Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Mai putine sunete- mai multa muzica,
Mai putina vopsea – mai multa culoare
Mai putini studenti – mai multa carte
Mai putine carti teologice- mai multi crestini
Mai putin „rumegus” in biserici- mai multi ucenici tamplari
cu un lucru nu sînt de acord… mai puţine cărţi teologice… aici nu sîntem în inflaţie.
Cred ca fiecare are nevoie de mai mult timp cu el insusi. Ne-am obisnuit sa fim „conectati”, sa fim „impreuna”, „sincronizati”. Sa vorbim mai putin, sa scriem mai mult. De la creier pana la gura e cale mai lunga decat de la creier pana la varful creionului. Si pana in capat, poate apuci sa iti dai seama ca ideea e stupida.
„Mai putine carti teologice, mai multi crestini”. Cred ca ducem lipsa de carti teologice – si aici ma refer la carti teologice serioase, adevarate. Da, mai putine carti teologice de genul celor care sunt acum in circulatie.
Mai putina cunostinta, mai multa cunoastere.
Sa ne preocupam mai putin cu noi si mai mult cu altii.
Sa fim axati mai putin pe programe( bisericesti) si mai mult pe relatii.
Mai putin dogmatism, mai multa dragoste.
Mai putini papagali si mai multi vulturi.
total aiurea tabelul. nu sunt de acord cu cele din tabel si modul cum le compara .
cred ca fiecare stie exact ce avem nevoie si ce nu.
un lucrul sigur: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Mat. 6,33)
voi ati citit asta:
WE NEED LESS: Righteousness,
WE NEED MORE: Doing the right thing
ce este asta si ce vrea sa zica? din nou o mentalitate de vechiul legamant.
noi facem ceva ca sa devenim neprihaniti
in loc sa umblam in ceea ce am primit: Neprihanirea !!!
cred că rioghteusness în contxtul acela înseamnă altceva.
omul nu este teolog, vezi puţin cine este şi despre ce scrie
mi-am dat seama la ce se refer din prima, dar nu ma-m putut abtine. 🙂
MAi putine programe, mai multa partasie
Mai putina cearta, mai multa dragoste
Mai putina judecata, mai multa dorinta de ajutorare a celor ce gresesc
Mai putin din ‘maine’, mai mult din ‘azi’
şi dacă mîinele este escatologic?
Pai vesnicia incepe de pe aici, de azi:D
Faptul ca meditam la ce va fi „maine”(in vesnicie) nu trebuie sa ne impiedice sa traim astazi.
Avem nevoie si de „mainele” escatologic, dar ca sa-l apucam trebuie sa traim „Astazi-ul”:D
„Care este părerea voastră… putem continua dincolo de cele 30 de lucruri pe care le enumeră autorul AICI?” (incluzand bineinteles tabelul)
Fara a face alte comentarii, am preluat cateva aprecieri ale lui Leonard Ravenhill, mentionate in prefata cartii „Hristosul din Apocalipsa” de Lowell Brueckner:
„Niciodata nu a fost mai multa vorba despre credinta si niciodata mai multa cerseala;
Niciodata nu a fost mai multa evanghelizare si niciodata mai putina trezire;
Niciodata nu a fost mai multa invatatura din Biblie si niciodata mai putina claritate;
Niciodata nu au fost mai multi credinciosi si mai putini ucenici;
Niciodata nu a fost mai multa actiune si mai putina ungere (imputernicire);
Nicodata nu au fost mai multe seminarii si mai putini sfinti;
Niciodata nu a fost mai multa cunostinta despre biblie si niciodata mai putina intelegere;
Niciodata nu au fost mai multe bogatii in exterior si niciodata mai multe zdrente in interior;
Niciodata nu a fost mai multa petrecere si niciodata mai putin post (si rugaciune);
Niciodata nu a fost mai multa credinta si nicodata mai putina traire a Evangheliei !”
In rest, asa cum zici domnia-ta frate Marius:
„Avem nevoie de mai puţină informaţie, dar de mai multă înţelepciune, mai puţină acţiune, mai multă contemplare, mai puţine emailuri, mai mult dialog, mai puţin calcul, mai multă pasiune, mai puţină raţionalitate, mai mult discernămînt, mai puţine proprietăţi, mai mult sens, mai puţine ore de lucru, mai multe ore de somn…. Şi tot aşa…”
Dar cand va veni Fiul Omului, va gasi El credinta pe pamant ?
Pingback: Focul din sîn, Hanoi, Mort din dragoste de … blog « La patratosu