Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ok, 5, poate chiar 6 puncte de abordare a acestui post si totusi un raspuns sec, la fel ca pamantul uscat. Care e ideea?
Ideea e să nu tăiem copacii!
Pai nu asa a facut si Ilie? Inainte de a da drumul la foc a inundat bine totul!
Banuiesc ca badea padurar daca este expert printre copaci, stie el ce stie. 🙂
Cred ca Judrecata care vine de la Domnul prin inundatii, seceta, criza finainciara este ca si in Amos:
Am dat ploaie peste o cetate, si nu am dat peste alta, am dat grindina ..foamete…si tot nu v-ati intors la Mine.
Am citit ca in greaca CRIZA inseamna de fapt JUDECATA (VELIMIROVICI)….o numim criza, dar daca am numi-o judecata lui Dumezeu prin inundatii..etc…am zabovi mai mult si ne-am intoarce poate la Cuvint!
Cit timp duhul oamenilor va ramine neschimbat, Domnul va ingadui judecata, paote-poate ne vom trezi.
Ştiu că planeta se încălzeşte, şi? Nu numai că se încălzeşte, va arde cu troznet. Oricum totul se va termina, nu în apă, că ne-a promis Dumnezeu o dată, de asta avem curcubeu (nu pentru homosexuali avem curcubeu), pentru că ne-a promis că nu va mai stîrpi pămîntul prin ape.
@@@@@@@@@
Dupa parerea mea reusiti sa rezumati aici foarete bine sentimentul cvasi-maniheist care insufleteste (mare parte din?) protestantismul radical.
Din aceasta cauza acest curent al protestantismului este destul de sterp dpdv artistic. Nici nu are cum fi altfel, ca ar trebui sa iubeasca lumea aceasta, cazuta cum e, deoarece aceasta este singura lume menita omului dintru inceput.
Prin invierea lui Hristos lumea devine si va deveni mai deplin, in veacul viitor taina/sacrament/loc al intalnirii si al comununii omului cu Dumnezeu, tocmai ceea ce a fost menita sa fie dintru inceput.
CNI de unde ati dedus aceste lucruri?
CNI says:
” …ca ar trebui sa iubeasca lumea aceasta, cazuta cum e, deoarece aceasta este singura lume menita omului dintru inceput.”
Noi suntem aici ca sa pastram curat si bine tot ce ne-a incredintat Dumnezeu.
Tot ce se intampla si se va intampla rau cu pamantul acestea este din cauza pacatului. Ce trebuie sa facem noi ca sa nu fie inundat pamantul?Sa nu mai pacatuim, sa ne intoarcem cu fata spre Dumnezeu-Creatorul.
Deci ca sa ne aratam cat de mult iubim pamantul acesta trebuie sa ne oprim din a pacatui.
Cine poate, o mana sus!!!
Zici tu ceva… dar nu zici pana in capat. Le cam amesteci putin. Nu poti vorbi de lume ca sacrament oricat de binevoitor ai fi, in schimb e adevarat ca lumea transfigurata va fi noua imparatie a lui Dumnezeu; un cer nou si un pamant nou.
păi noi despre poetic şi artistic discutăm aici, CNI, despre ADevăr discutăm.
Adevărul nu este întotdeauna estetizat şi estetizant.
Deci… lumea va arde… Cumplit adevăr! Neartistic dar arzător.
CNI, la cel de arta faci referire?
De ce sunt inundatii…?
Cauze sigure.. raspunsuri posibile..
Inainte de intrebarea ce face subiectul postarii, se impun alte doua:
atunci cand ploua,
– cum ploua?
si
– cat ploua?
Asadar nu e vorba doar de ploaie ci si de cantitate dar si de modul in care ea (ploaia) ajunge pe pamant.
Daca ne gandim la cantitate, poate ploua: cativa stropi, foarte putin, putin, moderat, indeajuns (pentru recolte si pentru refacerea panzei freatice), mult, foarte mult, prea mult…
Daca observam modalitatea in care ploaia ajunge pe pamant atunci putem vorbi de ploaie torentiala, averse de ploaie, ploaie mocaneasca, ploaie blanda de primavara (timpurie) de toamna ( ploaie tarzie), deasemenea cu picaturi fine, medii mari…in functie de condiitiile atmosferice, de tipul de nori (nimbus, cumulus, cumulonimbus, nimbostratus..)
Daca observam starea vremii din ultimele luni e cert ca ceva neobisnuit se petrece Romania caci aceasta nu e asezata intr-o zona geografica cu schimbari climatice dramatice,
E cert ca a plouat prea mult si in special in averse.
Asadar ne putem gandi serios: de ce..?
Raspunsuri sigure :
1. pentru ca asa a dorit Dumnezeu
2. pentru ca asa a vrut Dumnezeu
3. pentru ca asa a intentionat Dumnezeu
Toate acestea pentru ca El, doar El si numai EL hotaraste cate vrabii si care dintre ele cad la pamant in fiecare minut ba chiar secunda (daca e vorba de oameni, statistica spune ca mor doi oameni pe secunda, aceasta fiind una dintre motivatiile cele mai puternice de rugaciune sustinuta, programata, continuata in ani, caci in acest ritm, in lumina cuvintelor din Matei 7:13-14, iadul se hiper-populeaza intr-un ritm dramatic, iar cei care ar putea interveni asupra ponderii, adica crestinii aleg de cele mai multe ori in locul rugaciunii de mijlocire pentru mantuirea altora, lectura beletristica, cearta pe bloguri, cinemateca, comoditatea chatu-lui, cimilituri inutile..)
tot El hotaraste cate fire de par cad uni om dar si cate picaturi de ploaie ajung pe pamant si in ce mod .
Abia acum, se poate pune intrebarea dar modificata in esenta ei.
nu de ce ploua in tara ci
De ce Dumnezeu a hotarat sa cada atatea picaturi de ploaie, atata timp si in acest mod pe pamantul Romaniei ??????? .
Raspunsuri posibile:
– in primul rand, pentru ca s-a inmultit pacatul la nivelul
conducatorilor bisericilor, conducatorilor statului, conducatorilor institutiilor si pacatul poporului intr-atat de mult incat Dumnezeu in marea mila si sfanta bunatate a Sa fata de Romania a considerat (fortat de imprejurari- pacatul poporului) sa-i vorbeasca Romaniei in acest mod ca acesta sa ia aminte,
si sa se intoarca la El
– un alt raspuns ar fi: degeaba.(de ce? Degeaba!!) caci in atatea luni de cercetare si vorbire distincta (prin ploi prea multe) poporului, acesta, nici nu s-a oprit din nelegiuri, nici nu s-a intors la Domnul (exista oarece diferente intre cele doua aspecte)
– alt raspuns ar fi, pentru ca in urma cu cativa ani a vorbit prin luni de seceta iar acum a schimbat vorbirea (caci El vorbeste cand intr-un fel cand in altul) si pentru ca in aceasta vorbire perceputa de majoritatea doar ca aspect negativ (desi cel mai grav e atunci cand Dumnezeu tace, nu mai vorbeste si te lasa in nelegiuirile tale sa faci voia mintii blestemate) exista doua parti bune:
a) Dumnezeu nu a lepadat natiunea romana o iubeste inca de aceea o mustra (caci El mustra si disciplineaza pe cine iubeste)
b) de multi ani in Romania se manifesta fenomenul de seceta pedologica, drept urmare panza freatica scazuse semnificativ si acum o reface.
Cert e, ca in primul rand crestinii pot opri ploile luand in foarte serios implinirea cu mare acuratete a cuvintelor Domnului din 2 Cronici 7:14 care sunt de fapt o suma de ingrediente din care nu trebuie sa lipseasca nici unul si care alcatuiesc astfel compozitia medicamentului vindecator cu valente de panaceu.
Post scriptum:
Reteta,
„”Daca poporul meu, peste care este chemat numele meu, se va smeri, se va ruga si va cauta fata mea, si se va abate de la caile lui rele, atunci il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si ii voi tamadui tara.” (2 Cronici 7:14)
Ingrediente:
– smerenie
– rugaciune
– cautarea fetei Lui Dumnezeu
– abaterea de la caile rele
Eficacitatea e data de acel superconditionant articol hotarat „l”
e vorba de „poporul”, nu o parte din popor..si nu e vorba de intreg poporul tarii ci ce intreg poporul Domnului.
Sa implinim reteta, la acesta sa ne ajute Domnul Dumnezeu.
2 Cronici 7 cu 14..aici e cheia…tot poporul…si Daniel s-a rugat ca si cind si el ar fi pacatuit; desi nu era asa.
Azi mai marii nostri calca in strachini si improasca in jur..in loc sa ne cheme la cerere de iertare catre Dumnezeu.
Interesant raspunsul de mai sus. Poate nu corect in deplinatate, ..dar la ultima parte ((2 Cronici 7:14)) cred ca noi, crestinii, ar trebui sa luam mai mult seama! Dar poate ca trecem cu vederea prea usor, si sper sa nu continuam asa.