Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Barbă nu face, dar peri albi da!
eh, mai ai pînă atunci. Perii albi nu teologia îi face, nici soţia, nici nepoţii, ci nevasta, cine are (eu n-am) şi copiii… 🙂
Interesante reacţii!
Ca unul care port barbişon cam de pe la vîrsta de 24 de ani (cu o singură pauză în timpul armatei), am avut şi eu de înfruntat tot felul de prejudecăţi, care mai de care ciudate.
Dar dacă mă gîndesc la etimologia cuvîntului „bărbat”, mă consolez.
Eh, unii sunt numai pe juma barbati atata timp cand poarta doar barbison
cat poarta
In afara de motivul de a-i provoca durere. au avut si alte intentii calaii Domnului Isus cind i-au smuls barba? In contextul faptului ca barba in traditia lor era semnul barbatiei?
Hm… Eu port barbă de la 20 de ani. Nu m-am simţit nici mai intelectual, nici mai filosof, nici altfel decât un „tip cu barbă”. A! Dizident am fost oarecum considerat din cauza bărbii câtă vreme, prin anii 80 se rugau cei de pe şantier să-mi rad barba doar până mă „fac membru de partid”, că apoi pot să o las să crească din nou (secretarul de partid îmi spunea: „merită ca din cauza bărbii să nu intri în partid?” I-am răspuns că „ăla nu-i partid care are criterii legate de barbă!”) 😀
Şi uite cum m-a scăpat barba de partidul lor şi m-a făcut „şi mai dizident” decât mă considerau ei până atunci! 😀
În biserică n-am avut decât câteva probleme minore din cauza ei, cu unii fraţi mai… „tradiţionalişti”, dar… a trecut…
Nu m-am gândit niciodată la barbă ca semn al masculinităţii, n-am privit-o din perspectivă creştină şi singura întrebare care mă preocupă în legătură cu ea este… de ce a albit înaintea părului de pe cap? (o situaţie stresantă care m-a făcut ani de zile pentru unii candidatul ideal pentru postul de… moş crăciun 😦 )
Ei, lasati, ca barba creste singura.
Serios? Şi eu care am crezut că trebuie să tragi de ea ca să crească! 😉
Blogul fratelui Marius se numeste „Fara cravata”. Acum poate isi schimba numele in „Fara Barba” 🙂
Dar teologul ce face?
teologul teologhiseşte
Frate Marius,
„Teologul care…teologhiseste…” cu teologhia lui teologica, n-are timp sa se -admire cum ii creste barba. Pur si simplu o…rade ! Ca doar n-are mainile ocupate. Teologhia o are in cap, o „cujeta” cu capul ! Ca doar n-o fi stalpnic precum cel din vechime care avea „manurile” ocupate cu…stransul stalpului ! Dar si acela „cujeta” teologhia cu mintea nu cu barba ! sau cel putin sa fi cugetat la perceptele Legii lui Moise, despre ce si cum si in ce conditii sa-ti lasi barba si cand ti-este interzis „sa-ti razi colturile barbii” ! („Să nu vă tăiaţi rotund colţurile părului, şi să nu-ţi razi colţurile bărbii”(Lev. 19:27). Cum pot bărbaţii să îşi radă complet barba dată de Dumnezeu, barbă care îi diferenţiază clar de femei, sfidând astfel Levetic 19:27, şi să le acuze pe femeile care poartă pantaloni că vor să semene cu bărbaţii? Sună un pic ipocrit!
Şi dacă tot am ajuns aici, o informaţie istorică ne-ar ajuta un pic să înţelegem intenţia lui Dumnezeu din Levitic 19:27. Rotunjirea colţurilor părului făcea parte dintr-un ritual păgân. Dumnezeu nu dorea ca poporului Lui să fie devotat idolilor păgâni.
Daca tot este sa urmam exemplul Mantuitorului sau sa respectam perceptele Legii mozaice in mod preferential, de ca sa nu lasam sa ne creasca barba precum…fuiorul de canepa ? Oare, cei mai tineri isi imagineaza macar cum arata un fuior (sau caier) de canepa ?
Barba, spun ei, dupa moda antica greceasca, este simbolul „barbatiei’ ! Daca-ti porti…”barbatia” pe obraz, la ce-ti mai trebuie…nadragi ?
Shopenhauer punea o intrebare putin cam impertinenta (filozofic vorbind): „Daca-i asa, de ce sa mai purtam si pe obraz simbolul pilozitatilor…genitale ?”
Poate o sa sune nefireasca aceasta intrebare, dar lasa loc de o gandire profunda si pe toate fatetele, indiferent ca suntem sau nu…stalpnici ! Ca de teologhie are cine se-ocupa ! Fireste ! Noi ne-ocupam doar de barba ! Ah, barba, si mirajul ei fotogenic !
Aciduzzu, nu pentru că eu port barbă de la 20 de ani (motivele de atunci nu mai sunt cele de acum, între altele…), dar aşa… ca să vedem cum stăm cu poruncile… Mă tem că dacă e să ne luăm de Levitic 19:27 poate n-ar strica să vedem cum stăm cu ce se spune câteva versete mai sus (19:19). Păcătoşii de noi! 😉
Da, frate Marinel,
Acolo se vorbeste in termeni tehnici arhaici de…hibridare ca produs…pur steril !
Nu ma (mai) mir de ce in unele biserici „se implementeaza” programe vestice care au adus bisericile evanghelice in ruina, in colaps spiritual prin metode hibride de a impaca si capra, si varza, dar mai ales lupul; !
Urmeaza clonarea !
Oaia Dolly a fost „elaborata” genetic prin inginerie genetica, undeva in Scotia, intre 1989-1997 cand doua ovule, unul de la o oaie neagra cu capul alb si al doilea de la o oaie obisnuita au fost puse intr-un mediu propice numit „agar-agar” (Agar in limba egipteana inseamna clona, transfuga, renegata) pana la dezvoltarea embrionului urmand apoi a fi transplantat intr-o mama surogat.
Oaia Dolly s-a nascut…matura, desi in aparenta arata ca un miel… Si asta are o anumita semnificatie in contextul Apocalipsei 13:11 !
Nu ne mai miram atunci de „ideea” Saraiei, nevasta lui Avram Evreul de a gasi nu numai o mama surogat pentru pretinsul fiu al promisiunilor divine, Ishmael, care la exact 4000 de ani de la nastera sa, 1989 in.Hr.-2011 d.Hr. inca isi revendica intaietatea de fiu al promisiunilor, de fiu al lui Avraam.
Ishmael, nu cere nici mai mult nici mai putin decat Ierusalimul ca si capitala a…Filistiei… Si tot pe baza de purtare de…barba…dar trecand peste
a) relatii incestuoase (v.20;
b) refuzul de a aduce jertfe pentru vina (v.21-22);
c) refuzul de a separa ce este curat de ce este necurat (v.23);
d) refuzul de a inchina Domnului si spre lauda Lui ceea ce este al lui (v.24);
e) refuzul de a aduce multumiri pentru ceea ce indestuleaza viata (v.25);
f) refuzul de a se feri de superstitie si ocultism (v.26)
g) si apoi, punctul culminant al inchinarii paganesti (v.27), „look-ul” propriei infatisari cu raderea in colturi a barbii, „in stilul” potrivirii chipului vecului in care au trait, traiesc si vor trai si care este tot o inchinare la idoli asemenea narcisismului !
Preocuparea aranjarii stilistice capata astfel conotatii codificate erotice ascunse neinitiatilor (dupa forma aleasa a barbii, vorbesti despre ce vinzi sau cumperi din punct de vedere erotic !)
Urmeaza versetul 28 cu taieturile in carne, piercing-uri, „crestaturi osenesti” in care barbatia si vitejia, si de ce nu, virilitatea barbatilor se apreciaza dupa numarul de crestaruri si cicatrici de pe trup..
Oh, saracii preoti ai lui Baal, daca ar fi stiut atunci, altcum „pozau” inaintea profetului Ilie Tisbitul pe muntele Carmel!
Si de ce sa nu citim pana la capat ? Incesturi, iarasi incesturi (ca la inceput, si ca si la Corint…, ca intr-un perpetuum-mobile al autodistrugerii umane, al descomunerii elementului etic si moral
al unei fiinte decazute in puturile Gomorei…morti, prezicatori, paranormali. Mai urmeaza MISA si Kundalini avandu-l ca Mesiah de circumstanta pe Chris Oyakhilome !
Frate Aciduzzu, mulţumesc pentru „trecerea în revistă” a poruncilor din acel fragment al Leviticului, dar eu, în contextul „pledoariei” împotriva bărbii (nelăsate să crească în voia ei), mă refeream strict la „să nu porţi o haină ţesută din două feluri de fire” (19:19), repetat şi mai concis în Deuteronom 22:11 – „Să nu porţi o haină ţesută din felurite fire, din lână şi in unite împreună”. De aceea spuneam că suntem păcătoşi! Eu mai mult decât ceilalţi. fiindcă port şi barbă tunsă! 😀
Frate Marinel,
Am inteles si cu haina tesuta in doua fire diferite. Numai ca nu prea putem fara ea, fara haina. (Fara barba, insa, sunt sigur ca putem !
Si-apoi, in semn de pretuire preferentiala, patriarhul Iacov, i-a daruit fiului preferat, o haina…pestrita ! (Genesa 37:3-4).
Probabil in amintirea…mieilor seini si pestriti, cu care si-a facaut Iacov avere de pe urma inselarii socrului sau, Laban (Genesa 30: 29-43).
Barba, n-are nimic in comun cu haina pestrita ! Sau, poate ma-nsel si totusi sa aibe ceva…Rusinea obrazului nesincer, artistic mascata de o barba care sa fie remarcata. Doar barba, nicidecum obrazul !
Desigur, frate Marinel, doar analizam, despicam firul de par in patru. Argumentele sunt pro si contra perfect echilibrate ! Ca intre barbati, desigur ! Este o problema exclusiv barbateasca !
Frate Aciduzzu, ai dreptate, barba n-are nimic în comun cu haina pestriţă. Doar că porunca-i poruncă, indiferent că e vorba dspre culoarea roşie sau verde a semaforului 😉 ! Acum, repet, nu pledez „pentru” în privinţa bărbii fiindcă sunt purtător, ci doar atrăgeam atenţia că se pune accent pe această poruncă nerespectată mai mult decât pe altele (şi, Doamne, câte din acestea sunt!). Căci, cu un mic efort financiar, se poate şi cu hine doar din bumbac, doar din lână etc. Aşa că putem (dacă vrem!) şi fără haina pestriţă! Oricum, nădăjduiesc să mă judece Domnul după inimă şi nu după barbă! Cât despre cochetărie şi ascunderea obrazului… la vârsta mea nu cred că se mai pune problma! 😀
Dar, frate Aciduzzu, eu zic să lăsăm discuţia asta, că pentru mine seamănă cu o pledoarie „pro domo” şi chiar nu-mi place să fac asta! Mulţumesc pentru înţelegere! Fii binecuvântat!
Frate Marinel,
Inainte de a abandona aceasta problema care seamana intr-adevar a…”pro domo”, as dori totusi (cu insistenta) sa va asigur ca, discutand atat de transant aceasta tema abordata de fratele Marius, nu am facut nicio referire la dumneavoastra, desi abia adineaori am aflat ca sunteti purtator de…barba, si nici vreo aluzie oricat de vaga la adresa barbii dumneavoastra. Discutam doar in termeni abstracti, fara referiri persuasive sau incisive care sa lezeze persoana cuiva, ci doar pentru ca ni s-a dat o tema…
Totusi, in ceea ce ma priveste, eu raman, asa cum am mai spus-o si-n alta imprejurare, obiectiv in…subiectivismul meu ! La urma urmei, fiecare este responsabil de barba care-i ascunde obrazul !
Sunt sigur ca avem suficiente lucruri in comun despre care sa discutam nu sa insistam pe…”baterea laptelui da smantana,scarpinarea nasului da sange, si ura care starneste certuri !” (Proverbe 30:33).
Mi-ar fi placut sa stam mai pe-ndelete la o partasie pe privat, ca doi aradeni cumsecade, dar inca nu am aceasta fericita ocazie !
Se pare ca avem multe lucruri in comun. Incercam totusi sa le filtram discutiile pe blogul fratelui Marius, altfel, intra dumnealui cu moderarea-i transanta si…exhaustiva , dar impartiala !
Capacitatea aceasta o gaseti doar la dascalii de marca, de prestigiu, si totodata la pǎstorii cu…cǎciulǎ pe “ǎ” , dupa cum imi place asa de mult sa ma exprim !
Adica, doar la cei cu responsabilitate, autoritate si care sunt adevarati purtatori de poveri ale oilor date in pǎstorire de catre Marele Pǎstor al Oilor !
Domnul sa va binecuvinteze frate Marinel Blaj !