Părinţii Sofiei, Radu şi Crina, doresc să aducă mulţumiri tuturor acelora care s-au rugat pentru ei, au postit şi au acţionat prin aducerea de informaţii, trimiterea de medicamente, telefoane de încurajare, purtat de poveri.
Sofia, fotografie Neriah Cruceru
Tocmai ne-am întors după o vizită făcută Sofiei. Am mers să o vizităm la împlinirea unui an, în 20 decembrie.
Dumnezeu realmente a făcut o minune. După trei săptămîni de întrerupere a alimentaţiei, Sofia a început din nou să mănînce, după ce transaminazele ajunseseră la cifre astronomice, de şapte ori crescute, acum revin la normal.
Sabrilul începe să îşi facă efectul. Sofia începe să fixeze lucrurile (era complet pierdută), crizele generate de sindromul West au dispărut (ajunsese pînă la cîteva sute de spasme la o singură criză), a început să zîmbească. După prima administrare a Sabrilului a început să rîdă în hohote cînd tatăl se juca cu ea, asta după ce pierduse aproape complet legătura cu realitatea.
Lamictalul şi depachinul sînt scoase treptat, fiind înlocuite cu Sabril. Ţi se rupe inima cînd vezi un copil de 1 an de zile luînd şapte feluri de medicamente.
Acum leagănă lucrurile pe care le studiază, îşi cîntă ca să adoarmă, începe să bodogăne, stă în funduleţ şi încearcă să facă primii paşi.
Îngrijorarea care îi macină pe părinţi acum este legată de resursele de Sabril. Deocamdată vine din Italia şi se găseşte la o singură farmacie în formă de prafuri. Mulţumim tuturor acelora care şi-au arătat disponibilitatea de a fi contactaţi pentru a trimite rezerve de Sabril.
Aducem slavă lui Dumnezeu care şi azi face minuni şi amuţeşte doctorii.
Încă o dată, dacă mai era nevoie, sistemul medical românesc şi-a arătat găurile: incompetenţa doctorilor, neglijenţa, lipsa de interes şi de compasiune („şi-aşa are sindromul Down, dacă moare scăpaţi de-o grijă!”).
În toată această nebunie s-au găsit totuşi doi medici, unul, cînd a văzut starea gravă a copilului a refuzat orice „dar” şi o doctoriţă neurolog s-a arătat şi interesată şi dispusă să înveţe mai mult despre sindromul West pentru a putea trata copilul, ceea ce este mare lucru.
Să continuăm să ne rugăm pentru răbdarea părinţilor, bunicii, fraţilor Sofiei, răbdare greu încercată în ultima lună.
În toate aceste Dumnezeu îşi arată marea lui Înţelepciune (Sophia tou Theou!).
Marius Cruceru 
Vom fi in continuare cu toata inima aproape de aceasta familie si multumim Domnului ca ne-a ascultat rugaciunile. Ne bucuram pentru Sofia.
Iată că Dumnezeu face minuni nestrăjerite!
ma bucur s-aud ca este mai bine. ce manusite dragalase are si cum canta ea la pian!? : )) Domnul sa fie cu ea!
aşa este! Fotografia aceasta este făcută înainte de a trece prin aceste trei săptămîni de chin.
Ajuta-i Doamne sa nu duca lipsa de nimic trecind prin Valea Umbrelor…
Aşa să fie! Încă nu s-au ridicat umbrele, dar sînt speranţe!
O dovada clara ca rugaciunile foarte staruitoare au rezultate.
Sa speram ca si peste un an toti sa fim cel putin la fel de fericiti!
eu cred că Dumnezeu în Înţelepciunea Lui mărită are un plan special cu Sofia… să-şi arate Înţelepciunea
Da. Cu siguranta! Pana acum prin aceasta intamplare a dat palme in stanga si in dreapta:
– cesationistilor ca a aratat ca Dumnezeu este acelasi si raspunde la rugaciuni si acum cum raspundea si in trecut;
– calvinistilor ca a aratat ca Dumnezeu nu este intotdeauna neschimbator in hotararile Sale ci poate fi uneori convins prin rugaciuni (de regula cand pot fi mai multe succesiuni a evenimentelor relativ echivalente, importa si alegerea omului nu numai cum hotareste El);
– carismaticilor ca a aratat ca Dumnezeu nu este asa cum Il prezinta ei…
Cred ca lista nu este completa…
da, Dumnezeu dă palme uneori cu palme de copil… să vezi cînd foloseşte palmele unui copil cu sindromul Down, îţi este mai mare dragul să-I primeşti palmele.
Multumesc pentru vesti! Ma rog in continuare incurajata de ‘bodoganelile’ Sofiei, de cantecelele cu care se adoarme, de primii pasi pe care, cu siguranta, ii vegheaza Dumnezeu!