisor”, esti din ce in ce mai vertical … 🙂

    • Adrian.S zice:

      c) Prezenta unor personaje (reprezentate de cei “care tin de invatatura nicolaitilor”) care incearca sa domine restul credinciosilor.
      Remediu: cei care se fac vinovati de aceste fapte sa renunte definitiv si irevocabil la a le mai face.

      Ce bine ar fi daca te-ar auzi persoana in cauza.

  11. O, de am fi atat de pocaiti pe cat ne credem sau declaram ca suntem, bisericile noastre ar arata altfel. Problemele astea au o singura cauza: noi pocaitii am cam uitat sa ne mai pocaim. Si asta se vede lamurit prin: lipsa noastra de relevanta in scoietate, certurile „fratesti” cu care ne-am obisnuit, plictiseala de la slujba, rutina religioasa, nerenuntarea la eul noastru ticalos. Noi inca nu am lasat totul, nu am murit cu totul fata de lume, inca mai cautam sa ne pastram viata. Nu stiu altii cum sunt, dar eu… eu am nevoie de pocainta. Cand fiecare vom face din pocainta un mod de viata, atunci fata crestinismului protestant in Romania va fi schimbata.

    • Daniel zice:

      Poti sa te pocaiesti si sa intri intr-o denominatie care te va robi spiritual daca nu cunosti Biblia. Si asta poate fi o certitudine….
      Chestia cu pocainta presupune sa spui adevarul….. nu sa-l ascunzi cand vezi ceva gresit, sub ideea ca ajungem la certuri fratesti. Nu trebuie sa ajungi la cearta, dar iti spun sigur ca daca lovesti in doctrina unei denominatiuni vei fi marginalizat sau exclus.
      Daca tu te pocaiesti ca sa taci atunci cand stii ca ai dreptate, pentru a nu isca cearta, atunci, poate ca pocainta ta nu e chiar atat de buna… ba mai mult e una compromisa, in numele fratiei oricum si nu conteaza daca e biblica sau nu.

      • Ai inteles gresit cele spuse de mine. Nu sunt si nici nu voi fi pentru sacrificarea adevarului de dragul pacii. Unde adevar nu e, nici Dumnezeu nu e. Dar, din pacate, am vazut prea multe balacareli ieftine de biserica, iesiri necontrolate, cuvinte grele…toate astea mi-au marcat intr-un fel inceputul vietii cu Domnul. Am vazut lucruri pe care nu mi le imaginam atunci. Crestinii, uneori, sunt in stare sa se calce in picioare pentru doctrinele lor.

        • Daniel zice:

          Da! Excesele rezultate din polemici doctrinare, care duc spre certuri sau ura, nu sunt bune, oricum ar fi ele. Cele ma multe razboiae s-au facut in numele „dreptatii”…
          Un om intelept se retrage la timp dintr-o discutie care degenereaza spre cearta, insa un om corect nu va ascunde adevarul de dragul unor persoane din denominatia respectiva…

  12. Agnusstick zice:

    Nu prea cred! Dacă preţul nu include măcar o mică jertfă a celui care îl spune, poate că altcineva trebuie să spună adevărul, şi dacă nimeni nu jertfeşte nimic înseamnă că nu este nici măcar milă. Atunci e mai grav decât dacă nu se spune nimic.

  13. Sa nu ne pierdem timpul, din nefericire exista un anume personaj care s-a impus in mediul evanghelic si care tine cu strasnicie „Inventarul stricăciunilor spirituale”, el insusi fiind intr-o stare de deplans.

    (Cei 1% care nu stiu despre cine este vorba sunt binecuvantati sa nu fi vazut manifestarea veninului sau…)

  14. Incearca sa nu rastalmacesti cuvintele, ci sa intelegi ideea. Altfel discutam pe nuante si pierdem firul, asa cum s-a intamplat mai devreme. Eu am dat doar o explicatie a faptului ca in primul comentariu nu ma refeream nicidecum la ascunderea adevarului de dragul pacii. Era o extrema, si ca sa fiu convingator am raspuns in directia opusa. Desigur, discutia despre cum, cand si unde trebuie spus adevarul e foarte nuantata, dar nu asta era esentialul a ceea ce am spus.

    • Daniel zice:

      Biblia ne spune ca fiecare sa spunem adevarul fratilor nostri:
      Efeseni 4:25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.
      Desigur ca acest adevăr trebuie spus în dragoste:
      Efeseni 4:1-2 Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste.
      Dar doctrina tot doctrină rămâne şi o vom expune totdeauna:
      2Cor 2:17 Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
      Însă fără să ne certăm:
      1Cor 11:16 Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici bisericile lui Dumnezeu.

    • Agnusstick zice:

      Încerc, mulţumesc. Nu doream o discuţie nuanţată, să extrag o esenţă, să contest o idee sau să subliniez o inconsecvenţă, ci numai să atrag atenţia asupra preţului adevărului – lucru care întăreşte un anumit aspect al pocăinţei şi compensează un aforism foarte scurt cu altul ceva mai lung. Oricum nu am vrut să vă supăr, ci să nu rămână ultimul cuvânt sentinţei „Adevărul trebuie spus oricare ar fi preţul!”.

      • Daniel zice:

        Eu cred ca expresia pe care ai folosit-o “Adevărul trebuie spus oricare ar fi preţul!”, in acest context al stricaciunilor spirituale este corecta.
        Desigur, in alte contexte e bine sa fii intelept si diplomat, de fapt e bine sa fii intelept tot timpul atunci cand vorbesti cu cineva, insa in ceea ce priveste adevarul despre stricaciuni spirituale, acestea trebuie expuse, pentru ca sunt pericloase…. exista situatii cand trebuie sa ne ingaduim greselile unii altora… si atunci nu este bine sa-i trantesti omului in fata toate defectele, fara mila, ci trebuie trecute peste aceste slabiciuni…. si chiar cand vine vorba de doctrina, fratii care nu inteleg pentru ca nu au cunostinte sau au nevoie sa cerceteze, tot trebuie ingaduiti, insa eu cred ca in cazul doctrinei adevarul trebuie spus intotdeauna indiferent de urmari, desigur in dragoste si cu blandete…

        • Agnusstick zice:

          Păi da, se poate începe, de exemplu, cu expunerea doctrinei despre proorocii lui Baal, pentru a se degaja încet-încet adevărul doctrinei despre cesaţionism.
          Ştiu că nu vorbeaţi cu mine, dar nu am putut rezista ispitei de a nu lăsa ultimul cuvânt sloganului „Adevărul trebuie spus oricare ar fi preţul!”.

          • Daniel zice:

            De fapt asta este diferenta dintre unii baptisti si charismatici. Eu cred ca Duhul Sfant da daruri spirituale si astazi in context biblic: 1 Corinteni 12:11 despre daruri „….Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, CUM VOIEȘTE.”
            Cesaționiștii 100 % cred că vorbirea în limbi și proorocia au dispărut din interpretare acestui verset:
            1 Corinteni 13:8-10 „Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;
            dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.”
            În ceea ce prvelte proorocia, sunt mai mulți pastori baptiști decât cesaționiștii 100% care o acceptă, dar o cercetează în mod biblic și sunt foarte sceptici, ceea ce e normal și biblic.
            În ceea ce privește versetele din 1 Corinten 13: 8-10, carismaticii și penticostalii spun că expresia desăvârșit se referă la a doua venire a Domnului Isus Hristos, pe când cesaționiștii cred că e vorba de apariția Scripturii ca fiind obiectul de învâțătura desăvârșit și nu mai este nevoie de proorocii. Eu cred prima variantă din considerentul că sunt multe națiuni pe Glob care nu știu nici să citească nici să scrie, așa că Dumnezeu lucrează și prin proorocii aolo, ca să nu mai pomenesc de țările musulmane unde Scriptura este interzisă….
            În ceea ce privește darurile Duhului Sfânt eu cred un principiu:
            1 Corinteni 12:7 „Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.”
            ȘI: 1 Ioan 4:1 „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi.”
            Adică eu cred că Duhul Sfânt dă daruri spirituale pentru a fi folosite în mod DIRECT pentru zidirea bisericii, potrivit 1 Corinteni 12:7 și că fiecare poate fi cercetat potrivit 1 Ioan 4:1.
            În acest mod, eu cred că vorbirea în limbi la carismatici este în marea majoritate o fraudă deoarece, la rusalii s-a vorbit în limbi omenești, ceea ce nu vezi în bisericile penticostale sau carismatice deoarece limbajul este necunoscut si pentru ca el nu are efect direct de zidire asupra bisericii
            Ei mai cred ca botezul cu Duhul Sfant este conditionat ca semn de vorbirea in limbi ceea ce este fals, deoarece, apostolii au fost de multe ori plini de Duhul Sfant dupa botezul cu Duhul Sfant, fara sa vorbeasca in limbi.
            Si mai cred ca vorbirea in limbi a fost un dar, care avea ca scop convingerea evreilor ca Dumnezeu mantuieste si neamurile, folosindu-se limbile neamurilor.
            De aceea nu vad rostul vorbirii in limbi in biserca, fie ea chiar si cu talmacire, cand credinciosii pot fi plini de Duhul Sfant si sa se roage in limba materna.
            Dar, pentru că în bisericile carismatice, toți se roagă deodată, excesele nu pot fi evitate, în acest mod ceea ce zicea Pavel în 1 Corinteni 14, arată stricăciunea spirituală din bisericile lor:
            1 Corinteni 14:23
            „Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi din cei fără daruri sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?”
            Acum fiți sinceri…. nu se întâmplă ca în versetele de mai sus în bisericile penticostale și carismatice? Îi vedem manifestându-se peste tot chiar și la televizor….

          • Agnusstick zice:

            Mulţumim, e lucru rar şi preţios să dea cineva o măsură bună, îndesată, clătinată, care să dea pe deasupra din ceea ce crede, Căci e periculos, te sfâşie oile…
            Un lucru mai voiam să vă spun. Nu cred că are deocamdată sens să lucreze Domnul prin prorocii şi minuni acolo unde nu se cunoaşte Cuvântul Lui – iar asta e treaba creştinilor. E la fel ca pe vremea lui Faraon, Moise era văzut doar ca un vrăjitor ceva mai puternic. Dacă însă proroociile şi minunile ar vorbi unor necreştini despre cum este Dumnezeu şi ce aşteaptă de la oameni, ar fi altă poveste, pentru că am intra în discuţia despre revelaţie: mai poate continua, cu acelaşi conţinut, şi azi, poate aduce ceva nou, se schimbă Dumnezeu dacă oamenii nu-I înţeleg şi ascultă mesajul?
            Şi, nu în ultimul rând, să nu lăsăm tăcerea să cadă după lozinca: „Adevărul trebuie spus oricare ar fi preţul!”.

            • Daniel zice:

              Sunt deacord cu tine in ceea ce priveste proorociile. Totusi, daca ne uitam la modul cum a lucrat proorocia in biserica primara si raportam la zilele noastre, o proorocie care REVELEAZA starea de pacat a unei persoane este utila si in zilele noastre.
              Sunt oameni care sunt ca apostolul Toma, iar Domnul poate sa lucreze si printr-o proorocie pentru a-l face sa creada.
              1 Corinteni 14: 24-25
              Dar, dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
              O astfel de proorocie o vad utila si in zilele noastre. Ea constituie o mărturie și pentru biserică, deci o zidește.
              Însă sunt foarte puține persoane care să aibă un astfel de dar. Cred că Dumnezeu dă un astfel de dar la o persoană deosebită, în sens bun, la o persoană smerită capabilă să se jertfească pentru binele aproapelui său, nefolosindu-și darul pentru interesele lui proprii.
              De aceea a spus Domnul Isus Hristos să ne uităm la roadele lor pentru a-i cunoaște cu adevărat dacă sunt prooroci autentici.
              Matei 7:15-16
              Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

  15. Daniel zice:

    Dacă cei care aud adevărul ni se împotrivesc, aducând dezbinări, ne îndepărtăm de el:
    Titus 3:10-11 După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit.

  16. Daniel zice:

    @ Agnusstick Eu mi-am mai prezentat o data punctul de vedere:
    „Desigur, in alte contexte e bine sa fii intelept si diplomat, de fapt e bine sa fii intelept tot timpul atunci cand vorbesti cu cineva, insa in ceea ce priveste adevarul despre stricaciuni spirituale, acestea trebuie expuse, pentru ca sunt pericloase…. exista situatii cand trebuie sa ne ingaduim greselile unii altora… si atunci nu este bine sa-i trantesti omului in fata toate defectele, fara mila, ci trebuie trecute peste aceste slabiciuni…. si chiar cand vine vorba de doctrina, fratii care nu inteleg pentru ca nu au cunostinte sau au nevoie sa cerceteze, tot trebuie ingaduiti, insa eu cred ca in cazul doctrinei adevarul trebuie spus intotdeauna indiferent de urmari, desigur in dragoste si cu blandete…”
    Tu m-ai completat: bărfa, defăimarea şi “uciderea characterului” pot face parte din adevaruri care privesc slabiciunile umane si care trebuiesc ingaduite, dar in acelasi timp daca subiectul de barfa este grav, exista disciplina bisericeasca si atunci biserica va cunoaste, insa nu se mai numeste barfa nici defaimare ci disciplina…
    Daca tot m-ai intrebat… eu cred ca demascarea unei doctrine false nu e totuna cu defaimarea si nicidecum cu barfa, deoarece o doctrina este transparenta si de natura sa invete pe cel ce adera la ea, deci faptul ca cercetezi doctrina si apoi iti expui punctul de vedere, nu inseamna ca defaimezi persoanele care cred in ea, ci dimpotriva le ajuti sa-si dea seama de greselile lor, bineînteles atata timp cat nu te cerți cu cei in cauza.

    • Agnusstick zice:

      Am văzut, Daniel, ce crezi, şi nu echivalam deloc tratamentul doctrinologic cu bârfa şi defăimarea (ba chiar dimpotrivă, aş zice). Era doar o tehnică retorică (delecto reprobation combinată cu aporie apophasică în accumulare amplyphicată) destinată unor personaje imaginare (straw men and women) care ar spune cu orice preţ adevărul doctrinar neplăcut amestecat cu tot felul de alte adevăruri oarecum delectabile. Todo modo ca să construiesc un disfemism al ideei că „Adevărul trebuie spus oricare ar fi preţul!”.

      • Daniel zice:

        Mi-am dat seama…. atunci cand mi-ai pus intrebarea de doua ori…. daca asta e misiunea ta, de a dilua un subiect, sau de a-l relativiza, eu nu iti pot ura succes.
        Habar n-am ce crezi si de ce faci asta, pot doar sa presupun…

      • Agnusstick zice:

        Daniel, indiferent ce bănuieşti, poate n-ar strica să reiei citirea articolului şi a comentariilor, ca să vezi cât de mult am relativizat sau diluat subiectul. Autorul a propus o listă de stricăciuni şi s-a întors către publicul său pentru a o completa cu altele şi a le clasifica împreună – probabil pentru că în acest proces se pot identifica mai uşor cauzele. Tu ai spus că e nevoie să se spună adevărul doctrinar, dar sincer nu văd cum discuţia a îndeplinit acest deziderat – dar poate că numai mie mi se pare că e aşa. Intervenţia mea nu a apucat să relativizeze vreun adevăr doctrinar, cred eu, mai ales că se referea la preţul adevărului şi nu la vreun adevăr particular – nici măcar nu am contestat cesaţionismul în proporţii variabile. Deci toată ramura asta de discuţie se poate tăia şi arunca la gunoi, nefiind la subiect. Subiectul era legat de combaterea prin vot popular a democraţiei rău înţelese în probleme de interpretare a Scripturii.

        • Daniel zice:

          Multumesc pentru raspuns. Poate ca nu am inteles nici eu bine care a fost intentia articolului, insa nu stiu cui ii ajuta statisticile, pentru ca despre vot popular in lumea evanghelica nici nu poate fi vorba, doar daca ecumenizam tot mediul evanghelic.
          O sa incerc sa nu mai postez pe blog, pentru ca am constatat ca ultimele posturi ne apartin doar noua. Cat totusi ca responsabilitatea taierii acestei ramure de discutii ii revine proprietarului acestui blog.
          Domnul Isus Hristos sa fie cu tine. Toate cele bune!

          • Agnusstick zice:

            La fel, Daniel, Cel Bun să-ţi facă o parte cât mai mare aici, şi apoi să-ţi dea tot Binele, fără măsură. Dar nu aş vrea să închei altfel decât sperând că toţi suntem gata să plătim preţul adevărului, ca să fie cu totul şi cu totul adevărat când spunem că „Adevărul trebuie spus oricare ar fi preţul!”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.