8 Responses to Cîteva articole interesante pentru pastori şi nu numai: cum răspunzi la critică

1. SDM spune:

   27 iunie 2011 la 8:48 pm

   Bune, de retinut
   SDM

   Răspunde
2. george spune:

   28 iunie 2011 la 9:34 am

   Am cam fost bulversat de modul de abordare, “TEHNIC”, al lui Ron Edmondson :

   “how much influence and investment does this person have in the organization?”
   – Mantuitorul si-a “pierdut vremea” cu o neinsemnata femeie samariteanca, ascultandu-i “ineptiile”, fara sa se gandeasca la “rolul si implicarea ei in organizatie”. Fariseii erau cei cu “influenta si implicare” in organizatie …
   – Considerarea Bisericii ca o “ORGANIZATIE”, si nu ca un “ORGANISM” (Trup) este fatala
   – Actiunile slujitorului (spre deosebire de lider) sunt dictate de DEZINTERES, nu de INTERES

   “This doesn’t necessarily include anonymous criticism”
   – Pescuirea pestelui cu rubla in gura a fost provocata de critici care comentau pe la colturi, care nu l-au abordat direct pe Hristos. Si totusi – “ca sa nu-i facem sa pacatuiasca” – Domnul, nu numai ca le-a raspuns, dar chiar le-a dat satisfactie.

   Problema raspunsului la critica devine … critica cand nu exista PLURALITATE in Biserica. Atunci cand aceasta sarcina este “adjudecata” cu “voinicie” de un singur om, acesta devine vulnerabil, dezorientat, apasat, iar criticii – din ce in ce mai … vigurosi. De aceea Dumnezeu a lasat conducerea in Biserica in mana prezbiterilor (cuvant care se mentioneaza numai la plural in NT). Atunci cand facem cum credem NOI ca e mai bine, apar problemele … Raspunsul COMUN (al prezbiterilor) la critici are incomparabil mai mare efect (si acceptare) ca raspunsul unuia singur, indiferent cine ar fi acesta.
   Asa sa ne ajute Dumnezeu!

   Răspunde
   • ACIDUZZU spune:

     28 iunie 2011 la 11:51 am

     @george,
     1.”Problema raspunsului la critica devine … critica cand nu exista PLURALITATE in Biserica. Atunci cand aceasta sarcina este “adjudecata” cu “voinicie” de un singur om, acesta devine vulnerabil, dezorientat, apasat, iar criticii – din ce in ce mai … vigurosi.”
     INTREBARE:
     A devenit Domnul Isus „mai vulnelabil in urma pescuirii pestelui cu rubla in gura ?

     2. „De aceea Dumnezeu a lasat conducerea in Biserica in mana prezbiterilor (cuvant care se mentioneaza numai la plural in NT). Atunci cand facem cum credem NOI ca e mai bine, apar problemele … Raspunsul COMUN (al prezbiterilor) la critici are
     incomparabil mai mare efect (si acceptare) ca raspunsul unuia singur, indiferent cine ar fi acesta.”
     INTREBARE:
     Chiar „a lasat Dumnezeu conducerea Bisericii pe mana prezbiterilor” pentru a nu aparea probleme ? (Efeseni 4:11-12, „in vederea lucrarii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”; sau I Petru 5:1-4, „Nu ca si cum ati stapani peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facandu-va pilda turmei!”)
     Reformulati-va afirmatiile, va rog, altfel veti da apa la moara (si asa este destula) celor care privesc „cinstea” de a fi prezbiter „ca un lucru de apucat” ca sa fie deopotriva cu Cel care este Capul Bisericii, cu Hristos.!

     Răspunde
     • george spune:

       28 iunie 2011 la 12:33 pm

       Mea culpa, ACIDUZZUle! Ce-am intentionat, si ce-a iesit! Asa este, trebuie re-formulat: dragi cititori, inlocuiti cuvantul „prezbiter” din raspunsul meu de mai sus cu „calugar”. Pentru cei care nu stiu, „calugar” este un cuvant compus, din „calos”+”gheron”, insemnand „batran bun” (vezi Moise, Ap. Ioan, etc.).
       Sistemul de conducere al lui Dumnezeu a fost (si este) geronto-cratic (conducerea batranilor), dar si aristo-cratic (conducerea celor mai buni). Am cam „deviat” de la subiect, tot incercand sa ghicesc modul in care Dumnezeu vede aceste lucruri. Parca-l aud pe Ron Edmondson acuzandu-ma de „deviationism biblic”. Asta e, nu prea vreau sa privesc problema din punctul de vedere al „stakeholder”-ului (vezi articolul acestuia).

       Răspunde
       • ACIDUZZU spune:

         28 iunie 2011 la 6:13 pm

         @george,
         „(conducerea celor mai buni)”…aristo-cratos !
         Da, da, a celor mai buni pentru slujire. Purtatori de poveri, adica ! (Galateni 6:1-6).
         Cat despre…”calos-gheron”, acestia nu au avut o semnificatie cel putin ecumenico-monahala nici pentru apostolul Ioan si cu atat mai putin pentru Moise.
         Este o extindere fortata a termenului, imprumutat din religiile care n-au nimic comun la origine, nici macar tangential cu crestinismul. Cu atat mai mult cu Biserica lui Hristos. Intr-adevar,exista „batrani buni” foarte multi in Biserica lui Hristos, dar fara a fi calugari. Aceasat este doar o forma de ascetism, de separare „in facto” de lume. Si-atunci, cum mai poti sa porti poverile fratilor tai ? Tot „in facto”…

         Răspunde
         • george spune:

           28 iunie 2011 la 7:36 pm

           @ACIDUZZU,
           Formula „calos+gheron” a fost pur etimologica. Cand am spus “De aceea Dumnezeu a lasat conducerea in Biserica in mana prezbiterilor”, m-am gandit la mana care mangaie, care vindeca, prin care e turnat Duhul Sfant, nu cea manuitoare de bata … sunt dezolat ca nu am reusit sa fiu suficient de explicit …

           Răspunde
           • ACIDUZZU spune:

             28 iunie 2011 la 9:11 pm

             @george,
             Oricum te-ai scuza, fii linistit din partea-mi ca te-am inteles foarte bine si cum te exprimi si intentia-ti, de asemeni.
             Cea ce am vrut sa-ti subliniez, este ca trebuie sa te feresti de ambiguitati cel putin atunci cand este vorba de folosirea termenilor consacrati. Altfel vei fi acuzat de „eludarea meandrelor concretului” in folosul „sinergiei faptelor…”
             Nu ti se pare cunoscut modelul tipologic al pedagogiei cu…limba de lemn ? Ca sa nu zic Iliescian !
             Repet, eu te-am inteles, dar nu „dezvolta” prea mult…

             Răspunde
           • ACIDUZZU spune:

             28 iunie 2011 la 9:27 pm

             @george,
             Cat despre…calugarie in sanul Bisericii, adica viata monahala, nu prea avem exemple. Chiar deloc ! Avem insa o elocventa apologie in favoarea „cimentarii” familiilor crestine in slujire. Si apoi, altcum poti sa-ti ajuti aproapele cu toata familia inchinata Domnului. (vezi I Corinteni 7:1-8; I Corinteni 9:1-27; I Timotei 2:15; I Petru 3:1-7, care include atat slujirea de unul singur cat si slujirea in cuplu, sau ca familie. Si sa nu uitam ca apostolul Petru, era familist, spre deosebire de Pavel care in momentul in care a devenit apostol el era celibatar (probabil vaduv, nu stim! Ori, de atatea ori se vorbeste despre slujire „cu casa lui” sau „salutari din partea casei lui Stefana…” (I Corinteni 16:15 etc.)

             Răspunde

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.