Cine este Bill?

Probabil că unii v-aţi întrebat ce caută un astfel de anunţ pe blogul meu.

N-am putut da mai multe explicaţii ieri, pentru că am fost amuţit de durere.

Bill este unul dintre acei oameni pentru care merită dă ne dezvoltăm şi să practicăm disciplina spirituală a aşteptării morţii şi a trecerii spre cei biruitori.

N-am petrecut mai mult de şase săptămîni împreună cu Bill şi Dee, un cuplu ajuns la vîrsta nepoţilor. Am ajuns în casa lor pentru că aveam nevoie de o gazdă în timpul scrierii ultimei versiuni a tezei de doctorat.

Încă din prima zi, din ţări diferite, cu istorii diferite, la vîrste diferite, cu profesii diferite, am descoperit că avem atît de multe lucruri în comun. Nu ştiau multe despre Augustin, nici despre preocupările mele, dar aveam acelaşi Mîntuitor şi iubeam aceeaşi Biserică, ne închinam aceluiaşi Dumnezeu Treime.

Bill şi Dee m-au primit în casa lor cu o generezitate şi o căldură greu de scris în cuvinte. Am avut la dispoziţie nu numai condiţii excelente de scris, linişte, o discreţie şi un rafinament al dispariţiei nemaiîntîlnit.

Dormitorul mi se deschidea către un parc în care se adîncea un lac plin cu peşti. Biroul, visul oricărui om de scris. Maşina la dispoziţie. Mesele? O adevărată sărbătoare. Erau singurele momente în care discutam şi eu eram principalul vinovat pentru prelungirea lor. Ei nu doreau să mă distragă de la lucrul pe care îl admirau dincolo de priceperea mea.

Atunci am aflat povestea fiului lor, atunci am aflat multele poveri pe care le poţi purta la vîrsta de 70 de ani.

Bill, precum mărturisea un alt prieten, mi-a ocupat locul tatălui după care am tînjit toată viaţa, pentru o scurtă vreme.

Am dorit să ne revedem…

Ne-am despărţit în lacrimi în 2003, acum şapte ani şi … ca de obicei ne-am spus… if not here… .there.

La plecare ne-au dat nişte ursuleţi…. nişte ursuleţi din aceea care au inimă. I-au numit Bill şi Dee, Bill pentru Naum, Dee pentru Neriah. Copiii noştri nu i-au văzut niciodată pe Bill şi Dee, dar l-am prins ieri pe Naum uitîndu-se cu întristare la … Bill.

– Bill a murit!

– Nu a murit, ci doarme!

 

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Amintiri, Gînduri, Oameni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.