Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Slava Domnul ca a lasat si oamenii de valoare si calitate ce pot sa-i apere numele in ziua de azi.
Are nevoie Dumnezeu de apărători? Noi nu putem să Îi apărăm Numele, putem, eventual, să Îi aducem slavă. Sper ca Ravi să sfîrşească bine, aducîndu-I slavă.
Draga Marius, poti sa clarifici ultima idee din prisma perceptiei tale? Multumesc!
te referi la a aduce slavă? Să nu încerce să îşi împartă slava cu Domnul, cum au încercat alţi în ultimii ani ai vieţii.
M-am ferit sa presupun la ce te-ai referit, cu atat mai mult cu cat unele cuvinte au avut „reactii” rapide in sufletul meu. De aceea am dorit sa stiu ce simti si gandesti cand afirmi „sper ca Ravi…”. Daca nu ar fi venit raspunsul tau, dadeam „delete” problemei si nu m-ar mai fi interesat.
Binecuvantari ceresti!
Sper că acum e clar ce am dorit să spun. Nu mai cred în nimeni … să aşteptăm să îşi sfîrşească lucrarea.
Da, este clar.
Pun alta intrebare.Ce se intampla cu cei care cred in Dumnezeu dar il folosesc doar ca un cover up pentru a-si justifica pacatele?
Ce se intampla totusi cu cei care nu au auzit ? In titlu scrie „cei care nu cred” dar engleza mea fie nu ma ajuta destul, fie Ravi nu da raspunsul aici nici la intrebarea din titlu.
Ce se întîmplă cu cei care nu au auzit? Unii încearcă să răspundă cu Epistola către Romani la această întrebare la care… Bibia mi se pare că nu răspunde. Dumnezeu şi-a rezervat anumite lucruri pentru Sine.
Am convingerea ca Fapte (14:17; 17:24-27) si Romani (1:18-21; 2:12, 14-16) e suficient pentru a intelege ca sunt legi (puse de Creator in fiecare fiinta umana) care tin de dinamica „cautarii lui Dumnezeu”. Biblia deci, raspunde. Psihologia confirma, Antropologia releva etc., etc.
Marius, si atunci sa inteleg ca prioritatea noastra de a raspindi Evanghelia trebuie sa fie catre cei care s-au nascut intr-o societate „crestina” dar care nu au luat o decizie constienta pentru Dumnezeu?
Intreb asta pentru ca este evident ca e imposibil ca Evanghelia sa ajunga la toti oamenii care mor in locuri in care aceasta nu ajuns (jungla) si atunci daca este asa, nu cumva efortul extraordinar si demn de apreciat al misionarilor care merg la oamenii salbatici este prost directionat? Recunosc ca lucrurile astea ma framinta de ani de zile, dar le pun toate in circa epistolei catre Romani.
Dimpotrivă, Putinstiutorule, tocmai de asta pe vremea cît am fost vicepreşedinte cu misiunea la Oradea şi Satu Mare am pus accent pe trimiterea evangheliei către cei care nu au auzit, spre teritoriile care reprezintă jungla spirituală.
evanghelia trebuie vestită cu orice prilej, oriunde şi …. la orice făptură. Unii sînt chemaţi aproape, alţii sînt chemaţi departe.
Ajung la judecata iar daca au fost cuminti ies nevinovati,daca au fost rai,vor fi pedepsiti.Cel putin asa se intampla la judecati.Ca nu am vazut scris in biblie ca cei care fac fapte bune dar nu-l cunosc pe Dumnezeu vor ajunge in iazul de foc.Ci zice doar ca vor ajunge la judecata ,ori aici exista doua verdicte:Vinovat si nevinovat.
Asa este totusi o ipoteza.Desigur,ma pot insela.