Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
N aveti vreo modalitate de a inregistra tot programul ,fie si numai audio? Cred ca nu sunt singurul care s ar bucura de posibilitatea de asculta (vedea) ce s a spus acolo. Multumesc pentru rugaciuni .
da asai
Sebastian (Ilasca Sebastian), aproape toate comentariile tale au fost trecute la moderare „din pricină pentru căci de limbă română”.
Este absolut imposibil să te exprimi astfel în scris.
Nu există scuză.
Nu ai spus nimic rău în conţinut în principiu, dar ai spus rău în formă. Contează şi forma. cel puţin pe acest blog. Există o limită minimă dincolo de care nu ne putem adînci, că dăm de petrol.
am înregistat toată mărturia, o voi pune on line cît de curînd
Fr. Marius,
si pe, partenerii de misiune, rugaciune, lucrare, de la o biserica baptista mai neinsemnata de la sat, cine-i promoveaza? CENZURAT DE MODERATOR…. stiti dvs. mai departe destul de bine !!!
Stimate Remus,
este ultimul avertisment.
VEţi fi trecut definitiv la moderare, dacă veţi continua cu asemenea insinuări.
V-am cenzurat şi moderat comentariul, care spumegă de răutăţi şi arată micime sufletească.
Nu aveţi habar despre ce vorbiţi. Da, am promovat cu alte ocazii şi pe fraţi care sînt „anonimi şi ridaţi”, cum spuneţi dvs.
A insinua că aceşti musafiri au venit la Aleşd epntru că au „dolăraşi” în buzunar este de-a dreptul scîrbos.
Mai vorbiţi de „ungeri cu undelemn” şi de sfaturi spirituale? Vă rog să vă ungeţi cu undelemn pe gură spre vindecare de „gură spurcată”.
Succese!
Fr. Marius,
interpretarea pe care ati dat-o cuvintelor mele, este total eronata si lipsita de adevar. Nu am avut niciun gand de dispret fata de musafirii pe care i-ati avut. Asa cum am stima pentru taranul de rand care este credincios, tot asa am stima si fata de cei care au reusit profesional la un nivel mai inalt, fiindca stiu ca, aceasta se realizeaza prin munca si sacrificiu.
Eu nu am vorbit impotriva musafirilor pe care i-ati avut ci, impotriva unui fenomen de discriminare sociala, care este destul de vizibil in comunitatile crestine romanesti din tara si diaspora.
Nu va grabiti la judecata. Daca ceva nu vi se pare in ordine, mai bine intrebati, caci este mai sanatos decat treaba cu spamul.
Stimate Remus,
Comentariul a fost foarte clar în aluzii. Să nu mai insistăm. Dacă doriţi să dialogăm în continuare în acest spaţiu, vă rog să vă abţineţi de la astfel de afirmaţii.
Frate Remus,
încercaţi să dregeţi busuiocul şi înţeleg.
În Reader a rămas comentariul original. Îl puteţi reciti. Aluziile şi insinuările lovesc în mine, nu în musafirii mei. Asta a fost şi intenţia, bănuiesc.
Despre fenomenul de discriminare socială puteţi să vorbiţi unde doriţi dvs., dar nu în contextul acesta, unde este vorba de suferinţă cumplită. Puteţi să vă faceţi un blog în care să analizaţi problemele din bisericile din diaspora şi din ţară, fără a arunca vorbe fără responsabilitate.
Aşa zic!
Pingback: Mărturie Silvian Guranda la Aleşd “Suferinţa nu are sens”- Lyme | Marius Cruceru