Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Vezi AICI mai multe detalii.
Marius Cruceru 
Cred ca ar fi oportun, ba chiar de mare folos initierea unui festival de muzica sacra . Ar trebui sa se desfasoare insa in locatii potrivite nu in aer liber, nici pe marile platforme industriale, dar nici in locasuri de inchinare in care credinciosi ai anumitor denominatii nu indraznesc sa intre.
Da, bună idee.. cred că acum am mai multe speranţe pentru mecenat, după întîmplarea cu licitaţia pentru chitară.
întotdeauna, ÎNTOTDEAUNA… aceste idei generoase trebuie traduse în bani… din păcate.
Pai ……
S-au inventat sponsorii. Pina si bisericile „sponsorizeaza” o seama de lucrari care sunt spre slava lui Dumnezeu. O campanie bine condusa ar putea demonstra faptul ca e spre binele si cresterea bisericilor ca in ele sa nu se mai petreaca acte de vandalism muzical. Un festival de muzica cultica ar avea cel putin doua rezultante pozitive. Ar da un „model” pentru cei care compun sau interpreteaza astfel de muzica si ar stirni un soi de competitie intre cei care s-ar prezenta. Evreul din mine spune insa ca nu cred ca as dori sa fac parte dintre cei care ar fi pusi in situatia de a selectiona participantii. Un sfat tot as indrazni sa dau. Muzica nu a fost creata pentru denominatii ci pentru slava lui Dumnezeu. JSBach a scris si o Missa catolica. Recent am alcatuit un grupaj de clipuri referitoare la utilizarea vocii umane in inchinare. Merita sa AUZIM cu se inchina un evreu, un musulman sau cum se roaga un preot ortodox ori catolic. Toti psalmodiaza aproape la fel textul. „Melodia” seamana difera doar limba si evident continutul.
putem avea selecţia respectivă pentru bineleşi educarea tuturor?