Ce este un intelectual? (P)

În urmă cu trei ani am avut un dialog cu dr. Bulboacă referitor la anumite chestiuni printre care s-a întîmplat să amintim şi conceptul de „intelectual evanghelic”.

……………………..

Dacă medităm un pic asupra formulei intelectual evanghelic, imediat se ridică mai multe întrebări:

– orice intelectual este un intelectual?

– orice intelectual creştin este şi evanghelic?

– orice intelectual evanghelic este şi baptist sau invers… orice intelectual baptist este şi evanghelic?

– intelectualul evanghelic poate fi numit aşa din pricina apartenenţei la unul din cultele evanghelice sau din pricina unei anumite structuri teologice?

Complicată poveste, nu?

Să o luăm pe rînd.

Nu orice intelectual este un intelectual!

S-ar putea să vă şocheze acestă afirmaţie.

Da, pînă de curînd ne-am obişnuit să îi considerăm intelectuali pe aceia care au fost trimişi prin anii 80-90 „la facultăţi” de părinţii deformaţi de mentalitatea comunistă asupra muncii

„Du-ti şi tu, tatî, la oraş, la facultati sî ti faci entelectual ca să nu mai munceşti ca prostu cum fac ieu….uiti cum mă spetesc pi digiaba făr’rost…ti duci acolo, apăi toţi cu sapa, tu cu mapa!”

Aşa ni s-a umplut ţara de entelectuali. De ce seamănă oare cu o boală? Că e la fel ca enterocolita. Toată lumea cu mofturi şi cu fiţe. Cancelariile pline de profesoare de limba română care dădeau ochii peste cap cînd citeau singura şi unica lectură pe o distanţă de 5 ani, Shogun, că aia era la modă, ingineraşi care nu ştiau să deseneze o structură în construcţii şi subingineraşi care învăţau meserie de la maiştrii şi de la muncitorii categoria a VII-a specială. Da… toţi erau entelectuali! S-au umplut birourile ţării de ei şi deveniseră un grup parazitar. Nici sălile de concerte ale filarmonicilor nu erau populate de ei, nici librăriile nu se îmbogăţeau din salariile lor.

Nu oricine a terminat o facultate este un intelectual. Glorie capitalismului că i-a ales pe cei cu mapa şi i-a scos de prin birourile în care îşi sorbeau cafeaua degeaba spre enervarea celor care se speteau în secţie ca să îi ţină şi pe ei şi i-a trimis pe cîmpiile patriei hispanice să facă ceva util.

Au ajuns ce n-au visat părinţii lor: oameni de afaceri de succes, buticari, căpşunari, salahori, instalatori, taximetrişti, comis-voiajori, vînzători de oale Zepter, de Aloe Vera, de Ganoderma. Toate utile, dar poţi să spui că această nouă clasă este o clasă pe care o putem numi intelectualitatea românească postdecembristă?

Unora le-a venit mintea la cap. Şi-au „venit în fire”, precum fiul risipitor, şi au luat în serios statutul de intelectual. S-au pus cu burta pe carte. Au mai făcut o specializare, au devenit competitivi. Unii şi-au schimbat complet domeniul de interes şi fac chestii excelente acolo unde sînt.

Un prieten care în 1989 a fost şocat că dau la filologie: „Cuuuum? La filologie? Păi acolo sînt numai fete! Din ce-o să trăieşti?”. Era inginer. Acum s-a respecializat şi este producător de televiziune. Piaţa a reglat conturile tuturor.

Deci, ce este un intelectual pînă la urmă?

Orice intelectual este un om care respiră! (nu întotdeauna un OM, dar un om….) Intelectualul este cel care respiră cu mintea. Adică inspiră, citeşte, şi expiră, adică scrie. Oricine face chestia asta este un intelectual, fie că a terminat o facultate sau nu.

Am doi prieteni, unul electrician, altul tîmplar. Primul preocupat de artă, poezie, eseistică, al doilea preocupat de patristică.

Primul compunea versuri, era la curent cu toată poezia nouăzecistă, ştia toate cronicile etc. Al doilea citise toată colecţia PSB (părinţi şi scriitori bisericeşti) din scoarţă în scoarţă. Anticarii îi cunoşteau pe numele mic deja. Amîndoi complexaţi că nu terminaseră o facultate de Textile sau măcar TCM-ul…. etc. Cine sînt intelectualii în acest caz?

Cei cu ţidulă sau cei care fac exerciţiul care ar fi fost presupus la cei care şi-au poposit coatele pe băncile facultăţilor şi n-au mai citit nimic din momentul în care şi-au luat diplomele?

Orice frizeriţă care citeşte între două tunsori şi îşi completează jurnalul de acasă pe caiet de matematică este „mai intelectuală” decît un individ care rîgîie în tren şi se descalţă aproape să îşi pună picioarele puturoase în poalele maică-mii, dar cînd îl întrebi cine este îţi arată o carte de vizită pe care scrie „ing. dipl.” sau „prof.”.

Prefer un „om simplu”, dar cu mintea complexă unui parazit cu diplomă plin de snobisme şi de pretenţii.

Entelectuali? Telectuali? Intelectălăi?

Cine este intelectualitatea acestei ţări? Acea categorie de oameni de bun simţ al cărei creier respiră în voie aerul curat al cărţilor bune şi au frisonul foii albe de hîrtie pe care îşi vor fi aşternut gîndurile. Un intelectual autentic nu este acela care s-a entelectualizat la oraş, prost crescutul urbanizat, nu este nici cel care şi-a adunat cunoştinţele de pe la televizor (telectualul) şi nici cel care n-a reuşit să se exorcizeze de prostie şi să îşi pornească mecanisemele gîndirii coerente.

Un intelectual autentic nu este doar cel care citeşte fără să scrie, dar nici cel care scrie fără să citească. Un intelectual este un om care respiră printre litere şi cifre şi a început deja să …. gîndească…. greu, dureros şi cumplit meşteşug.

Gata, am zis-o! Acum aruncaţi cu pietrele! Am pus deja mîna la cap! 🙂

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, Dezbatere, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Ce este un intelectual? (P)

  1. dori`s zice:

    hmmm! nici o piatra inca? ce s-a intamplat oare? sa fi spus Domnul la aruncancatori „cine a scris de curand ceva cu folos sa arunce primul”?

  2. naomi zice:

    Si pana la urma cine este intelectual? Vrem nume 🙂
    Totusi trebuie o definitie mai ampla ca sa nu ne incurcam. 🙂

    • naomi zice:

      Totusi nu putem numi intelectuali doar pe cei supra dotati de Dumnezeu. Intelectual este orice om care are capacitatea de a gândi, de a cunoaște, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; orice om care isi foloseste mintea, gândeste si are rațiune.
      Putem totusi sa-i clasificam:
      Intelectual,
      Sub-intelectual,
      Supra-intelectual si
      Geniu
      Mi se pare corect sa nu ne asuman nici un titlu (cum fac uni pe aici), sa lasam pe alti sa ne titularizeze! Asta numesc eu modestie.

  3. Un articol foarte reusit, ca de obicei! 🙂
    Eu nu am de gand sa arunc cu nici o piatra. Intr-adevar e bine si sa citim si sa scriem insa pe langa toate e bine sa si tacem. De multe ori prefer sa tac de zece ori si sa scriu o singura data, decat sa scriu de zece ori si sa nu spun nimic. Sunt multi oameni care citesc nimicuri, scriu nimicuri si mai mari, dar li se pare ca au spus un mare adevar. Trist!
    Tacerea dupa parerea mea e buna pentru ca lasa unele experiente invaluite intr-o aura de ideal. Pur si simplu am invatat ca nu pot descrie anumite lucruri, sau ca trebuie sa invat sa imi ascutesc mintea pentru a le putea cuprinde. Asa ca astfel de lucruri prefer sa le tac. Fac oare bine?

  4. LittleLea zice:

    „Intelectualul este cel care respiră cu mintea. Adică inspiră, citeşte, şi expiră, adică scrie.”

    Wow! Am avut un moment de iluminare. Foarte bine spus/sintetizat. Impulsul de a scrie ca reactie la lectura mi se pare foarte natural acum, dar intr-o vreme ma facea sa ma simt putin vinovata… gen „cine ma cred, la urma urmei, si ce vreau cu mazgaliturile mele pe care nu le va citi nimeni?” Asa ca, in cazul meu, postarea dvs. a ‘picat’ foarte bine… chiar daca nu sunt decat un pui/o schita de ‘intelectual’ propriu-zis 🙂

    • Castalia zice:

      Spun idem la ce a scris LittleLea. Foarte bine mi-a picat articolul acum, pe un fond de mare, mare sete si foame dupa Cuvant si dupa cuvinte.

  5. Rodica Botan zice:

    M-am apucat si eu sa „entelectualizez” situatia de la cazanul cu romani incrucisind informatiile de la aceste doua postari. Ma tem ca situatia de la cazan a fost creata de „entelectualizarea” fortata de care s-a amintit. Procentul de „entelectuali”pe cazan, este foarte ridicat; si „simptomele de cazan” nu se gasesc la chiar toate categoriile de romani…am mai intilnit si oameni frumosi la suflet …pe plaiurile mioritei…

  6. adrian zice:

    Nu e de aruncat cu pietre, ci de aplaudat! 🙂

    Cat piveste capitalismul „glorios” autohton, aici ar fi de discutat. Cunosc cativa oameni competenti care din cauza unor conjuncturi nefericite, create de „capitalistii” mioritici, au ajuns sa culeaga capsuni (nu simplifici cam brutal chestiunea asta?). Mana invizibila de care vorbea Adam Smith taie uneori fara sa se masoare. Mana inviziba seamana uneori cu o gheara… Chiar si asa, trebuie sa recunoastem ca, economic vorbind, „gheara invizibila” este mai eficienta decat pumnul vizibil al tatucului…

    Asadar, mi-a placut textul. Bravo!

  7. AVP zice:

    Iata ce raspundeam io la intrebarea asta, cu 20 de anisori mai nainte de a te gandi dta la ea… oops

    „Aflat într-o vizită oficială în SUA şi lansând o invitaţie generică pentru o „întâlnire cu intelectualii”, Gorbi a fost surpins să afle, în ziua cu pricina, că ziariştii şi alţi ştiutori de carte, oameni foarte teligenţi şi stimabili de altfel, se bosumflaseră in corpore, vociferând că de ce Mişa nu-i invitase şi pe ei…Stupoarea prezidentului kaghebist – care îi invitase pe toţi intelectualii, n-aşa?- fu atunci oarecum reperată de un dragoman yankeu zâmbăreţ, care îi explică impetuosului rusnak şi tovărăşescului său protocol, cum că în USA şi în Occidentu de vârf, în clasa intelectuali sunt cuprinşi doar scriitorii şi câţiva savanţi mai răsăriţi, iar nu toată populaţia alfabetizată, ca în balşaia kultura… Gorbi, om dintr-o bucată, nu s-a supărat, se înţelege, şi a poruncit pe loc cele necesare pentru îndreptarea gafei, ceea ce mă îndoiesc că ar fi făcut, într-un context asemănător, Tovarăşu nost’ şi savanta de Leancă-sa, sau -exempli gratia- Copiii Iepocii… “Domnii” ăştia nu contenesc, de pildă, a persifla pe N.Manolescu şi PAC-ul „literar-artistic”, vrând să spună că opoziţia intelectuală nu s-ar pricepe, vezi nene, la politică, treabă ce-ar fi fiind de competenţa exclusivă a tehnocraţilor gradaţi. Faptul că “ideologii” noştri n-ar putea să argumenteze de ce, la urma urmei, ar fi mai competent în politică un doctor în ape (şi alea tulburi !), decât un maestru al Istoriei Literaturii sau decât un critic al textelor – care sunt în fond lumea – nu contează deloc pentru ei, n-aşa ? Să ne mai mirăm că alde Secăreş n-au aflat nici până azi că retorta vieţii intelectuale o constituie literatura, că prin litere se colecţionează miligramic şarjele de distilare a spiritului din noianu vieţuirilor de toată mâna şi că tot aci se prepară (departe de ochii prostimii ignorante, dar şi de ai aceleia savante) revoluţiile, răzbelele, miturile diverse, alte chestii ? Ar fi zadarnic…”

  8. LaviniaM zice:

    Dr. Bulboaca, adica doctorul neurolog de la Clinica de Recuperare din Cluj?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.