Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Parca lipseste ajutorul fratilor, a trupului Lui Hristos.Pare ca Biserica a ajuns o multime de oameni care merg duminica in acelasi loc, dar nu-s interesati de nimic decat de ei insisi.Gal 6:2 Purtati-va sarcinile unii altora si veti implini legea Domnului
Daca e posibil mai punem o greutate in spatele celui incercat, vezi prietenii lui Iov.Am cam vazut si a lui Tzon cum au reactionat.(l-am ales doar ca este un exemplu recent)
Greselile personale , chiar grave pot fi depasite in comuniune adevarata pe verticala si orizontala.
Un om isi poate depasi problemele doar in momentul in care el insusi se pocaieste isi vine in fire si asculta de Dumnezeu. Altfel orice ajutor exterior ori l-ar risipi, ori l-ar respinge. Si stiu ce zic. Cand vad aceste situatii triste imi vine sa spun precum Avraam: „Au pe Moise si pe profeti! sa asculte de ei!” ca daca nu asculta de ei nici macar invierea unui mor nu ii va putea ajuta. 😦
Da, imi pare rau si uneori chiar plang pe cei cazuti si pe cei care au greutati dar … cheia ridicarii lor trebuie folosita cu mana lor proprie si personala… Numai ei insisi pot face acest lucru deoarece pacatul cum spune aceasta postare (originalul) ii innebuneste pe cei care il practica asa ca ajutorul exterior este de cele mai multe ori inutil… 😦 😦
1. Prostia concentrării pe sine.
2. Prostia înşelării de sine.
3. Prostia suficienţei cu sine.
4. Prostia “neprihănirii din sine”
Toat au un numitor comul => slava desarta, singur intelept, mandrie => EUL