„Mielu bun suge la două mă-sa” (P)

De vreo cîţiva ani încoace descoperim şi eu şi colegii că din bisericile noastre vin tineri tot mai aproape de analfabetismul biblic.

Ştiu tot mai puţine versete pe de rost, au tot mai multe ezitări în găsirea referinţelor unor texte fundamentale, se bîlbîie cînd trebuie să povestească viaţa lui Moise sau a lui Iosif, spre exemplu, ce să mai spunem că încurcă evenimentele şi personajele.

Dacă mai vine vorba de comentarii? De unde să le fi învăţat sărmanii? Cine mai face compunere în clasa a II-a cu ei? Nici măcar profesoarele de modă veche, care le dictau comentarii, nu mai fac cu ei în liceu chestia asta.

Asta se întîmplă, ruşine nouă, bisericilor evanghelice, noi cei care spunem „Sola Scriptura”. Luther nu numai că se întoarce în mormînt, ventilator se face.

De unde să ştie copiii noştri Scriptură dacă nici la biserică, ce să mai spun acasă, nu mai citesc Scripturile.

Programul?

Închinare, laudă şi închinare, cîntece.

Predică cu cîteva ştiri care au apărut pe la televiziunile de scandal, cîteva informaţii de pe Discovery pe post de ilustraţii şi vreo două trei povestioare pentru impresionat bătrînele din băncile din spate.

Cuvîntul apare secvenţial, pentru scurte perioade, tot mai scurte în liturgica noastră.

Am fost plăcut suprins la Paris să văd cum toată biserica recita împreună cu pastorul ei psalmi memoraţi vreme înainte. Bravo!

Psalmi, Cele 10 porunci, Fericirile (A propos, ca tot vorbirăm de Franţa, a propos ştiţi cît de puţini dintre copiii noştri cunosc cele 10 porunci? Da, Fericirile? )

Într-un an s-a dat la examenul de admitere la teologie pastorală Fericirile.

Am citit tot felul de perle, dar una le întrece pe toate.

Scrie un copil crescut în bisericile noastre în dreptul lui „Ferice de cei blînzi… ”

„E bine să fii blînd, pentru că avem un proverb: Mielul blînd suge la două oi.”

Am rîs cu lacrimi şi ne-am dus la preşedintele de comisie să îi citim lucrarea.

Ne-a spus: „Înţărcaţi-l repede, vă rog!”

Mi-am adus aminte, odată cu întîmplarea asta, cum a auzit un prieten care a trăit între ceangăi acelaşi proverb:

„Mielu bun suge la două mă-sa!”

Cam aşa le potrivesc şi copiii noştri cînd îşi adună cunoştinţele din Biblie.

Ce este de făcut?

Am eu cîteva idei, dar le aştept înţîi pe ale voastre.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii, zîmbetu din colţu gurii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

35 de răspunsuri la „Mielu bun suge la două mă-sa” (P)

  1. Shadow zice:

    sa abandonam de exemplu, progamele americane indoielnice din foarte multe puncte de vedere care se indeasa in mintea copiilor pe post de scoala duminicala.
    Sa stam in adunare familii integral, sa avem partasie in discutarea textului, sau cum se tot vehiculeaza ca ceva de dorit: studiu interactiv.
    Astfel, se va ajunge ca in vechime, ca cel mic sa nu inteleaga: dar pentru asta textul legii il face responsabil pe parinte in a lamuri intrebarile tanarului.

    Azi, nu e destul ca se lasa in responsabilitatea scolii (publice / private / confesionale) nu doar instructia dar si educatia copiilor, dar ca evanghelici, lasam in seama asa zisei ‘scoli biblice duminicale’ nu doar informarea copiilor dar si maturizarea lor duhovniceasca.

  2. Avadoru zice:

    Pace vouă!
    Că tot am revenit pe acilea, cred că am eu un răspuns la întrebarea dumitale:
    În aşteptarea primăverii
    să se înfrupte, o vreme, din
    Jandra noastră cea de toate zilele,
    să adulmece mirosul de
    Cocoradă cu brânză şi pită în cuptor
    şi să coase … Chilim… tot Postul Crăciunului!!!

    Un tutorial complet la http://dobricel.wordpress.com/

    Să vă fie de folos…Postul!

    • Marius David zice:

      Avadoru, ce surpriză!!!!
      Bun revenit!
      Mai trăieşti, omule!

      Trebuie neapărat să trec pe la tine… am crezut că ai ajuns la marginea pămîntuilui şi ai căzut de acolo.

      uite, simpatizez cu tine în cel mai adevărat sens al cuvîntului, ţin şi eu postul Crăciunului cît pot.
      De aceea… îţi doresc POST UŞOR!

  3. liviu costea zice:

    Rad cu lacrimi, dar cred ca ar trebui sa plang. Eu sunt intors la Domnul de cativa ani, dar am ramas uimit cum copiii care cresc in biserica nu cunosc Scriptura desi asta fac la grupele de copiii, la scolile duminicale.
    Ce lipseste? Dragostea, dragostea fata de Dumnezeu si de Cuvintele Lui.

  4. ZOYA zice:

    Contact Lundbeck Inc.
    Address: Lundbeck Inc.
    Four Parkway North
    Suite 200
    Deerfield, IL 60015
    Phone: 866-337-6996
    Email: contact@lundbeck.com

    Daca le scrieti si explicati situatia, eventual daca le trimiteti si documente medicale poate va trimit medicamentele gratuit sau la un cost foarte redus. S-ar putea sa trimita numai la o adresa din USA.

    Stiu ca toate companiile farmaceutice americane au program de ajutorare a celor cu dificultati financiare .

    Multa sanatate fetitei !
    🙂

  5. ballack zice:

    stii fr. Marius, imi place adesea, cand se citeste Cuvantul, sa ma uit prin Biserica. si mai-mai ca nu imi fac cruce cand ii vad pe unii frati ca se uita dupa Corinteni, de exemplu, in V.T. …. altii cauta la cuprins.

  6. SDM zice:

    Ceea ce spune Marius David aici, eu le-am experimentat deja şi le confirm. Lucrez în învăţământul românesc unde predau şi Religie la clasele I-XIII.
    Am observat însă de mai mulţi ani dispoziţia exagerată a copiiilor şi tinerilor noştri spre muzică, ei nu văd altceva decât muzică, muzică, muzică.
    Am observat o înclinaţie chiar şi în biserici doar spre un anumit gen de muzică, fără atracţie spre muzica corală autentică, să-i spun eu fundamentalistă. M-a apucat de multe ori dorul să aud, de exemplu: ,,Al meu Păstor e Domnul” şi altele. Cred că avem copii cărora nu li s-a cultivat gustul pentru astfel de cântări. Apropoo: vine Crăciunul, vom auzi colinde:
    ,,…Au plecat la vânătoare să vâneze căprioare…” ?
    Revin la subiect.
    Apreciez muzica, sunt un ,,consumator” de muzică bisericească vocală şi instrumentală, dar asta nu mă face orb la mersul copiiilor noştri. Cred că muzica are un rol bine conturat în închinare, dar uneori se exagerează cu genul de muzică apreciat de tineri. Nu de puţine ori le-am spus tinerilor că patosul pentru genul muzical de care sunt atraşi acum, se va diminua considerabil când li se vor aduna ani în buletin…! Dar ceea ce învaţă cum din Scriptură, aceea va rămâne.
    Dumnezeu m-a cercetat şi mi-a oferit o soluţie la frământările mele: mi-am asumat riscul ca în orele de Religie, să-i învâţ cel puţin cărţile Bibliei. Astfel în şcoala unde lucrez, sunt copii care găsesc orice carte şi capitol în doar 5-10 secunde, incluzând aici Ioel, Obadia, Filimon, Iacov, Iuda, 2Ioan şi altele, relativ greu de găsit pentru cineva fără experienţă. Sunt copii care spun din memorie toate cărţile Bibliei în ordinea scrierii lor. În anul acesta, implicarea copiiilor, a fost la un nivel la care nu m-am gândit. Mai mult chiar, s-au antrenat într-un concurs unde s-au stabilit clasamente la individual şi pe echipe.
    Intenţionez ca înainte de vacanţa de iarnă, împreună cu bisericile şi fraţii păstori din zonă să organizăm un concurs la nivel zonal, cu toţi copiii din Alianţa Evanghelică; concursul va consta tocmai în găsirea anumitor capitole ale carţilor Bibliei în timpul cel mai scurt. Sperăm să fie şi cu premii. Uşurinţa cu care copiii, găsesc în Scriptură ceea ce li se cere, poate fi invidiată chiar şi de mulţi lucrători care slujesc la altar. Nu exagerez.
    Am relatat gânduri şi experienţe dezbrăcate de accente filozofice, pentru că în contextul în care ne găsim (sesizat şi relatat corect de Marius David) nu este loc decât de mâneci suflecate şi la treabă.
    SDM

  7. Cristina L. zice:

    Cred ca „reforma” ar trebui sa plece din familie. Cate familii pot spune ca au un timp de partasie in care familia sta in fata Scripturii ? Scoala duminicala nu poate suplini rolul parintilor, cum nici biserica nu o poate face. Si nu poate suplini nici rolul ce ne revine fiecaruia dintre noi de a cunoaste si a aprofunda Scripturile. „Deficit” de Cuvant exista din pacate si in biserici, nu doar prin familii. Nici la serile saptamanale dedicate tinerilor, situatia nu este mai roz. La moda este sa tratam subiecte ce tin de problemele cu care tinerii se confrunta. Nu este neaparat rau, insa cred ca daca ne-am centra atentia pe Scripturi si nu pe probleme, rezultatele s-ar apropia mai mult de cele scontate. Tragedia, mi se pare mie, este ca nu avem „apetit” pentru studiu biblic; preferam mai degraba sa servim o predica instant, decat sa participam activ la o seara de studiu – este mai comod. ( nu judec aici predicatorii, sa nu ma intelegeti gresit). Si cum pofta vine mancand, solutia nu poate fi decat una singura: mai mult timp dedicat studiului Bibliei: in familie (sau studiu individual pentru nefamilisti) dar si in biserica.

  8. Irimie Racataian zice:

    Fr. Marius va rog frumos sa ma ajuti sa rezolv nepotrivirea a doua vesete din Apocalipsa. Este vorba de Apocalipsa 3:12 si Apocalipsa 21:22. Va multumesc foartemult pentru ajutor.
    Domnul sa va binecuvinteze!
    Irimie

  9. Adrian zice:

    Agreez in parte cu Cristina L. insa cred ca problema e mult mai adanca. Agreez si cu existenta evidenta a analfabetismul biblic din biserici.
    Problema trebuie adresata din interior adica din „inima”. Cine este cu adevarat regenerat sau nascut din nou isi gaseste placerea in Scriptura si automat petrece timp mai mult.
    Lipsa predicarii expozitionale a Scripturilor si interpretarea corecta a textului duce la predici de sablon al caror limbaj este deja mort. Nivelul de control sau as spune chiar de santaj emotional din predici este asa de mare incat textul nu mai reuseste sa ajunga la inima si sa convinga atat pe credincios cat si pe necredincios de pacat. Mai bine o predica la care multe maini sa fie ridicate la sfarsit decat o predica expozitionala care lamureste un text sau o doctrina importanta. Problema in mare parte vine de la pastori/invatatori si ei au o mare raspundere in fata lui Dumnezeu in explicarea Scripturilor.
    Sunt convins ca o intoarcere intentionala a bisericilor la o adancire in invatatura Scripturilor este esentiala pentru o crestere spirituala autentica.
    La ora actuala nivelul de interpretare a Scripturilor de la amvon este la pamant multe biserici. Asta este trist, nu faptul ca un tanar scrie folclor la un test de admitere intr-un program de teologie pastorala. „Folclorul” este doar simptomul problemei.

    Cand am vizitat Biserica Emanuel din Oradea in toamna anului 2007 am fost profund intristat de faptul ca mai bine de o ora am ascultat si am fost martor la explicatia textului din Isaia 6:1-10 ca fiind o baza pentru codul de imbracaminte al surorilor din biserica. Versetul 2 din acest capitol a fost interpretat in felul urmator: cu doua aripi serafimii isi acopereau fata, asta reprezinta baticul de pe cap al surorilor; cu doua aripi isi acopereau picioarele, asta reprezinta rochii lungi care sa acopere picioarele surorilor. Problema e cum aplici ultimele doua aripi cu care serafimii zburau? Daca primele doua seturi de aripi au fost interpretate in acest fel care este interpretarea ultimului set de aripi? Bineinteles raspunsul a lipsit cu desavarsire din predica insa intrebare inca ramane.
    Nu vreau prin aceasta sa spun ca surorile au libertatea sa se imbrace necuviincios in biserica. Vreau doar sa spun ca o interpretare corecta si CLARA a textului Scripturii este cruciala in biserica mai ales de la amvon.
    Ma rog ca Dumnezeu sa cheme invatatori cu o pasiune pentru ADEVARUL si CLARITATEA Scripturilor.

  10. naomi zice:

    La noi in Adunare este un obicei vechi, in fiecare Duminica dupa-masa copii recita versetul de aur, este un moment(pentru uni singurul) in care toata Biserica are un zambet pe fata. Mai in urma cu cativa ani, la scola duminicala copii invatau versete pe care le recitau in fata adunarii, sub forma unor scenete. Din pacate acest obicei a disparut luandu-i locul recitarea unor versuri de poezie. Sunt cazuri, de atunci, in care copii din familii nepocaite veneau la scoala duminicala, unde primeau versete sa le invete pentru Duminica viitoare acasa cu parinti, multi dintre acesti parinti deschideau pentru prima oara Biblia si nu putini s-au intors la Domnul. Multi dintre acesti copii spun ca acele lectii si versete de aur nu le-au uitat niciodata.
    Pentru ca tineri nostri sa studieze mai mult Scriptura ,au nevoie de exemple vii care sa le fie model si cel mai mare impact asupra lor il au parintii, invatatorul, liderul, in primul rand, apoi foarte multi au nevoie de motivatie, multi sunt constransi sa tina aceasta cale, n-au experiente traite cu Domnul si atunci lecturarea Scripturi li se pare o povoara. Alt motiv ar fi lipsa împărtășániei din familie, usurinta incalcarii Cuvantului in familie. Sa starnesti curiozitatea si dorinta copilului de a citi Cuvantul este o adevarata arta.

  11. Rodica Botan zice:

    Daca ceva a lucrat bine in Bisericile noastre…de ce oare l-am schimbat? Am invatat copiii in Biserica Baptista Romana din Modesto. Nu in timpul Seviciului insa…Inainte de serviciul de dupa amiaza, simbata…vinerea dupa biserica. In timpul serviciului copiii stateau pe scaunele din fata…cuminti. Daca nu…stateau linga mama- pina se cuminteau. De Ziua mamei fiecare a invatat un Psalm…de pilda…programele aveau versete din Biblie si cintari…
    Am fost mai tirziu invitata sa ma ocup de copiii in Biserica Americana in care slujesc. A trebuit sa renunt – cu copiii care si-au petrecut timpul la orele de copiii in timpul slujbei nu am putut face nimic…nu au astimpar…nu asculta nimic…nu stiu sa fie cuminti nici la copiii si nici in Biserica . Majoritatea ajung sa plece din Biserica cind ajung adolescenti ca nu dezvolta – acea legatura cu Biserica in care au crescut …

    Eu cred ca acei copiii care cresc ascultind predicile si tot meniul de duminica – de mici, au avantajul ca invata din Biblie fara sa stie chiar ca invata…au o disciplina mai buna si o intelegere mai adinca … Si toate astea fara nici un efort suplimentar din partea parintilor decit in primii ani cind ii invata sa stea cuminti in biserica. Se vor plictisii? Si ce daca?…

  12. Un pacatos zice:

    Domnule Cruceru, desi suntem din tabere diferite, eu fiind ortodox, imi place cum scrieti. Cat despre studierea Scripturii sta scris: ” Fiindca nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei CE IMPLINESC legea vor fi indreptati.” ( Romani 2: 13), ca pana la urma si fariseii stiau versete pe dinafara.

  13. calin zice:

    Cand m-a sunat sotia pastorului ca este gradinita la biserica de anul viitor si sa ne-nscriem copilasii am raspuns: nu-mi voi da copii la nici o gradinita, scoala sau facultate strict numite crestine. A fost socata.
    De ce nu?
    Ai mei trebuie sa vada in primul rand in noi, ca parinti modele de urmat, modele crestine care traiesc voia lui Dumnezeu. Nu altii trebuie sa-mi invete copii despre cele Sfinte.
    Va urma.

    • naomi zice:

      Categoric, parintele este persoana cea mai indicata, dar se pare ca uni nu reusesc si atunci este buna si gradinita crestina. Sunt familii mixte unde copilul are doua exemple de viata si atunci este nevoie de ajutor dinafara. Intr-o gradinita crestina copii nostri se cunosc mai bine si pot lega prieteni intre ei, invata sa slugeasca impreuna ….. e buna si educatia crestina de-acasa dar si cea de la gradi

    • calin zice:

      problema in zilele noastre, cred ca este aceasta scoatere din lume de timpuriu a crestinilor. Cum spuneam gradinite, scoli, licee si facultati crestine. si atunci se va intampla, in multe, foarte multe cazuri, ceea ce s-a intamplat cu populatia inca la venirea europenilor. o epidemie data de o banala raceala europeana a decimat multime de popor. Europenii aveau imunitate dar incasii nu.
      Eu vreau ca ai mei copii sa vada binele si raul in fata, sa lupte de mici pentru Hristos, pentru adevar, sa spuna nu a ceea ce este rau copiat, obraznicie, etc. sa fie un model celorlalti cu riscul sa fie luata in batjocura.

  14. marius turza zice:

    Astept cu nerabdare ideile dumneavoastra. E deosebit de grav ce se intampla. Ati subliniat un mare adevar. Ramai surprins de nivelul scazut de cunoastere al Sfintelor Scripturi al tinerilor ce vin la intrunirile de tineret. Am hotarat ca la intalnirile de tineret sa se citeasca din Biblie un capitol (pot sa-l citeasca tinerii, fiecare cate un verset; dar cred ca trebuie insistat ca fiecare sa-si aduca Biblia personala la intalnirile de tineret, interactiune cu ea fiind de neinlocuit de videoproiector). Sa fie alocat si un timp pentru intrebari. De asemeni sa fie alocat un timp pentru intrebari biblice. Pot fi gasite si pe net astfel de intrebari biblice, ce pot fi proiectate cu videoproiectorul bisericii. Cam atat am vazut eu pana acum. Dar trebuiesc masuri urgente. E dureros ce se intampla. Felicitari pentru articol!

  15. guitarist2 zice:

    eu m-as uita spre parinti in primul rand – pentru analfabetismul biblic al copiilor. dar pentru al parintilor, la cine sa ma uit ? la parintii lor ?
    cred ca romanii au o problema in a avea tot ce la trebuie – „they can’t handle it”
    de ce? cand erau multe lipsuri, constrangeri si frustrari stiam sa ne intoarcem la lucrurile importante si sa ne punem temeliile corect – macar Il aveam pe Dumnezeu
    acum ca nu mai e greu sa faci rost de orice ca sa-ti satisfaci poftele cele mai diverse, nu ne mai intereseaza altceva
    nu ma mir ca se intreba Isus „…dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant”
    cred ca singura solutie e sa fim parinti mai buni si sa sadim in inimile copiilor dorul de Dumnezeu, iar apoi sa-i purtam in rugaciune toata viata.
    usor de zis…

  16. daniel baceanu zice:

    Doua observatii vreau sa fac si eu:
    -Seriozitatea si atentia (sau ne-) cu care se face uneori alegerea persoanelor care se ocupa de copiii in biserici, uneori deoarece „nu prea are cine”, dar daca rolul pastorului sau a celui ce da invatatura este important cu atat mai mult ar trebui sa dam atentie calitatii persoanelor care se ocupa de copii.
    -Influenta umanismului in familia crestina, copilul e in centru, invata ceva daca spune obligatoriu in biserica, la slujba cu cea mai mare prezenta, copiii vin cu parintii, nu la biserica, au cu ei carti de colorat, jocuri, biscuiti si tedi ca nu cumva sa fie atenti si plictisiti de program si ne miram de ce este atata lipsa de cunostinte biblice din bietele capsoare ale copiilor nostri.
    Asta despre viata copiilor in biserici ar mai fi si rolul famiilor daca o sa am timp o sa revin. Cu bine!

  17. Oare numai tinerii?
    Am o intrebare sincera! (prin faptul ca spun ca e sincera imi este frica sa nu devina ne…)
    Unde sunt criticii crestini? De ce lasam sa fie publicate tot felul de anomalii, scrematuri si articole mediocre? De ce mediocritatea a devenit un stalp al bisericii? Iata un articol di Farul crestin. Inca nu va spun cine-l varsa!
    ”În ultimii ani, trebuie să recunoaștem că, la modul general vorbind, predicarea evanghelistica (superba exprimare ntr), intr-o măsură mai mica sau mai mare, (e mică sau mare, până la urmă?), a fost influențată de teologia apuseană, o teologie care pune accent mai mult pe mântuire prin credință, fără a pune mare accent pe importanța pocăinței. Această teologie, clădită pe ideile lui Martin Luther, prezintă o evanghelie trunchiată, Nu poate fi contestat faptul că Luther a avut un rol important în a începe Reforma, dar nu trebuie trecut cu vederea faptul că el nu a dus-o la bun sfârșit, de aceea a pus accent numnai pe credință, într-un context în care oamenii căutau mântuirea prin fapte bune…”

    INTREBAREA MEA.
    CUM PUTEM PUBLICA ASA CEVA?

    • Marius David zice:

      Nu mă stîrni, Romeo cu Farul sau cu Creştinul Azi!
      Am motivele mele pentru care tac asupra acestor producţii. Sînt abonat la farul pentru pozele de la botezuri.
      Nu cu Farul şi Îndrumătorul s-a făcut teologia şi nici nu se va face.

  18. Raul Vasile But zice:

    Frate Marius(iti spun astfel si te rog sa ma ierti, dar te simt aproape de inima mea), tare imi mai place cum le spui pe sleau toate! Domnul sa te binecuvinteze alaturi de familia ta, si de cei cu care lucrezi!
    Am vazut ca exista oameni bine intentionati ca tine, care de dragul Adevarului si pentru credinta curata ce o poarta in suflet, pentru Iisus Hristos Domnul care stie inima fiecaruia, nu se sfiesc sa traga trambitatul semnal de alarma, ca doar doar s-o mai destepta cineva!
    Pe mine m-ai cucerit cu articolele tale care cheama la meditatie sincera si care cauta raspunsuri! (Am vrut sa spun ca suntem in tabere diferite, eu fiind crestin ortodox, dar cred ca nu este asa! Credinta nu apartine religiei, sau religia nu certifica credinta autentica! De aceea, cred ca suntem de aceeasi parte a baricadei, cea in care se vesteste Cuvantul, si in care oamenii slujesc Domnului!) Si asta pentru ca si cealalta parte a baricadei sa fie mantuita, nu?
    Pace sincera si curata sa-ti dea Dumnezeu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.