Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
intrebare off-topic: de ce unii predicatori simt nevoia sa strige in predicarea lor, uneori chiar sa zbiere? eu inca incerc sa-mi revin de ieri, cand un pastor a zbierat la propriu aproape tot timpul predicii…
Diferite motive… există un loc legitim în retorica tonului şi pentru creşterea decibelilor
unii ridică vocea din lipsa argumentelor, li se pare că tăria vocii compensează moliciunea demonstraţiei.
Sau unii…”isi transfera” complexele din viata personala sau conjugala direct la amvon si considera ca trebuie sa foloseseasca acelasi ton…
Sa fim sinceri, sa recunosatem, exista si „predicatori” din acestia desi nu-i…aratam cu degetul…
Asta pe langa…”moliciunea” argumentelor…, lipsa celor mai elementare manifestari de retorica, gestica, elocutie (cam greu !), elocinta si, mai presus de orice, manifestarea deliberata a Duhului Sfant !
„Caci duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor !” Nu-i asa ?
Contacteaza un frate cu experienta in predicare , povesteste cu el si te roaga . Lucrati la o schita noua si invata de la scoica sa transformi iritatia produsa de nisip intr-o perla frumoasa !
Aşa este. Un sfat cu adevărat bun.
Dupa mine o predica buna este aceea unde Duhul Sfant vorbeste nu firea. Pavel nu a iesit in lucrare pana nu i-a fost descoperit de catre insusi Dumnezeu ce avea sa spuna neamurilor.
Oricat vor fi vorbele de frumoase daca nu sunt unse de Duhul Sfant nu au nicio putere; oricat de bine organizata va fi predica daca nu-i prezenta Duhului Domnului nu va atinge nicio inima.
O viata traita pas cu pas, clipa de clipa langa/cu Dumnezeu va da puterea de a face o predica „buna”. Dumnezeu ne cere traire fratilor nu doar vorbe, traire.
Nu v-ati intrebat niciodata de ce in trecut se intorceau asa de multi la Domnul (doar acesta este scopul predicarii Cuvantului, nu?) desi frati nu aveau atata scoala si teologie?
Hm, comentariile nu mai merg de pe mobil, sau e altceva?
Ba uite ca merg :). De pe laptop.
Asadar: sora Naomi credeti dvs ca Duhul nu e prezent si atunci cand predicatorul isi face o schita, noteaza referinte, imagineaza ilustratii? Sau cumva e necesar sa intre intr-un fel de transa atunci cand ajunge la amvon, pentru a avea certitudinea ca vorbeste Domnul si nu el?
Ca parca as intelege ce vreti sa spuneti – pe de o parte -, iar pe de alta – plangerea asta a dvs a devenit un stereotip golit de continut la unii membrii ai bisericilor noastre…
Beni, dv o tineti la extreme si mi se pare mai degraba o justificare pentru ceea ce stiti ca este bine si nu faceti. Predicati? Va faceti schite? Cati s-au intors la predica dv? Daca nu-mi puteti raspunde la intrbarile mele nu are rost sa mai discutam.
Nu, cred că încearcă şi wordpress-ul tot felul de experimente, ca facebook-ul.
Traim aproape in toate domeniile ,din pacate , o vreme de mare inflatie.Se pare ca si domeniul comunicarii este atins de ea.Multe cuvinte fara acoperire ,multi vorbim fara a comunica ceva citeodata obligati de pozitia detinuta ,alteori de dragul de a ne auzi si de a fi auziti.Aprope toti le stim pe toate ,rar mai auzi vreun predicator sau chiar mirean spunind :asta n o stiu.Nici nu termini bine intrebarea si incepe sa curga raspunsurile suvoi, fara nici un strop de tacere sau meditatie la subiect.Pina si la rugaciune ,nici n am inchis bine ochii ca i dam cu cuvintele. Pina si numarul mare de vobitori reprezinta o sursa de inflatie.Necazu i ca, dupa parerea mea, nu se mai poate face mare lucru pentru stoparea fenomenului ci la fel ca n domeniu financiar ,tiparim si iar tiparim ,adeca vorbim si iar vorbim.Eu insumi ,cu durere o spun sunt un generator de inflatie verbala.Citeodata imi vine sa mi cumpar guma de mestecat cu…superglue sau sa fac juramintul tacerii pe timp definit, dar inca nu i la vinzare guma din asta si mi e frica sa nu mai calc inca un legamint.Solutii ? Poate cel mult la nivel individual , de grup restrins .In rest ,Domnul cu mila Lui nemarginita sa ne ajute sa invatam sa culegem fire de aur din miile de tone de nisip si pe cit este cu putinta fiecare sa invatam ca cine vorbeste putin ,greseste putin.
draga Ilie, bisericile simt, sortează pastorii, asta dacă nu ne băgăm noi să facem politicăraie, dacă socrul nu-şi bagă ginerele, dacă tatăl nu-şi bagă fiul neapărat, chiar dacă nu are chemare.
Biserica are Duhul…
şi…
„Lăsaţi Duhul Sfînt să lucreze..
Să ne elibereze de blestem şi
pastori fără vocaţie”
Un posibil model, stilul de predicare al lui Pavel ,,Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentruca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci PE PUTEREA LUI DUMNEZEU.” 1Cor 2.4,5.
DA, cîteodată Dumnezeu ne lasă fără Duhul, fără putere, ca să vedem cum este şi fără… nu cred că este pastor care să nu fi ratat cel puţin o predică. Este atît de terapeutic împotriva orgoliilor, firii pămînteşti.
Da, stiu cum este – neplacut, dar … terapeutic.
Iata un raspuns dat de Spurgeon, care enunta asa de frumos principiul Asteptarii in slujire, (ref. la Fap.1:8):
„Asteptam la Ierusalim pana primim putere!” („Sfaturi pentru predicatori”)
Atentie la cuvinte frate, ca au ciudatul dar de a trada realitatile: „lucrez la amvon de 25 de ani” – Si dumnezvoastra mergeti la servici. Acuma nu mai slujiti, cum e randuit de Dumnezeu.
Har si pace!
Ps. Nu postati acest mesaj. Ramane doar intre noi. Asa-i frumos.
Stimate Vali,
1. Da, „lucrez” la amvon… aşa spune „lucrare”, nu?
2. Nu înţeleg de ce nu trebuia postat mesajul.
Aaaa … parca totusi ii zice slujire! Dar cred ca depinde din ce „unghi” te uiti.
Ciudat! Parca tocmai va rugasem sa nu postati mesajul.
Daca aveati nelamuriri vizavi de motiv, nu era mai frumos sa le cereti in mod privat?
Parcăî totuşi îi zice „lucrare”?
Da, depinde … eu mă uit în general din toate unghiurile şi am o perspectivă semantică mult mai largă decît „punctul de vedere” din care priviţi „slujirea”. În general într-o asemenea situaţie îmi place să folosesc toată limba română, ceea ce mă fereşte de limbajul de lemn pocăiesc, pre carele nu-l prea folosesc de utilizare.
Despre postare,
am decis că nu este nimic secret între noi, care să merite efortul de a dezaproba din nou comentariul.
Din păcate wordpress are o nouă utilitate foarte incomodă. Se numeşte REPLY AND APPROVE…
Uneori trebuie să şterg complet comentariul înainte de a da reply, dacă textul ese într-adevăr nelecturabil.
TExtul dvs. nu intră în acestă categorie.
Cheers!
Stimate VAli,
comentariul a intrat deja la aprobate pentru că v-am dat înainte aprobat.
Ironia este semn de inteligenţă. Ironia proastă poate fi semn în direcţia opusă.
Am înţeles, nu doriţi postarea acestui mesaj. Bun. S-a făcut!
Alte discuţii?
Punctul de vedere? Că vă blocaţi într-un singur lexem … „slujire” De fapt de la bun început discuţia despre slujire versus lucrare nu îşi avea rostul oricum.
consider subiectul încheiat.
Nu inteleg. Dumneavoastra lucrati? Eu stiam ca Domnul lucreaza …
da, lucrez, după cum El lucrează!
este luni. sunt foarte fericita si nu as vrea ca starea aceasta sa se sfarseasca. am auzit o predica adevarata care venea chiar de la Dumnezeu prin Duhul Sfant si prin unul din slujitorii Lui devotati. am ascultat muzica inaltatoare cantata din inimi pline de dragoste pentru Dumnezeu si de oameni profesionisti. ma simt ca o rasfatata a Domnului. imi pare rau pentru toti cei care au fost obligati sa suporte o duminica arida. sper sa-mi amintesc sa ma rog pentru ei.
Mă bucur să aud şi veşti de acest fel. Slavă Domnului!
O predica „adevarata” 🙂
http://youtu.be/TU_-whtJT-w
nu gust absolut deloc asemenea chestii : (
mi se par deplasate, la fel ca acel copil culturist,
Ce grotesc!
Pe mine ma uimesc „suporterii”.
Totusi trebuie sa fi lipsit de intelepciune ca sa faci asa ceva dintr-un copilas. Eu sincer nu mi-as expune copilul la asa ceva. Da este deplasat si grotesc. Domnul sa aiba mila.
Mi se pare de-a dreptul stupid. Cu siguranta e o biserica …. nu mai zic.
Mie mi se pare ca succesul tine si de tonul folosit.
Da, s-au scris rafturi de retorică a sonorităţii, tonului, gestică…
Am predat cinci ani Retorica clasică la Pastorală. Este un domeniu absolut fascinant.
Mi-ar fi pe plac să scriu în continuare şi mai mult decît un cursuleţ pe temă.
God’s Grace in Our Worst Preaching Mistakes
It is a homiletical balm to hear of other preaching goofs, where pastors just blow it with a sermon or illustration and, yet, God graciously still produces fruit. I’m sure many of you can relate and provide stories that get belly-laughs every time you tell them. In this video Matt Chandler, Mark Dever, and James MacDonald share three of their most harrowing preaching moments.
Pastors and Bible teachers, let’s be thankful that God faithfully works in us to fulfill his purposes, despite our imperfect efforts.
http://thegospelcoalition.org/blogs/tgc/2011/09/16/gods-grace-in-our-worst-preaching-mistakes/
Da, şi eu cred că Dumnezeu poate să răscumpere din cînd în cînd greşelile noastre.
Nu întotdeauna, există greşeli în predicare care pot însemna sfîrşitul carierei cuiva, Doamne fereşte!
Articolul lui Furtick e centrat pe sloganul: ”the best thing you can do is move on” (singura expresie scrisa cu caractere ingrosate). Cum traiesc in tara lui “da-i ‘nainte cu tupeu …”, am unele rezerve in privinta acestui slogan.
In aprilie 2009, Furtick il primea cu “standing ovation” (expresia ii apartine, cititi: http://www.stevenfurtick.com/uncategorized/ted-and-gayle-haggard-recap/) pe Ted Haggard.
“David, instiintat de lucrul acesta, a trimis niste oameni inaintea lor, caci oamenii aceia erau foarte batjocoriti; si imparatul a spus sa le spuna: „Ramaneti la Ierihon pana va va creste barba, si pe urma sa va intoarceti.” ” (2 Sam 10:5)
Furtick l-a primit (si ovationat) pe Haggard, desi acesta avea “barba” (reputatia) … jumulita, incalcand flagrant principiul Asteptarii in slujire. Ca si comparatie – slujitorii lui David erau complet nevinovati (nu fusesera implicati in sex cu un barbat prostituat homosexual, cum a fost Haggard)
Daca Furtick i-a mai si spus: “the best thing you can do is move on”, nu e de mirare ca, un an mai tarziu, in 2010, Haggard isi deschidea o noua biserica.
Revenind la tema articolului dv., dupa esecuri repetate in predicare, cred ca e bine sa ne asiguram ca nu suntem singuri (fara Duhul) si sa nu spunem ca Samson: „Voi face ca si mai inainte si ma voi scutura.” Nu stia ca Domnul Se departase de el.” (Jud.16:20)
Doamne-ajuta si Doamne-fereste!
Nu, nu sînt de acord cu sloganul lui Furtick.
Nici cu acţiunile descrise,.
de fapt, după cum se vede, eu am mutat întrebarea în bănci…
Un prieten mi-a povestit pe privat foarte spumos cum s-a refăcut el după două predici proaste proatse, ratate cumplet, în aceeaşi biserică şi dimineaţă şi după-amiază. Ar merita să îl conving să posteze el, dar mă tem că nu vrea să dea în vileag biserica şi predicatorii.
ce inseamna o predica buna cine hotaraste, intr o duminica cu intarziere venit de la drum lung un fr pastor obosit a predicat nu cred ca era chiar multumit de el de predica dar eu am fost intarit ,invatat ,mustrat in prezenta lui Dumnezeu cred ca conteaza motivatia pastorului cititi va rog viata misionarului Mikayl Cornya sunt mentionate multe din lucrurile care le spunea oamenilor si felul