Aici este cîntecul superb al lui Alexandru Andrieş la care făceam referire în predica de ieri.
Da, sună frumos, dar tocmai asta-i ideea: eu îl dau bucuros pe azi pentru mîine.
Mă gîndesc chiar să îi scriu un cîntec replică. Eu îl dau pe azi pentru mîine!
Îl dau pe azi pentru mîine, pentru că acum stau într-un trup care se face mai urît azi ca ieri şi mîine va fi mai putred ca azi.
Îl dau pe azi pentru mîine, pentru că „mîinele” meu este fără sfîrşit.
Îl dau bucuros pe azi pentru mîine, pentru că nu voi mai sta în odaie şi în baie.
pentru că nu-mi vor mai dormi copiii.
pentru că am cerul decupat de geam, în mîinele meu este tot cerul al meu.
Îl dau pe azi pentru mîine penru că nu mai am nevoie de pat şi nici de pîine.
pentru că mă duc la ospăţ necurmat….
Nu voi mai avea nici geamantan, nici praf, nici covor, nici calendar vechi şi nici nou, nici ciucuri.
Îl dau pe azi pentru mîine pentru că voi sta tot timpul cu fata pe care o iubeam 🙂 , pe care o iubesc, fosta mea prietenă, Natalia 🙂
Oricum cîntecul lui Andrieş este superb, dar ….. foarte trist! foarte trist!
Ei, tocmai de aceea noi avem ideea asta fixă cu „escatologia”, MÎINE e mai bine!
Marius Cruceru 
Într-adevăr, foarte frumos şi foarte trist… Ar fi minunat dacă aţi scrie cântecul-replică!
e deja scris, dar n-am timp de înregistrări și oricum nu mă pun cu Andrieș la calitate…
e numai pentru mine și soție
Si ce daca e trist?!
Agathon thymos hyper gelwta…
asa, un gand micut
Mai astept doar cinci minute
Sa-mi creasca aripi. Ce minune …
Sa zbor spre casa, spre Parinte
Dar, vai .. Azi trecu spre maine.
Ce trist … il dau pe ieri, pe azi …
Pentru cei care nu Il au pe Cristos in ei ca nadejde a slavei, „maine” este o iluzie, un vis, o utopie.
Pentru cei nascuti din Dumnezeu, neintelesi de lume, neinteresanti pentru lume, stingheri in lume, „azi” este o noapte pe sfarsite, iar „maine” este ACASA.