Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Am ascultat si eu tot de pe Facebook. Frumoasa perspectiva din care priveste Andrei Plesu. Am studiat si noi recent Marcu, si la aceiasi concluzie am ajuns in directia pildelor, ca … numai cei interesati cu adevarat le descopera semnificatia.
…sa vedem reactii…
this might be fun!
nu pot să spun că nu este interesant, deşi filologii ies şifonaţi 🙂
„Intelegi ce scrie acolo – bine. Nu – nu incerca sa remodelezi materia textului ca sa se potriveasca cu dintii tai de lapte, cu inteligenta ta moderna, cu reflexele tale mentale. Se poate face asta, e calea usoara. Prefer sa iau textul drept ceea ce este…”
„El (Isus) e acolo pentru toti, dar nu pentru oricine” – e foarte important ca exclude ezoterismul, e atent la asta. Imi place cum pune problema si cum evita ca el insusi sa nu fie interpretat gresit de cine trebuie. 🙂
„Aceasta mitologie a dialogului… nu trebuie totusi idolatrizata. Dialogul nu e posibil in orice conditii… Nu poti dialoga cu un zid… Dialogul inseamna, dimpotriva, deschidere… Nu poti sa dai raspunsul cuiva care nu are nicio intrebare.” (referitor la ideea ca totul s-ar putea rezolva prin dialog).
Se cam contrazice. Nu înţelege că pilda Domnului nu-i tot una cu paradigma domnului Pleşu.
Dacă parabolele Lui Isus reprezintă o victorie împotriva ideologiei , mai bine spus , o libertate spirituală în libertatea de înţelegere ( libertatea de înţelegere nu-i tot una cu libertatea spirituală , ci aceasta din urmă o deschide pe cea dintîi), atunci discursul nespiritual (deci, ideologic) pleşunian despre optica Mîntuitorului în folosirea pildei spirituale nu reprezintă altceva decît o paradigmă ideologică reducţionist-intelectuală , exercitată pînă la urmă asupra specificului spiritual al pildei prin intermediul nespecific al fenomenului intelectual.
Sau , cumva , optica divină ar putea fi ideologizată sau exegetată nespiritual ?!
Păi , dacă nu prinzi sensul şi esenţa spirituală a pildelor Mîntuitorului (prin faptul că nu le crezi adevărul – le refuzi conţinutul ) , oare atunci poţi exegeta optica supra-spirituală a unei anumite alegeri divine ?
Dar, discursul e foarte frumos , are frumuseţe intelectuală !
Este , într-adevăr , un om mare domnul Pleşu !
puţin dezamăgit de concluzii şi eu, Gabriel, n-am înţeles cum conduce argumentaţia pînă acolo totuşi. Concluzia pare dintr-o altă teză, mi se pare mie.
În rest, domnul Pleşu este fermecător, ca de fiecare dată, amuzant, cu totul neplictisitor, mustind de idei, dar conducerea sistematică spre concluzii lasă de dorit.
Miros asta de la o poştă pentru că … vorba aia.. nu vinzi castraveţi grădinarului 🙂
Exact ! Grădinarul nu doar că îi cunoaşte , ci le şi alege sămânţa şi îi cultivă pe fiecare după soiul lor ! 🙂
🙂
Andrei Plesu a avut un auditoriu intelectual, dar si omul nescolat poate intelege foarte bine ce vrea sá zicá. Acest mod de exprimare dispare tot mai mult din bisericile baptiste, pe unii pastori nu-i mai itelegi ce doresc sá spuná.
Dar e din cauza scolilor, faptului de a fi scolit?
Pentru a ocupa un post e nevoie de scoala, de diplomá, dar aceasta nu-i totul!
Nu neaparat. Se mai poate cu mita, sau, in cazul pastorului, se mai poate printr-o viata deosebit de duhovniceasca in scoala lui Cristos (ma refer la păstor, nu la pastor).
Da,ai dreptate, dar eu má refer la modul NORMAL.
Sigur, şi Schumacher poate fi shumacher fără carnet, poate conduce pe pistă, dar nu pe stradă, pe stradă are nevoie de carnet.
ei da, dar nici nu noi nu putem intra pe pista cum intra Schumi.
o faza draguta dar hair-raising a fost cand a intarziat Schumi la aeroport cu familia. Asa ca l-a rugat pe soferul de taxi sa il lase pe el sa conduca pana la destinatie. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce au trait cei din taxi. Daca au fost obisnuiti, atunci probabil ca se delectau cu o ingheata sau un suc in timpul celor 3G aplicati de Schumi in cursa nebuna la aeroport. Legenda spune ca se apropia de viteza luminii
… asta a fost way off topic …
pe unii, nu pe toţi.
Totusi, sa-i spuna cineva domnului Plesu ca CS Lewis a fost profesor la Oxford si nu la Cambridge. Nu-i totuna a zice ca domnul Cruceru e profesor la Universitatea Emanuel din Oradea cu a zice ca e profesor la Facultatea de Teologie Baptista din Bucuresti. Au si englezii orgoliul lor. 🙂
Swan: din cate stiu eu, Lewis a predat la ambele! cere-i o documentare lui Vaisamar (care e „doctor in Lewis” pe la noi) sau da un google search.
Ceea ce poate ca a zgariat urechea noastra de evanghelici ce dorim a iti capul in lumea „buna” a intelectualilor, a fost tonul „minor” pe care l-a avut vorbind despre CS Lewis, care este pt noi un teolog si-un filosof de prima mana, nu? Dar pt cei care se invart intradevar in lumea buna a ideilor, CS Lewis e un autor de linia a doua sau a treia.
Si asta spune mult despre nivelul nostru. Din cauza aceasta am o fixatie cu „teologii tineri” dezlegati prin blogosfera, in fapt cu uzurparea titulaturii de teolog (sau a ceea ce se intelege prin a fi teolog).
Din punctul asta de vedere, cred ca Plesu ar putea vorbi mai „plin” despre Alvin Platinga, care n-a scris nici o culegere hazlie de misive, nici fictiuni – cu toate ca scrierile lui sunt fictiuni pt 99% din evanghelici, incluzand aici si „generatia tinara de teologi” 😀 . Si din cate stiu eu, Platinga e baptist (daca n-o fi trecut si el la Strajeri) – deci pe el l-am putea scoate „la inaintere”.
doua observatii
Plantinga nu e baptist. e reformat 100 % si preda la o universitate catolica !
C.S. Lewis (anglican, nu „pocait”) nu e considerat nicaieri un autor de mina a doua, a treia, dimpotriva.
putina lume stie ca, de fapt, Lewis a fost un medievalist si critic literar de prima mina si e recunoscut ca atare.
la fel ca prietenul sau Tolkien, caruia ii dedica „Scrisorile”, un filolog exceptional.
lumea il cunoaste doar pentru Stapinul inelelor, filmul.
excelent, unul dintre preferatele mele, insa cartea e exceptionala si enorm de grea. lectura in engleza este foarte dificila.
Am pornit de la afirmatia lui Swan ca dl Plesu a facut o eroare (care devine o oroare :D) ; in traducere libera „adica dl Plesu nu stie ca….?” – cam asta intelegem, nu?
Am vrut sa sustin faptul ca il supralicitam pe CS Lewis pt ca are congruente cu lumea noastra evanghelica.
In momentul in care se foloseste articolul nehotarat „un profesor de la Cambridge” il treci imediat in masa profesorilor, filosofilor, teologilor – dupa caz, adica in randul al 2-lea sau al 3-lea . Sau a medievalistilor, cum spuneai tu, nu? Ceea ce nu se poate spune, continuand ideea ta, despre E Gilson sau Alain de Libera.
Plesu l-a citat pe Heiddeger, nu „un profesor de la Freiburg”. Sper ca s-a surprins (de bucurie) nuanta.
Cat despre Plantinga, nu stiu de unde mi-a ramas „viermele” ca ar fi baptist. Oricum, e mai aproape de noi decat de ei 🙂 indiferent unde preda. (Emil Bartos preda la ITP, dar nu e perceput ca penticostal; sper ca nu gresesc iar…. 😀 )
Off va rog… 😦 Eu am gresit cu universitatile si dvs ati gresit cu Plantinga. Suntem chit? Eu mi-am facut mea culpa. Acum e randul dvs. 😉
Eu nu am afirmat (si nici nu am insinuat) ca dl Plesu ar fi prost sau incult (“adica dl Plesu nu stie ca….?”)… am considerat acea informatie o inexactitate, nu o prostie. Va rog, nu-mi puneti cuvinte in gura si ganduri in minte.
In rest toate bune. Trecem peste acest moment? 🙂
Da, aveti dreptate. A fost profesor si la Cambridge. Mea culpa. Chiar daca pentru foarte putin timp, asta nu inseamna ca nu a fost. Desi cred ca multa lume il asociaza cu Oxford si nu cu Cambridge. M-a mai indus in eroare si asemanarea de nume dintre Magdalen College Oxford si Magdalene College Cambridge… In fine… Nimic din toate astea nu scuza afirmatia mea. Mea culpa.
Nu, nu mi-a zgariat urechea „tonul minor”. Teolog? Filosof? Hmm… nu stiu. Nu cred ca s-a definit pe sine in felul asta. Cred ca mai degraba a fost un laic inzestrat cu o inteligenta peste medie care a pus pe hartie ganduri despre Dumnezeu dintr-o perspectiva laica. Era un tip modest si era destul de reticent fata de ideea de slujire a lui Dumnezeu facuta ca full time job. In fine. Cum nu fac parte din „lumea buna a ideilor” si nici din randurile „tinerilor teologi”, nu ma avant. Multumesc de informatia cu „vaisamar” si multumesc pentru corectura. Inca o data: mea culpa 🙂
Lewis nu a fost teolog cam dupa niciun fel de definitie stricta a termenului.
El a fost un apologet (se suprapune, dar nu se confunda).
sau da, asa cum se spune, „lay theologian”.
Stapanul inelelor este si filmul meu preferat. E adevarat ca-l cunosc pe CS Lewis mai mult prin Tolkien via Joseph Pearce si Shledon Vaunaken decat direct. Nu am citit lucrarile lui cele mai reprezentative, insa personalitatea lui este remarcabila.
personal nu ma satur de filmul asta, pentru maretia lui, din toate punctele de vedere. eu am si varianta lunga 🙂
si citind si cartea, trebuie sa recunosc ca Peter Jackson a facut o treaba remarcabila.
Tolkien a inventat o limba, oare ne dam seama ce inseamna asta? cartea are o gramada de anexe in care sint explicate gramatica si alfabetul elf, cronologiile, etc. e de o complexitate uluitoare.
abia astept Hobitul.
inca ceva,
„tinerii teologi” este o expresie extrem de prost aleasa si pedalata pe blogul acesta inca de la inceput.
la fel „generatia tinara de teologi”.
care este aceasta?
Stiu ca a venit chiar de la fr. Marius, dar o consider o alegere hazardata.
aferim, suntem de-acord!
@ Otniel Veres
Nu ma provocati cu Stapanul inelelor si cu Tolkien ca nu mai ies de aici o saptamana 🙂 Si eu am varianta lunga a filmului si nu ma satur de el. Mi se pare ca Tolkien nu este cunoscut cum ar trebui. Mi-ar fi placut sa am un astfel de profesor. E absolut grozav.
Cu Hobitul se pare ca sunt ceva probleme. Trebuia sa apara in 2011 dar se pare ca abia vor incepe filmarile prin februarie. Probleme de finantare si casting. Ma rog, astea sunt informatiile care circula pe net. Eu am cartea 😉
inseamna ca vom monopoliza blogul o saptamina 🙂
cind ma gindesc ca sint comunitati de vorbitori de elfa pe net. aia obsedati 🙂
Ehh… nici chiar asa :)))… dar marturisesc ca m-am abtinut cu greu sa nu-mi comand un medalion ca al lui Arwen. hahaha
si eu o sabie ca a lui Aragorn.
unii spun ca-s cam taios 🙂
de maine comentez cu nick Arwen, daca si dvs. comentati cu nick Aragorn hahahaha (glumesc bineinteles). Ma retrag acum cu gustul placut al acestei conversatii. Noapte buna.
P.S. …dar putem continua maine… hahaha
noapte buna, arwen
daca tot ai adus vorba de nickuri, mai multe, ce zici de… pamfletovici, swan?
evident, cei care intra in categoria celor mentionati de mine se grabesc sa-i arate si pe altii
ba si sa creada ca sint ca ei …
altii spun ca unii (unii de mai sus) exagereaza :))
altii spun ca unii (unii de mai sus) exagereaza 🙂
aici trebuia sa fie comentariul, nu mai jos 😉
M-ati facut curios cu filmul asta si am dat o cautare pe google. Acum, dupa ce am vazut un pic din film pe You Tube, am o alta curiozitate: am inteles ca sunteti plini de teologie, dar pocaiti, sunteti?
Dorin, întrebarea ta este şi pentru tine?
probabil ati vrut sa vedeti Isus din Nazaret al lui Zefirelli si ati tastat din greseala Stapinul inelelor?
sa nu cumva va uitati la filmul asta ca o sa va pierdeti credinta.
Dar nu inteleg cum ati putut utiliza youtube. nu stiti ca internetul e diavolul pe fir?
@dorin
Cred ca „un pic” ati vazut si din discursul domnului Plesu. Si v-ati lamurit. Daca cumva nu ma insel – este lipsa de onestitate sa sari direct la comentarii (la comentarii…). Eu m-as teme sa fac asta. M-as defini atat de bine ca „euforic”.
Daca, totusi, ma insel, atunci mai aveti de lucru la abordarea unui dialog. Gasim ajutor si in pildele Domnului.
@Swan & Otniel Veres
Totusi. Ce va incanta atat de mult la FILMUL Stapanul inelelor: ca sa parafrazez pe cineva – oare nu este si acesta o paradigma reductionist-artistica a cartii omonime? Viziunea unui scenarist pusa in practica de un regizor? Oarecare – era sa zic – dar m-am temut ca o sa ma contraziceti imediat. Puteti?
Adica, exacerband, as prefera o ecranizare Harry Potter cu un cuplu scenarist-regizor crestin (nu mai zic nimic de actori) – absurd, desigur! – decat invers.
blockbuster-urile sunt prin definitie reductioniste. de fapt filmul in sine facut dupa orice carte e reductionist. dar, trebuie sa recunoastem ca pentru un film, grandoarea efectelor este de remarcat. cateodata astfel de imagini trebuie vazute efectiv cu ochiul fizic pentru ca, mai apoi, mintea sa il poata duce un pas mai departe in imaginatie si apoi intr-un alt film … e nevoie si de imagini.
…vorbim doar de imagini…
@ Beni
si eu as prefera seria Rambo regizata de crestini
Ce va-ncinta atit la Harry Potter?
nu avem voie sa fim incintati de un film? am intrat cumva peste gusturile altora?
Daca nu va-ncinta filmul (si poate sa nu va incinte, poate nu va place acest gen fantasy pur si simplu) va recomand cartea, dar prevad ca o sa o lasati rapid din mina
ati citit cumva cartea?
daca ati citi-o ati vedea ce treaba buna a facut Jackson in filmul acesta, chiar daca, evident, are elementele lui.
ce ma-ncinta? ca sa dau un raspuns serios.
iata doar citeva aspecte: peisajul este breath taking, filmul in sine e grandios, prin efecte, prin „scara” la care sint prezentate lucrurile,
jocul actorilor este excelent.
imbina actiunea, romantismul, elemente comice chiar (recomand versiunea lunga), de groaza, mesajul este extrem de puternic, etc. as putea continua inca mult.
din multe pct. de vedere este un film total
banuiesc ca dvs. ati scris acum de sub greaua povara pe care o purtati …
as declara ziua Sfantului Dorin. Una in plus nu strica.
ce din acest film credeti ca nu trebuie sa vada un crestin?
unii nu au nevoie de pastori sa le puna poveri, ca si le pun singuri … dar tot pe pastori dau vina.
oricum, concluzia dreapta este: sa fugim de orice ni se pare rau, iar cel tare sa il ingaduie pe cel mai slab. e simplu, nu?
Otniel,
hai sa nu le amestecam.
De unde deduci din spusele mele ca nu avem voie sa fim incantati de un film? Sau ca mie imi place Harry Potter?!…
Da, ai ghicit, nu ador genul fantasy „pur si simplu”. Nu am citit cartea si nu sunt tentat sa o fac.
Filmul e grandios. Si? Nu-mi spui nimic insa de dimensiunea lui crestina. Exista? Am voie sa vad lucrurile doar in alb si negru? „Fundamentalist”? Asa, cateodata…?
Ce spun eu in post-ul anterior este doar faptul ca orice produs artistic incumba iremediabil viziunea (valorile, structura morala) producatorului. Cuplul scenarist-regizor, exemplu reductionist. Deci, povesteste-mi ceva despre acestia ca sa ma convingi ca merita sa le vad productia. (oricum, filmele le-am vazut).
Si de ce atata patima? 🙂
de aia, pur si simplu.
vorbeam cu un mare in urma cu cateva zile despre: „nu stiu.”
intreaba pe cineva daca ii place o chestie, fie ca iti raspunde cu „da” sau cu „nu”, intreaba-l/o „de ce iti place sau nu iti place?” cel mai des primesti raspunsul: „nu stiu!”
enumera trei lucruri care nu iti plac. „nu stiu.”
e trist, nu-i asa! nimanui nu ii displace ceva asa, pur si simplu. pe motivele care fac omul sa spuna „imi place sau nu imi place” se fac dezbaterile. pentru chestii de genul: nu stiu de ce nu imi place, se poate raspunde doar ironic.
daca vrei viziune crestina uita-te la Left behind.
daca asta e criteriul unic dupa care discutam atunci discutia e inutila.
si n-am inteles, daca regizorii nu au o viziune crestina atunci productia nu merita vizionata???
sa inteleg ca la fel iti selectezi si lecturile?
nu uita……fiecare om va da socoteala de orice cuvant nefolositor…nu pacate, nu injurii….ci cuvinte nefolositoare care ies din noi, palavragii…
Ciprian,
asta nu-i raspuns de teolog evanghelic. „Nu stiu…”
Si te zbati pret de cateva randuri sa-mi DEMONSTREZI ca acest „nu stiu” isi are logica lui… Astept ceva mai mult decat truisme.
Otniel,
da, am vazut si Left behind. Marturisesc ca Zefirelli cu al sau Isus din Nazaret m-a miscat mai mult decat Jackson cu a sa productie greu digerabila. Dar, pentru Dumnezeu, nu-mi mai pune cuvinte in gura… Criteriu unic… Sau daca doar atata intelegi din cuvintele mele, atunci da-mi voie sa ma indoiesc si eu de calitatile tale de exeget – fie ca ma citesti pe mine, pe Tolkien, sau … orice altcineva, ca sa nu creez asocieri stupide si inutile.
Da, domnule, daca regizorii (care pot fi si scenaristi) nu au o viziune crestina despre viata nu merita sa le vad productiile, indiferent de cat de grandioase sunt! Si indiferent de opera litarara de la care pornesc. Adica nu vreau demoni profesori de teologie, chiar daca nu-mi predau decat cu Biblia in mana.
Sau mai bine sa va las in clubul vostru elitist si rece?… Cred ca daca v-as intreba in final de ce scrieti pe acest blog – mult – raspunsul ar fi acelasi vag fariseic „nu stiu”, sau „de aia”… Iubitilor: mai multa consecventa cu propriul crez declarat.
e tare asta… „asta nu-i raspuns de teolog evanghelic. “Nu stiu…””
Ba chiar asta ar trebui să fie în multe cazuri, răspunsul onest de care nu se învrednicesc majoritatea teologilor, care dau impresia că ştiu toate tainele lumii şi se pricep la toate.
„Cred ca daca v-as intreba in final de ce scrieti pe acest blog – mult – raspunsul ar fi acelasi vag fariseic “nu stiu”, sau “de aia”… Iubitilor: mai multa consecventa cu propriul crez declarat.”
Iubitule, nu e nevoie sa faci exegeza cu mine.
eu stiu de ce scriu pe acest blog in majoritatea cazurilor.
uneori chiar nu stiu de ce aleg sa raspund unde consider ca nu merita. nu ma pot abtine se pare.
alteori – ca in cazul acesta – stiu de ce NU voi mai raspunde unor persoane.
Otniel – ma declar partial multumit de rezolutie. Iti iei jucariile si pleci. Dar iar te contrazici 🙂 : „EU STIU de ce scriu pe acest blog in majoritatea cazurilor.
uneori chiar NU STIU de ce aleg sa raspund unde consider ca nu merita.”
Inefabile paradoxuri… (Nici eu nu-s mai bun. Incerc totusi sa nu ma laud).
neatentia ta m-a facut sa revin asupra „rezolutiei”.
am spus in „majoritatea cazurilor” – „uneori”.
inefabila neatentie …
impresia mea sau Beni e un elitist prin simplul fapt ca are convingerea ca intelege tot? nu stiu.
eu nu am facut apologia lui „nu stiu”. Nu stiu de ce te-ai avantat intr-o astfel de exegeza. Eu ti-as spune sa mai citesti o data, poate se clarifica.
„Nu stiu” isi are rostul. E un semn al smereniei si onestitatii fata de cel cu care vorbesti. In biserica nu examen, la care trebuie sa spui ceva nu mai ca sa eviti formula „nu stiu”.
In biserica e bine sa stie lumea ca nu le stii pe toate. Asta e si adevarul. Te poate scuti de o groaza de probleme. Spus sincer si la momentul potrivit e ca un calmant.
Teologia evanghelica `nu stie` totul … asta daca nu cumva ai descoperit tu ceva nou.
Deci, prefer un „nu stiu” sincer, decat o atitudine de superioritate ca a ta.
Marius,
treaba aia nu e tare pentru ca nu ai inteles-o, ma tem. M-as teme si mai tare ca ai inteles-o si ca te faci ca ploua, dar poate ca nu mergi atat de departe.
Ceea ce am intentionat sa transmit este faptul ca conjuncturalul meu oponent se face ca nu stie raspunsul la intrebare, mai exact motivatia launtrica pentru care ii place Stapanul inelelor. Si mai ales patima cu care isi sustine gusturile, demna de o cauza mai buna – zic eu. Dar nu vreau sa insist pe linia asta.
Bagasem de seama ne dam cu parerea pe diverse teme in contextul unor valori crestine unanim acceptate; asa ca nu-mi doream altceva decat sa-mi reduc ignoranta afland, de exemplu, de ce sabia lui Aragorn merita interesul unor tineri teologi evanghelici. Am spus ca nu am citit cartea, dar am vazut seria filmelor respective, care nu au reusit sa ma impresioneze decat prin efectele speciale grandioase si sa ma oripileze prin grotescul multor scene si personaje. In fine…
Asadar, acel „nu stiu” si „de aia” mi-a parut a fi pripit, nesincer – de aceea vag fariseic (in cel mai bun caz nerespectuos). Ma indrepta cu gandul la raspunsul dat de carturari la intrebarea Domnului legata de botezul lui Ioan. Pe de alta parte, ca si crestin am raspunsul la falsa dilema ” E frumos ce-i frumos sau e frumos ce-mi place mie? „…
Lasand insa orice suspiciune la o parte, urmareste cu atentie firul dialogului si vei vedea de cate ori si cine il frange. Ca sa fim onesti.
Si de ce era necesara ironizarea asta abrupta a fratelui Dorin, sugerandu-se instituirea unei zile speciale care sa-i poarte numele?… 🙂
draga Beni,
chiar nu îmi dau seama la ce te referi. S-ar putea să mă fi pierdut eu în comentarii. Sînt rare ocaziile în care „mă fac că plouă” la mine pe blog.
Dacă este vorba de Stăpînul inelelor, trebuie să mărturisesc un păcat: şi mie îmi place. Tot n-am înţeles care este problema. Îmi place şi C.S. Lewis şi Tolkien, mai ales că sîntem cobreslari.
Nu-i neapărat numai o chestie de gusturi, ţine şi de valoarea literară a operelor pe care le-au scris cei doi. Aici răspund şi celor care au atacat operele lui Lewis.
da, putem amenda anumite adevăruri dogmatice pe care le înţelegem diferit, aşa nici Dostoievski nu este coşer, însă nu poţi nega valoarea literară. Să separăm lucrurile, cel puţin în acest caz.
Despre film nu discut. Nu vreau să intru în disputa carte versus film, dar nu cred că putem discuta la nivelul „n-am citit cartea, am văztut filmu, dar vreau să mă exprim despre carte…. „. Refuz un asemenea discurs şi dialog.
Dacă vrei să discutăm despre film, îmi pare rău, eu n-am văzut filmul :), cel puţin nu toate seriile.
Cine l-a ironizat pe fratele Dorin? Pe care frate Dorin?
„de ce sabia lui Aragorn merita interesul unor tineri teologi evanghelici”
asta-i tare. o sa folosesc cuvintele astea de acum in diferite contexte, ca material didactic.
Beni,
spor la smerenie!
Dar, sa ai grija ca nu stiu cum se face dar pseudo-elitismul nu e tocmai bun.
Oricum, spor si la ingrozire in continuare.
btw Beni,
eu unul nu ma duc la blockbuster-uri pentru mesaj, pentru ca nu il au. imi plac insa efectele speciale si ma las dus in imaginarul pe care il am in fata ochilor.
eu ti-am raspuns la cateva „de ce?”-uri dar tu te-ai legat de ironiile mele.
da, pentru toti super-sfintii ar trebui sa fie o zi nationala.
Marius David,
I’ve been waiting… a point of view… Even the FINAL SOLUTION. Stii tu care…
Parerea lui Otniel – in context – nu ma mai intereseaza. Imi ajunge atitudinea. Momentan pare ocupat de ridicarea mingilor la fileu unora.
Ciprian,
tu incerci ceva. Sinceritatea cu care iti expui punctul de vedere e de apreciat, chiar daca pare ofensatoare. Da-mi voie insa sa observ urmatoarele: daca tu crezi ca un blockbuster, oricare ar fi acela, e lipsit de un mesaj, si ca te poti lasa dus de efectele lui speciale in imaginar, si toate astea la un loc au un caracter amoral, atunci te scalzi intr-o mare de naivitate… E notabila insa sensibilitatea ta artistica.
am încercat să răspund la toate întrebările tale…. aşa cum am putut.
mă tem că nu am a final solution,
oricum sună nazist.
Beni,
evident ca blockbusterurile au un mesaj moral sau imoral. nu e nimic amoral in lumea asta. totusi, il identific, rad de el, pentru ca la blockbusteruri nu prea ai altceva de facut cu mesajul, si apoi trec mai departe.
dar, ma pot folosi de grandoarea peisajului, al efectelor speciale pentru a-mi imbogati propriul imaginar.
Draga Marius,
te-ai cam pierdut in comentarii… Sa zicem.
Chiar nu stiu cum poti face fata unui asemenea blog, e si asta o SLUJBA care unora le face bine. Cu conditia sa fie facuta coser.
Asadar:
– disputa nu era legata de Stapanul Inelelor – cartea, nici macar de film in sine, desi pare;
– cartea poate sa merite toata atentia, dar ecranizarea sa lase mult de dorit; de aceea, vazand doar filmele, nici nu am avut impulsul de a o citi, si oricum nu e genul meu de literatura in care sa investesc timp;
– SABIA LUI ARAGORN- ei, asta ramane o mare taina pentru mine (din perspectiva teologica), de care nu m-am invrednicit ca Otniel sa mi-o desluseasca (am apelat la nemuritorul Gugal, dar tot nu m-am dumirit); in schimb imi ramane satisfactia de a fi citat ca material didactic in lucrarile amintitului 🙂 (Dumnezeu sa-l ierte);
– care frate Dorin? Vezi pe coloana in sus, tu insuti i-ai pus o intrebare.
Si altele…, pe care care nu vreau sa le amintesc mai bine decat am facut-o.
Asa cum nu renunt la evanghelii din cauza filmului lui Mel Gibson, tot astfel nu renunt la orice forma de exprimare artistica a mesajului acestora, desi continui sa cred in atotputernicia Cuvantului. Si nu renunt sa cred ca crestinii educati sunt o binecuvantare pentru societate, si fratii lor, cu conditia disponibilitatii unui duh smerit (Stiu ce spune C.S. Lewis de cei deranjati de mandria altora… 🙂 ).
draga Beni,
1. tocmai am spus, discut la ora 11 pînă la 12 noaptea pnentru că am şi alte lucruri de făcut. Azi am fost la un priveghi.
2. ok, atunci, dacă nu ai citit cartea, să lăsăm discuţia la rece.
3. eu am făcut o critică foarte dură filmului lui Mel Gibson. Caută şi vei vedea cam ce cred acolo despr aceste forme de manifestare „artistică”
E cel mai bun film, pacat ca nu au reusit sa tina standardul si la Cronicile din Narnia 2 si 3.
Legat de CS Lewis: a scris niste lucruri tare „exotice”, pe care sper (spre binele lui) ca nu le-a crezut, pentru ca altfel este in iad. Tare nu inteleg fascinatia noastra, ca evanghelici, pentru el.
pentru ca, pina una alta, este unul dintre cei mai mari apologeti ai crestinismului din secolul XX.
pentru ca nu se poate trece usor peste cartea lui „Mere Christianity”.
sa citim doar comentarii de la GBV?
Cristi, poţi să spui mai clar la ce te referi?
Sigur, o sa postez
Inclusiv din „Mere Christianity”.
Aşteptăm!
Şi John Stott are „problemele” lui, asta nu-l face un scriitor mai puţin valoros în ceea ce priveşte alte texte.
Sînt prea puţini pe care, dacă i-am lua la opera magna se încadrează în limitele ortodoxiei cu totul.
Ioan Bunaciu 🙂
@ elior
„daca tot ai adus vorba de nickuri, mai multe, ce zici de… pamfletovici, swan?”
Initial am crezut ca e doar o noua „gluma” proasta de a ta, dar cand am vazut ca exista un comentator pe un alt blog cu acest nick „pamfletovici” mi-am dat seama ca „gluma” ta e chiar mai proasta decat am crezut. Care e ideea cu „pamfletovici”? Insinuezi ca as fi eu? Ai facut o fixatie pt mine? Comportamentul tau e deja mai mult decat bizar… capata tonuri obsesive. Poate incepi sa te controlezi. Si poate reusesti sa te abtii in ceea ce ma priveste asa cum bine ai decis cu ceva timp in urma.
Circula pe tv o reclama auto: un sofer cu o masina mai veche ramane in pana de benzina si un alt sofer il duce pana la benzinarie si inapoi. Pe drum, soferul cu pana admira masina cea noua a binefacatorului. Cand se intoarce la masina lui, i se pare mai buna ideea de a turna benzina pe masina si nu in rezervor…..
Dupa un asemenea discurs, ma intreb la ce bun duminica la biserica? oricum timpul e umplut de predici fara noima si plictisitoare si fara sustinere pastorala, de programe artistice mediocre, oricum nu e timp pentru si nu se incurajeaza partasia … poate voi toti teologi si pastori si predicatori ar trebui sa daramati altarele si stalpii si sa dati locul inchinarii in duh si adevar
asta este o intrebare excelenta:
ce inseamna inchinare in duh si adevar?
cum se poate construi o liturghie in jurul acestei idei?
nu pot formula un raspuns academic, dar propun schimbarea unghiului de vedere a realitatii: ce aduce in plus adunarea intr-un spatiu (cu o anumita semnificatie religioasa) daca in acel spatiu se audiaza aceleasi materiale care se pot audia si pe alte canale multimedia?
Nu pledez pentru desfiintarea Adunarii in vreu fel, ci pledez pentru actualizarea formei care sa slujeasca principiului. O forma in care sa nu ne intalnim ca niste straini, nici sa plecam ca niste straini iar cel mai strain dintre toti sa fie predicatorul.
Pavel ii invata pe corinteni sa impartaseasca lucrurile bune atunci cand se intalnesc. Cum se poate face asta intr-un context unde liturgia este plina de canoane, traditii, prejudecati?
Am in vedere prospetimea raspunsului Domnului la intrebarea samaritencei cu privire la inchinare. Si inteleg din raspunsul Lui ca oricare ar fi forma, ea trebuie sa duca la castig duhvnicesc.
cuvinte frumoase, dar lasa mesajul neclar.
canoane? prejudecati? poate ca nu e intotdeauna vina pastorului ci si a noastra, a celor din banci, ca nu gandim dincolo de ceea ce vrem parca sa ne fie inoculat in creier. degeaba dam vina pe pastor ca nu schimba lucrurile cand noi nu ascultam de indemnul lui de a purta poverile altora, de exemplu.
Draga Shadow, s-ar putea să te fi entuziasmat prea repede,
faptul că un discurs este fascinant şi frumos nu înseamnă că este şi adevărat, plăcerea estetică nu îndrumă neapărat şi la schibmarea vieţii şi la aplicaţie, dar este mult de discutat aici.
Există bătrînei prin biserile noatre, care din trei cuvinte spulberă textul şi demolează înţelesuri vechi cu o profunzime greu de egalat chiar şi de cei mai străluciţi retori.
Programele artistice mediocre? Da, s-ar putea să ai dreptate, dar sînt din inima unor oameni care au o relaţie, chiar dacă le lipseşte perfecţiunea interpretării, altfel putem invita un cvartet de la filarmonică, nici nu este foarte scump, bTw.
1. nu m-am entuziasmat de fel, doar mi-a placut
2. de ce vorbim despre acesti batranei ca despre niste exceptii pozitive? de ce nu constituie norma? de ce monopol ? parca Domnul a fost clar: autoritatea o are cel ce poarta prosopul slujirii si atunci si prospetimea, actualitatea si puterea predicarii.
3. artisticul mediocru: am in vedere grupurile (orchestrale, corale) sau persoanele cu ‘exclusivitate’, promovate ca niste vedete locale, dar pe langa care cei ‘care au o relatie’ nu mai au loc.
am in vedere serbarile de sarbatori pentru care cea mai puternica justificare este aceea ‘ca asa se face’.
1. e bun,
2. pen că e puţini!
ce-i „prosopul slujirii” pentru tine. Poate deveni o simplă lozincă chestia asta.
3. eu n-am în vedere acele persoane care trnasformă bisericile în Cenaclul Flacăra.
ce salata filosofica ati pus la masa prezidentiabililor?!banuiesc ca, nu face parte din strategia preelectorala…
`…uite orbu,scoatei ochii!
…cu scuzele de rigoare!:=)
adică?
Numai citeva lucruri din Mere Christianity:
– da exemplu de o doamna „crestina” care are limba mai ascutita decit un domn cumsecade (necrestin). El spune „problema nu e de ce el mai nice decit ea, ci cum ar fi ea daca nu ar fi crestina, si cum ar fi el daca ar fi crestin”. Asta nu e raspunsul biblic, si ma indoiesc ca el a inteles sfintirea biblica. O doamna crestina nu are voie sa aiba limba ascutita (probabil unul din cele mai neglijate aspecte ale vietii crestine de astazi, cind vorbim cum avem chef, uitind ca sint nenumarate versete biblice despre cum trebuie sa vorbim)
– el spune ca „unii pagani ii apartin lui Cristos fara sa stie”. q.e.d.
– in „The Great Sin”, el isi ia libertatea sa spuna prea multe despre mindrie („dorinta de a fi laudat nu e mandrie”, spune el. La fel, nu e nimic rau in a fi „mandru de copii, parinti, scoala”; foarte interesant pare sa nu fie nimic rau in asta; nu am vazut asa ceva in Biblia mea. Ci dimpotriva, scrie „ce ai si nu l-ai primit?”
-in „The good infection” – asta a inteles el din sfintire?
Apoi, el nu a crezut in faptul ca Biblia e inspirata de Dumnezeu. A crezut ca e „inspired in some way” (e si asta prin cartile lui pe undeva, o sa caut, ca am 12 din ele)
Apoi, his quote, „Christ fulfils both Paganism and Judaism …”
Eu cred ca CS Lewis este asa popular din alte motive. Pentru ca a fost ecumenist, si ecumenistii sint cei mai admirati oameni in crestinismul nostru intors pe dos.
„Teologia” sa nu e in mod distinct crestina. Romano-catolicii vorbesc tare bine de el (need I say more?). Unii spun ca „Mere Christianity” se studiaza in scolile iezuite (nu pot aduce o dovada, dar s-ar incadra perfect in peisaj).
Apoi, CSLewis e un model pentru Chuck Colson (again, need I say more?).
Martin Lloyd-Jones a fost critic cu privire la el: „C. S. Lewis had a defective view of salvation and was an opponent of the substitutionary and penal view of the atonement”
Frate Marius, chiar credeti ca CS Lewis este un autor de recomandat?!
„(e si asta prin cartile lui pe undeva, o sa caut, ca am 12 din ele)”
Grozav! Printre cele 12 se afla cumva si cartea „Problema durerii” (in limba romana)? Ati fi dispus sa-mi faceti un mic serviciu? Va rog frumos. 🙂
nu am crezut ca va trebui sa raspund vreodata cuiva astfel, dar chiar aveti mentalitate de fundamentalist – asta nu e rau in sine; si eu sint fundamentalist, cred in „fundamente” – dar dvs. dati dovada de o specie josnica de fundamentalism, care va face fara sa va dati seama poate sa cadeti intr-o mindrie spirituala prin care stergeti in citeva cuvinte un ginditor major al crestinatatii. (ex. „asta a inteles el despre sfintire?”). e infiorator.
iar citatele de sus sint scoase din context majoritatea, ceea ce nu este foarte crestinesc, pina una alta.
🙂 Da, am mentalitate de fundamentalist, si chiar sint. Si Biblia imi da motive sa fiu. Pentru ca Biblia este si ea „fundamentalista” si exclusivista. Spre deosebire de CS Lewis, care, chiar daca e un ganditor major al crestinatatii, greseste fundamental in citeva privinte si este foarte inclusivist, ecumenic si neclar.
„Afirmatii scoase din context” e o invitatie la o discutie mai amanuntita, pe puncte?
Apoi, de ce e el mai presus de critica? Sint convins el personal ca nu a avut atitudinea asta de „don’t you dare criticize me”, ci de „cercetati si vedeti”, ca de altfel toti marii ginditori si teologi ai crestinatatii.
M-am mirat ca nu e nimic pe youtube, dar am gasit in alta parte:
http://vimeo.com/13839734 (The heresy of CS Lewis)
Ce problema am eu cu CSLewis (si in fond nu eu, ca cine sint eu, dar altii mai maturi spiritual si mai destepti, de ce nu, decit mine):
Nu e nimic personal cu el, ci numai cu invatatura lui. He is a poor soul, ca noi toti. E prea tirziu sa spun „Domnul sa aiba mila de el” din moment ce a murit (ca si de noi toti, dealtfel). Dar nu inteleg de ce e asa admirat de evanghelici (cind nu a fost evanghelic si nu gindeste ca un evanghelic)
in primul rind, observatiile mele au fost facute nu atit in apararea lui Lewis (eu sa-l apar???), cit in condamnarea acestei atitudini de superioritate „fundamentalista”, care crede ca a rezolvat-o cu un autor dupa citeva citate si un filmulet de 22 de minute.
inca o greseala mare pe care o faceti este ca generalizati nepermis cu evanghelicii.
evanghelicalismul este ceva oarecum in genul miscarii carismatice, adica transdenominational: de asta vorbim despre anglicani evanghelici, prezbiterieni evanghelici, etc. la ce va referiti cind fluturati atit de sus steagul evanghelicalismului?
ce inseamna a gindi ca un evanghelic?
ce faceti cu evanghelicii care cred in evolutie, de ex.? ce faceti cu evanghelicii care ordineaza femei? sint cu gramada.
am urmarit citva din filmulet si m-a ingrozit mai mult decit afirmatiile dvs. spuneti-mi unde ati citit ca invatatura de baza a conservatismului evanghelic din America cu privire la cer si iad este ca numai cei care sint evanghelici merg in cer, ceilalti merg in iad?
asta sa fie cea mai importanta invatatura oare cu privire la aceasta doctrina? cu asta incepem?
avem mari probleme atunci.
cred ca dvs. credeti ca in cer vor fi numai baptisti, nu?
ati auzit banuiesc de August Strong, unul dintre cei mai mari teologi baptisti, din sec. XIX.
surpriza, credea in evolutie sau macar in posibilitatea acestei teorii.
Va spun ce cred legat de evanghelici.
Nu ma refer la evanghelicii asa cum e inteles in America. Dimpotriva, cred ca miscarea evanghelica de aici merge intr-o directie gresita, inclusiv baptismul, asa cum e definit de Southern Baptist Convention.
Ma refer la evanghelicii care, demult, s-au desprins de Roma, pentru ca au crezut ca Biserica Catolica greseste in prea multe feluri.
Ce sa facem cu evanghelicii care cred in evolutie sau ordineaza femei? Exista, daca vreti cititi-i. Numai pentru ca se numesc evanghelici, nu inseamna ca treubie sa-i citim, cred eu.
Da, cred ca in cer vor inteleg Biblia asa cum o fac evanghelicii (din nou, cei trasi maim ult sau mai putin din Reforma). Sau care, desi sint in alte biserici, nu sint reprezentativi pentru acea biserica. Mai concret: Dumnezeu poate, desigur, sa mintuiasca pe oricine (si o face) din orice biserica. Dar daca dupa ce un om ajunge sa-L cunoasca pe El intr-o biserica (de ex.) catolica, omul cela nu va mai putea fi de acord cu ce se invata in biserica catolica. Vorbim de mainstream churches, probabil (cine stie!?) exista si biserici care isi spun catolice si predica invatatura biblica, dar deindata ce papa sau vreo alta autoritate bisericeasca aude ce se intimpla acolo le va interzice sa mai fie catolici. Pe buna dreptate, pentru ca in acea biserica se predica altceva. La fel cum uniunea baptista (cel mai recent exemplu) ii „retrage dreptul de membru” lui Iosif Ton. Pentru ca nu mai e baptist.
Nu cred ca numai baptisti vor fi in cer. Nici macar nu vor fi baptisti.
Dar nu pot crede ca pot fi catolici care cred ce se predica intr-o biserica catolica tipica. Biblia nu-mi da voie sa cred asta, spun eu.
Legat de August Strong, cred ca vi-ati subestimat argumentul. Sint cu siguranta multi teologi care nu cred in Bible inerrancy. Dar asta demonstreaza ce?
Eu nu citesc asftel de autori. Nu pentru ca nu as avea ce sa invat de la ei, sigur, ci pentru ca nu vreau sa stau tot timpul sa ma gindesc „tinind cont ca autorul asta are principiile x si y gresite in mod fundamental, oare la ce alte invataturi gresite duc ele?” si, astfel, tot timpul sa „filtrez” ce scrie acolo. Si pentru ca sint atitia autori buni si biblici, trebuie numai sa-i gasim (totusi cred ca cei mai multi sint morti de mai bine de 100 de ani)
intrat in cer/ne-intrat in cer … cred ca ar trebui sa vorbim mai degraba despre rasplata ca fiind mai mare sau mai mica.
daca vreti careva sa vedeti o un mix excelent de tehnologie si mitologie, uitati-va la Star Wars: The Clone Wars. Aici ma refer la desenele animate, de fapt, sunt computerizate. Au un episod in sezonul 2, numit NightSisters.
Ideea e simpla: un univers unde o singura forta, cu doua fete, asigura totul de la magie la tehnologie, pe care le si imbina.
Am uitat sa va spun, daca va ajuta sa va racoriti, mai faceti-ma in vreo doua feluri, nu am nimic impotriva, dar apoi hai sa vorbim concret. Ma tem ca numai „dati dovada de o specie josnica de fundamentalism” nu e un contraargument suficient la ce am scris.
„Mere Christianity” a insemnat enorm pentru ateul care am fost candva.
Slava Domnului ca in 1990 s-a gasit cineva destul de „eretic” incat sa aiba curajul sa mi-o recomande!
Faptul ca romano-catolicii vorbesc bine de el este condamnabil?! Trebuie sa fii vorbit de rau de catolici ca sa fii vorbit de bine de evanghelici?!
Un argument „zdrobitor” este si cel legat de programa de studiu a iezuitilor.
Sa stiti ca in scolile iezuite se studiaza si matematica, probabil tot ca sa se incadreze in peisaj si, spun unii, chiar si Evangheliile… Meritati felicitari, argumentati cu o logica de… iezuit!
Spuneti ca va indoiti ca CS Lewis a inteles sfintirea biblica. Mai exista o varianta: ca dvs. sa nu fi inteles mare lucru din ce a inteles CS Lewis.
Nu inteleg de ce tot repetati „daca trebuie recomandat”?
Exista cumva un index evanghelic a ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie citit?! Sau, daca nu exista, lucrati dvs. la el? Cu Lewis ne-ati lamurit, ce-ar fi sa treceti la Schaeffer. Si-n Soare sunt pete, asa ca o sa gasiti niscaiva erezii si pe acolo si poate ajunge si el la „nerecomandabili”. Vorbiti despre o personalitate a culturii crestine de parca ar fi un aliment cu prea multe E-uri.
Si ce ar fi daca Marius Cruceru ar recomanda spre lectura nu CS Lewis, ci „Manifestul comunist” al lui Marx si Engels sau „Materialism si empiriocriticism” a lui Lenin?! L-ati aseza si pe el pe lista, langa CS Lewis?!
A insemnat probabil pentru mai multa lume mult (Mere christianity). Totusi nu as recomanda-o (de ce repet „a o recomanda”: pentru ca ne duce in directii gresite in chestiuni fundamentale ale doctrinelor biblice).
Da, faptul ca romano-catolicii o recomanda e de ajuns pentru mine sa imi pun semne de intrebare. La fel, mormonii il vorbesc de bine. Cred ca si unii musulmani, o sa ma uit.
De ce? Pentru ca la fel eu, daca as citi o carte scrisa de un hindus, as fi in dezacord cu ea imediat. As fi mai inclinat probabil sa citesc o carte pe care, daca acel hindus ar citi-o, ar arunca-o din mina dupa primul capitol.
Da, si in soare sint pete. Chiar daca „toti teologii au lucruri gresite” (cu care sint de acord) unii au niste lucruri gresite fundamental in teologia lor. De ex, unele chestiuni sint negoociabile, altele nu. Daca femeile poarta batic sau nu, sau daca ai voie sa joci fotbal sau sa mergi la meci duminica, astea sint mai degraba chestiuni „gri”. Bible inerrancy is not.
spor la lecturile curate 100 %
eu nu am timp pentru astfel de dialoguri.
probabil credeti si ca Dumnezeu vorbeste numai prin King James (asta citea si Pavel, nu?) sau Cornilescu.
chiar am timp mai bun de facut cu minutele in care citesc astfel de ineptii
Pentru un crestin (care, banuiesc ca e si pastor) sinteti cam zeflemitor. Sint convins ca stiti mai bine decit mine versetele (multe) care au de-a face cu vorbirea noastra.
nu, nu sint pastor.
dar, va recomand eu un verset din Eclesiastul, pe care-l uitati poate cind vorbiti despre Lewis, catolici, iezuiti, etc.
„Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept: pentru ce vrei sa te pierzi singur?”
ups, tocmai am făcut-o, Adrian, mea cupla 🙂 , am recomandat Capitalul deja… înainte de a citi comentariul tău…
am făcut-o, am făcut-o… voi fi indexat ca eretic la următorul sinod.
Stimabile Gruita
Sunteti de un fundamentalism ultra-fundamentalist! Le puteti da lectii si celor de la Al Qaeda in ce priveste mitralierea nevinovatilor( C S Lewis). Nu m-ar mira sa fiti fan/clona Paul Dan( alt fanatic ”ultra-ortodox”…)
Da, cred ca putem spune ca sint o „clona” a lui Paul Dan.
E ceva rau in asta?
Din ce am vazut, are dreptate in ce spune. Mai ales in ziua de astazi, cind Christianity Today a reusit sa ne convinga ca „e, nu-i chiar asa mare diferenta intre religiile astea”.
Poate imi spuneti ce credeti despre Martin Luther, CH Spurgeon, Gresham Machen. Sint si clona lor (pastrind proportiile, sigur, nu ma compar cu ei). Si ei au fost fanatici? Toti au despartit uniuni si biserici big time.
vreti sa spuneti Martin Luther uritorul de evrei?
hmm, foarte evanghelic …
Martin Luther care considera Iacov o epistola de paie?
…
As fi curios de mai multe detalii legat de Luther si Iacov.
Liviu, are circumstanţe atenuante domnul Cristi Gruiţă. Eu tot cred în bunele sale intenţii şi în posibilitatea de a continua să lectureze spre bună înţelegere.
Si aici e ”eretic” C S Lewis despre sfintire?
ah, da, credeam că este ceva nou, pe acestea le ştiam,
Da, Lewis este un autor de recomandat, printrea altele şi Marx şi Nietsche sînt de recomandat spre lectură. Vreţi cîteva titluri? Sînt în liste!
Fără lectura Capitalului, nu discut cu nimeni despre comunism!
Ce am scris aici despre CS Lewis e mai putin pentru cei care intreaba „cum indraznesti sau cine esti tu sa te legi de el?” (pe care nu incerc sa-i conving de nimic) si mai mult pentru ce care spun „wow, nu stiam ca CSLewis a scris asta, ia stai sa ma uit mai atent”.
Nu o sa incerc sa conving pe nimeni ca Bible inerrancy e importanta. Cine vrea sa citeasca astfel de autori, care nu cred in asta, n-au decit. As vrea numai sa stie toata lumea ce pozitii avea CSLewis, si ma bucur ca nimeni nu ma contrazice aici (de ex, sa spuna ca totusi el nu credea in evolutie)
„bible inerrancy” este ineranta bibliei
Inseamna oare ca si aderarea la un cult poate fi considerata o ideologizare a experientei religioase…Se poate vorbi de „ideologia baptista” in loc de „credinta baptista”? Se pare ca lucrurile pe aici se invart….
Nu este o ideologizare. Exista biserici in biserici. De ex, cei de la Oastea Domnului ramin in Biserica Ortodoxa (au motivele lor si probabil ca au dreptate), la fel unii puritani demult, au ales sa ramina in Biserica Anglicana pentru a o reforma in continuare. Dar nici unii nici altii nu au fost reprezentativi pentru aceste biserici in care au ramas.
Tot despre CS Lewis si apoi am terminat, nu ma mai bag.
Se pare ca „Mere Christianity” s-a vrut a fi „Biblia pe intelesul tuturor”. Nu ar spune nimeni altceva, este foarte pe intelesul tuturor scrisa, si din punctul asta de vedere e foarte bine. Ce nu e asa bine e ca mai mult decit atit, este un numitor comun, lucruri cu care multe religii sint de acord (si ne intoarcem din nou la ecumenism). CSLewis a incercat sa fie de toate pentru toti, probabil de asta e asa apreciat si cam toti il considera de-al lor.
Ar mai fi de spus despre el, de exemplu ocultismul in operele lui, dar cred ca mai bine ma opresc aici.
desigur, Lewis facea vraji, noaptea se plimba prin vazduh pe o coada de matura, bea sange de broasca raioasa si la orele de curs rostea fraze oculte in engleza medievala.
Daca cititi invers „Mere Christianity” va veti convinge ca are un mesaj subliminal. Ma mir ca ii studiati opera cu atata acribie, nu va e frica sa nu intrati cumva intr-o transa hipnotica?
Faceti bine ca nu va mai bagati in acest subiect. Luati o pauza pentru lecturi (sa zicem de vreo 20 de ani) si dupa aceea reveniti.
🙂 🙂 🙂
Un raspuns funny, dar care denota naivitate. Mai mult, vi-as spune ce i-am scris mai sus pastorului Veres, dar nu va cunosc si nu stiu daca va asumati standardele Bibliei (cum o fac sau ar trebui s-o faca credinciosii), asa ca n-o sa va spun la fel.
Si totodata un raspuns care nu merita o replica, dar o s-o dau, totusi.
Avem atita vrajitorie astazi pentru ca e mainstream; si anume, din cauza filmelor Narnia, Stapinul inelelor si Harry Potter. Deci si datorita lui CSLewis.
Ok, hai sa alegem sa „uitam” ocultismul in opera lui CSLewis.
Nici nu ma mir ca starea comunitatii evanghelice este dezastruoasa, cind citim CSLewis, Lucado, Rick Warren (toti sint la fel de apreciati de celelalte religii ca si mormona, musulmana, budista)
@ Cristian (Cristian Gruita)
“(e si asta prin cartile lui pe undeva, o sa caut, ca am 12 din ele)”
Grozav! Printre cele 12 se afla cumva si cartea “Problema durerii” (in limba romana)? Ati fi dispus sa-mi faceti un mic serviciu? Va rog frumos. (8 ian 2011)
Acum ca fierbinteala CS Lewis pare sa se mai fi racorit, imi raspundeti? Intrebarile mele nu ascund niciun fel de gluma.
I’m sorry, Swan, am uitat de asta. Intr-adevar, a fost cam fierbinteala aici. Imi pare rau ca eu am cauzat-o.
Anywat, m-am uitat acum la carti si „Problema durerii” nu e printre ele.
Chiar asa pornit nu sint impotriva lui CSLewis, m-as fi uitat la ce mi-ati fi cerut daca as fi avut-o 😉
e o greseala de rationament sa sustii ca ocultismul de azi se datoreaza Narniei, lui Harry Potter sau Stapanului Inelelor. asta frizeaza naivitatea.
istoria omenirii e imbibata de ocultism si magie. pana la iluminism europa crestina a fost intr-o continua bataliei cu ocultismul si magia. puritanismul nu a facut exceptie nici in anglia, nici in statele unite. de altfel, in suedia, tara protestanta, se ardeau la vrajitoare intr-o veselie greu de imaginat. era foarte mainstream sa fii vrajitoare dar si vanator de vrajitoare.
filmele vor fi facand parte din ceva mare plan diabolic de cucerire a lumii … dar eu unul prefer sa ma gandesc la istorie ca la o serie de evenimente care se succed ciclic. si grecia antica a avut perioada ei „iluminista” cand filosofii au negat existenta zeilor, iar iluminismul european a fost doar o alta respiratie al aceluiasi sistem de valori, cu cateva adaptari.
in rest, nimic nou sub soare.
De fapt am vrut sa spun altceva cu ocultismul, desi continui sa cred ca vor fi mai multi preocupati de ocultism din cauza acestor filme.
Cum sa nu creasca interesul oamenilor (mai ales, al copiilor) cind in „Harry Potter” ei invata ca unele vrajitoare sint „bune”?
Legat de mainstream (ce am vrut de fapt sa spun): da, totdeauna au existat vrajitori si ocultism. Dar nu cred ca au fost vreodata „mainstream”. Tot timpul au fost vazuti cu retinere, poate nu neaparat fiindca asa scrie in Biblie (sa nu avem nimic de a face cu asta) ci doar din „bun simt”. Cel putin in secolul 20 nu imi amintesc de asa ceva, sau din cite am citit despre perioada pe care nu am prins-o.
Asta s-a schimbat acum, cind nu se mai uita nimeni crucis daca mergi cu copiii la un film cu Harry Potter pentru ca, nu-i asa, toata lumea se uita, it’s socially acceptable.
bun simt? ma indoiesc. bunul simt nu are nimic cu firea. tocmai de aceea, vrajitoarele au fost mereu la mare cautare, asta pana la interventia crestinismului.
in Romania, vrajitoria este foarte mainstream. cred ca a fost incadrata in codul muncii. se platesc taxe pentru practicarea vrajitoriei.
nu harry potter a introdus termenul de vrajitoare buna. basmele, si nu cele romanesti, au acest personaj.
in romania e plin de anunturi in ziare despre vrajitoare albe sau vrajitoare care lucreaza cu Dumnezeu sau vrajitoare care lucreaza cu magie alba … si alte dracovenii.
in plus, sunt preoti si calugari care fac nenorociri din astea.
ei, harry potter a ajuns cam tarziu.
ce ar fi sa recititi ce v-am spus mai sus?
trebuie sa il corectez pe Adrian.
nu ar strica sa luati o pauza de lectura de 30 de ani, nu de 20.
Zic si eu ca Jupan Dumitrache (la fel de nedomirit): e scris adanc!
Combateti tare, domnule, imi place ca bateti in ciocoii eretici care mananca sudoarea poporului crestinesc suveran. L-ati înfundat! Tineti-o tot asa, cu ambiţ, fara sa va fie teama de zbieretele reacţiunii, ce se zvârcoleşte sub dispreţul strivitor al opiniunii publice.
un alt raspuns funny care denota naivitate 🙂 🙂 🙂
poate ar trebui sa ne oprim.
va dati seama ca dinsul crede ca e batjocorit pentru credinta acum.
de ce sa inventam martiri? 🙂
nu, adrian, nu „l-ati infundat!”, corect ar fi fost „l-ati ciuruit!”, asta ca sa fim relevanti pentru publicul cititor contemporan.
un fleac, l-a ciuruit 🙂
Erata: in loc de „nici macar nu vor fi baptisti”, am vrut sa spun ca nici macar nu sint baptist. A iesit altceva, din greseala.
@ Cristian Gruita
Raspund aici pt ca mai sus nu mai e buton de raspuns. Multumesc ca v-ati uitat si mi-ati raspuns. Uofff… nimeni nu are aceasta carte (Problema durerii de CS Lewis)? 😦
pot sa va intreb de ce va ajuta doar cartea in limba romana?
comparati vreu text tradus?
as putea sa o iau de la cineva, daca aveti mare nevoie.
Da, am nevoie de un citat exact, plus datele cartii (editura, an aparitie, pagina citatului). Stiti cum e: cand cartea e tradusa trebuie sa folosesti citatul exact din originalul tradus si publicat.
Citatul este: „There have been times when I think we do not desire heaven; but more often I find myself wondering whether, in our hearts of hearts, we have ever desired anything else… It is the secret signature of each soul, the incommunicable and unappeasable want.” (C.S. Lewis, The Problem of Pain, Macmillan, 1962, p. 145.)
Versiunea aparuta la Humanitas in 2007 are 176 pagini. Cea mai recenta versiune a cartii in limba engleza HarperCollins Publishers, 2002 are 176 pagini (ceea ce nu ar face f dificila localizarea citatului cu pricina). Am localizat aceasta versiune pe net (HarperCollins), pe scribd.com (mai exact aici http://www.scribd.com/doc/20513125/C-S-Lewis-The-Problem-of-Pain) si citatul se afla in cap. 10 „Heaven”, iar prima parte a citatului este la pag 149, iar a doua parte (cea de dupa punctele de suspensie) se afla la pag 151 (de altfel in primele pagini ale capitolului). Va dau toate aceste detalii ca sa va usurez cautarea. Si va multumesc mult ca doriti sa ma ajutati.
Arwen 🙂
ok. orice pentru „fellowship of the ring” 🙂
daca aveti putintica rabdare ma du sa iau cartea de la cunostinta mea.
Aragorn 🙂
este tradusa la ed Humanitas si am cumparat-o de mult….
@ Otniel Veres
Astept (cu rabdare) „The Return of the King” 🙂
regret enorm, Sauron si-a bagat la inaintare vrajile; m-am dus degeaba, sa aflu ca de fapt o avea tot in engleza.
imi pare tare rau ca nu va pot ajuta nicicum.
Offf 😦 . Imi pare rau ca ati facut drumul degeaba. 😦 Mai bine va opreati la o librarie 🙂
P.S. Nu va mai pot cere nimic. Ati facut si asa prea mult pt mine. Multumesc. 🙂
daca imi dati adresa de mail va trimit un pdf cu primele pagini scanate din editia de la Humanitas.
este o editie mai veche, dar cred ca traducatorul este acelasi.
a, am uitat, anonimatul 🙂
adresa mea este veresotniel@yahoo.com
revin, am primit pdf ul.
cind doriti vi-l trimit.
Swan, sper ca in pdf-ul curajosului Aragorn ai gasit ceea ce cautai, ca mie mi-au anulat comanda, pe motiv ca nu e in stoc pe nicaieri… Ma si miram cum de le apare lor cartea ca fiind pe stoc 😛
gata, swan, nu-i mai deranja pe oameni ca am cumparat eu cartea online in dulcea limba romaneasca 🙂 Nu arata cum ca n-ar fi disponibila, deci sper sa-mi fie si livrata in viitorul nu f. indepartat.
gata, nu mai deranjez pe nimeni… cu cartea asta… trec la urmatoarea hahaha. esti o scumpa, dar sper ca nu ai cumparat-o pt mine :-S 😛
@ swan
Bineinteles ca pentru tine… Urmatoarea carte pe lista mea era Think – The Life of the Mind and the Love of God 😀
Sunteti simpatici, Otniel si Swan. M-ati amuzat cu schimburile voastre de replici… Si apreciez ca cei din „fratia inelului” stiu sa comunice politicos? 😛
asa este, tine de singele nobil 🙂
sangele nobil apa nu se face… cum zicea cineva 🙂
bun, vad ca nu vreti sa va divulgati numele 🙂
in cazul asta miine voi cauta eu fragmentele in romana.
doream sa va trimit in pdf tot capitolul 10.
referitor la C.S. Lewis, iata cum il recomanda Roger Nicole (dintre studentii sai, trei sunt foarte cunoscuti: Don Carson, Tim Keller si Mark Dever): http://www.ligonier.org/learn/articles/god-dock/
pentru Oti: Carson, Keller si Dever i-au fost studenti lui Roger Nicole. Lewis era cu Domnul Isus (aici parerile sunt impartite) cand cei trei erau la varsta studentiei.
aha, esti ironic cu mine. vrei sa insinuezi ca nu am inteles ca erau studentii lui Nicole.
sa-ti fie rusine, Ionut Purel! (o lacrima in coltul drept al ochiului sting …)
evident, discursul lui Andrei Pleșu nu merită nici pe departe „mediatizarea” făcută discursului lui Baconschi. Deh, doar e vorba de români și evanghelici pe deasupra 😀
Bia, nu prea am înţeles la ce faci referire.
asta e super 🙂
Se zice ca domnul Baconschi e evanghelic,
si ca tu ai pierdut ocazia de a-l promova pe domnul Plesu; si asta intr-un binecunoscut partinitor stil mioritic…
(traduc bine Bia? 🙂 )
se pare că în seara asta sînt greu de cap.
Cine promovează pe cine?
A crea un spaţiu de dialog înseamnă promovare?
traduci bine pe jumătate, dragă Beni 🙂 din cîte știu domnul Baconschi nu e nici pe departe evanghelic și sunt multe articole urîte de tot care circulă pe net, lovindu-i moralitatea care se pare că nu e nepătată.
mă refeream doar la creștinii evanghelici care îndrăznesc să pună note unui om ce nu are nevoie de ele :). Domnul Andrei Pleșu nu are nevoie de promovare și nici de părerile unor critici proști. Cuvîntarea lui a avut un public și a fost adaptată pentru a fi înțeles de acel public. Tot ce m-a uimit a fost siguranța de sine a românilor, mult prea învățați pentru a se lăsa învățați, unii cărora nici măcar nu le este adresat mesajul 🙂 Citez: „Miros asta de la o poştă pentru că … vorba aia.. nu vinzi castraveţi grădinarului.” În lumea mea siguranța asta are un nume. vă las să îl aflați singuri 🙂
Am scris comentariul după ce am zărit anunțul despre Baconschi pe același blog distins-de aici apariția-i între liniile-mi.
Draga Bia,
chiar nu înţeleg rostul afirmaţiilor de aici.
există multe moduri de a bate şaua ca să priceapă iapa, iar acest tip de bătaie, cînd iapa nu-i de găsit, devine un fel de bătaie a cîmpilor.
Despre articolele urîte, Bia, mîine şi despre mine s-ar putea să se audă că am nu ştiu cîte amante. Promit să îţi trimit o poză cu soţia mea spre desconvingere.
Despre oricine se poate spune orice, nu-i aşa?
Probele lipsesc pînă la proba contrarie.
dacă preferați cîmpie, nici o problemă 🙂 și priviți-vă dumneavoastră soția 🙂 ați avea mai mult de cîștigat decît noi 😀
Wow Bia,
mi-e frica de tine; mi-e frica si de mine ca ti-am acordat credit crezand ca vrei sa spui ceva interesant intr-un mod dragut (fie si ironic), asemenea pozei atasate. Si cand colo, asemeni printesei Fiona la intalnirea cu mister Hood si gasca lui de frantuji stilati, ne rupi in figuri de arte martiale… No Mercy – este numele tau adevarat…
As zice ca esti foarte sigura pe tine – daca nu ti-ar displace asta la altii… Oare mai are rost sa-ti amintesc: cu ce masura masori ti se va masura?…
da, asta am făcut trei zile cît nu am răspuns la comentarii.
Pingback: în rînd cu lumea, în rînduială, Atahualpa Yupanqui şi Andrei Pleşu (despre parabole) « La patratosu
Pingback: Cuplare la actualitatea Bibliei: “Parabolele lui Iisus – Adevărul ca poveste” | tudorvisanmiu