Muzica crizei 4 (P)

8. Să presupunem încă o dată că avem de toate, şi melodie, versuri, instrumentişti, formaţii bine articulate, dar de ce se elimină unele instrumente? Un enoriaş din Biserica din Iaşi, în urmă cu 50 de ani, avea o harfă mică, de mînă, la care învăţase să cînte de la un evreu. Acel sunet mi-a rămas întimpărit în minte ca nici un altul. Ce bine s-a auzit odată „Măreţul Har” într-un cvartet de suflători!!! Cu un pic de aromă de …., nu mult, aşa, un pic.. . Păcat! Păcat că ne alungăm suflătorii şi corzile scurte (viori, mandoline) din biserici. De cînd n-aţi mai văzut un contrabas, aşa pe viu? Ultima dată l-am văzut într-o biserică în urmă cu 20 de ani. Dar un violoncel, acest superb …. Tot în urmă cu 20 de ani. Este adevărat, un violoncel de studiu bate spre 1000 de euro şi este greu de întreţinut, greu de transportat, admit asta şi totuşi mă ispiteşte aşa de tare să încep să învăţ..


9. Repertoriul învechit? Mai comentăm. Nu. Alţi instrumentişti, aceleaşi aranjamente de pe vremea cînd scriam cu pixul notele pe portative xerocopiate.
10. Deşi asistăm la o dilentantizare a muzicii, o invazie a urechiştilor care au pretenţii de profesionişti, în loc să se treacă la chemarea întregii comunităţi în închinare, în biserici, sau să se cînte cu toată lumea, ca la Cîntarea României sau Cenaclu F, aceşti diletanţi urechişti cîntă singuri singurei, ei în faţa noastră şi noi ne uităm la ei. Nu-i paradoxal? Nu cîntă nici mai bine, nici mai înalt ca restul comunităţii. Şi atunci cu ce drept stau în faţa poporului ca grup de „laudă şi închinare” sau „formaţia cutare”. Tupeu 2007. De vină sînt şi comunităţile care acceptă să fie umilite de astfel de grupuscule.

Deci avem o criză a muzicii?
Nu, cred că avem muzică.
Dar avem o muzică a crizei.
Să treacă? Să treacă ce? Criza?

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Analize, Biserica Baptista, Dezbatere, Muzica, Pt. studenţii mei, Pătrăţoşenii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Muzica crizei 4 (P)

  1. naomi zice:

    Unele instrumente au o rezonanta prea mare, cum ar fi contrabasul, unele instrumente de suflat, iar unele fiind prea voluminoase ocupa spatiu mult in bisericutele noastre mici. Probabil aceste este motivul pe langa lipsa educatiei muzicale. Parerea mea este ca fiecare Biserica ar trebui sa detina un profesionost care sa instruiasca tineretul si copii.
    Nu avem o criza a muzicii ci avem in multe cazuri, muzica crizata! 🙂

    • dorin zice:

      Nici pomeneala. Nu stiu citi au auzit de localitatea Ghiroda din apropierea Aradului. Nu este o biserica imensa dar are o orchestra de corzi din care fac parte viori, viole,violoncei si chiar contrabas. Nu am auzit sa se darime din cauza sonoritatilor si nic sa nu mai incapa lumea din cauza dimensiunii acestor instrumente. Am auzit insa in niste biserici formatii de mandoline care m-au facut sa ies din sala din cauza hiperamplificarii sarmanelor cutii de rezonanta ale caror corzi erau ciupite cuminte de niste surori extrem de patrunse de ceea ce faceau. Din fericire astazi in foarte multe biserici exista chiar mai multi muzicieni profesionisti, dar asta nu prea schimba problema caci „politica muzicala” este dictata de organismul acela colectiv numit „comitet” care are grija ca traditia muzicala statornicita de stramosi sa ramina neclintita. Copii si tinerii din biserici ar trebui intr-adevar educati. Spre surprinderea multora, in destul de multe biserici cei care se ocupa de tineri sunt la rindul lor la fel de tineri si de neexperimentati (am vrut sa fiu elegant neutilizind termenul de „necultivat”) asa ca totul merge cam „dupa ureche. Comitetul si pastorii sunt bucurosi ca au un colectiv de „educatori”. Iar din rindul adolescentilor si tineretului se ridica viitoarea generatie de credinciosi (sa dea bunul Dumnezeu sa ramina cit mai multi in biserica !) care vor cinta lalaiturile importate de aiurea, pe una voce, fara cultura vocala, si fara continuitate in repertoriul de inchinare. Muzica pe care o sa o faca ei ma tem ca nu va fi „pe placul” seniorilor din biserica, dar nu o sa semene nici cu serile de foc de tabara din diversele tabere crestine unde se promoveaza respectivul stil, cu atit mai putin cu inregistrarile pe care incearca sa le imite. Ce ar fi sa incercam sa ne apucam sa facem (compunem si interpretam) muzica generatiei noastre „de pe aceste meleaguri” ? Unanim apreciatul Moldoveanu a creat o sumedenie de capodopere ale muzicii crestine in niste timpuri si conditii incomparabile cu cele de acum si de aici. Oare trebuie sa intram in inchisori sau sa vina vremuri de prigoana pentru ca sa ne mobilizam ?

      • naomi zice:

        Se pare ca tineri nu accepta o persoana mai in vârstă ca lider, iar cei tineri sunt neexperimentati. Asata e!

        Stiti cum se spune ca trandafirul doar cand este strivit isi da parfumul …. Adevaratele cantari se nasc in suferinta.

      • dorin zice:

        Cer iertare, localitatea in care fiinteaza in cadrul bisericii baptise o orchestra de coarde se numeste MORODA.

  2. titirez zice:

    De ce propensiunea spre instrumentele ‘rock-oide’ (chitara electrica, baterie etc.) din ultimii 10 ani?
    Personal, am atacat foarte mult aceste instrumente, nu pentru faptul ca ele ‘este’, ci pentru conotatiile culturale ale lor – si faptul ca multi au cantat/canta astfel incat sa aduca aminte de ele.
    De ce sunt atat de iubite? (in detrimentul implicit al altora)
    Pot fi ‘rascumparate’? Se poate canta la chitara bass intr-un fel in care sa nu aminteasca de senzualitatea intrinseca a muzicii si contextului cultural de unde a purces? Sau la celelalte instrumente, for that matter?

    Daca da, acum, sau peste 10-15 ani ? Si cum, mai ales?

  3. dorin zice:

    Bravo titirez
    Sa incercam sa ne imaginam o orchestra de mandoline intr-o discoteca, sau cintind inaintea unui megaconcert rock. In America sau in Italia nu ar fi nici o minune. Tot sudul Italiei este plin de orchestre de suflatori, imense fanfare, care cinta la hramul diverselor biserici catolice de dimineata pina seara tot soiuri de muzici, de la canzonete napolitane la potpuriuri din opere si marsuri religioase. La noi, in mentalitatea noastra mioritica exista niste inertii. Cu un taraf nu incerci sa cinti pentru public de discoteca muzica de opera. Cu orchestra simfonica nu intri intr-o biserica ortodoxa. Doar in biserici neoprotestante se poate ori ce. Ioana scria undeva ca a auzit o combinatie de trompeta cu tambal la un serviciu de inchinare crestina in Spania. Ma gindesc ca s-a cam ingrozit, mai ales ca este o aleasa flautista, absolventa de studii muzicale superioare si cu felurite specializari cu artisti dintre cei mai grozavi. Ioana nu este botezata (inca) dar ma gindesc ca o astfel de situatie in loc sa grabeasca intrarea ei in comunitatea crestinilor, o pune destul de serios pe ginduri, ridicindu-i serioase semne de intrebare cu privire la ceea ce se intimpla pe la neoprotestanti.

    • michael zice:

      dorin, imi este greu sa cred ca muzica pune astfel de bariere tocmai in calea celor care au studiat un instrument muzical. imi place muzica in diversitatea ei, imi plac instrumentele in modul lor specific de a emite vibratii/sunete, imi place felul cum aceste instrumente se armonizeaza si completeaza reciproc intr`o orchestra din care muzica curge ca un suvoi omogen si dulce. imi place muzica…

      • dorin zice:

        Draga Michael ma bucur ca-ti plac toate felurile de muzici, dar tot tu specifici ca-ti place modul in care sunetul acestor instrumente se armonizeaza si se completeaza reciproc realizind o muzica ce curge ca un suvoi omogen si dulce. Repet exemplul meu si incearca sa-ti imaginezi combinatia tambal – trompeta sentiment religios,sacru. E adevarat ca azi nu mai socheaza nimic si poti merge la piata in rochie de seara incaltata cu clapari dar totusi…..

        • michael zice:

          Dorin, e adevarat ce spui, dar in cazul Ioanei definitia unui spatiu sacru poate avea conotatii particulare. de fapt, avem perceptii diferite despre ce inseamna „sacru” muzica „sacra” si nu ma refer aici la o combinatie fericita sau nefericita de instrumente, ci la modalitatea diferita prin care incercam exacerbarea unui sentiment sacru, religios.

  4. AVP zice:

    Muzica Crizei, Muzica Cubei, Muzica Coreei, Muzica Cambodgiei, Muzica Cadrilaterului si alte muzici & muzicutze simfonice, cultice, polifonice or – dupa caz, naz si praz – cacofonice… Am onoarea, stimate vecin de bloc, pardon, de blog wordpress.com top… Hai noroc

  5. Mirabilul Stimabilul zice:

    Intr-adevar, ca un afon drept-credincios ce sunt, ma tot intreb pe ce criterii se aleg instrumentele in biserici?! Ce n-as da sa pot auzi o percutie sublima, niste suflatori maiastri sau ciupitori degraba varsatori de melos dar suntem ambuscati permanent de muzicanti anosti reproducand tragicomic piese youtubate.
    Zic si eu ca si „dorin” si ma intreb: „ce-or zice profesionistii nebotezati de subcultura muzicala pe care o perpetuam cu o perseverenta demna de o cauza mai buna?” „Ce-or zice intelectualii adevarati despre semidoctismul ce bantuie asezamintele eclesiale protestante?” s.a.m.d.
    Mai bine nu ma mai intreb ca dupa aceea trebuie sa-mi dau singur raspunsurile si nu vreau! Sau poate mi le dati voi careva?

  6. naomi zice:

    © Wild-Voice 2009. All rights reserved Powered by Silver Sentinel® says:
    „Iata cinci adevaruri evidente, ca niste axiome, care pot sintetiza incompatibilitatea dintre spiritul lumesc si spiritul religios autentic in muzica sacra:
    1.Muzica este un limbaj care creeaza stari afective si comportamentale, indiferent daca este insotita de text sau nu.

    2. Mesajul muzical si mesajul literar trebuie sa aiba acelasi caracter, sa fie in concordanta,nu in discordanta.

    3.Intre lume si biserica trebuie sa existe o linie de demarcatie si in ce priveste muzica.Muzica lumeasca este prin definitie,contrara idealurilor crestine.

    4.Muzica distractiva,unita cu textele religioase,constituie capodopera lui Satana ptr.generatiile sfarsitului,in ce priveste degradarea simtului religios si inducerea unei atitudini permanente de usuratate.

    5.Muzica usoara isi are arsenalul ei specific prin care se exprima, cum ar fi: compartimentul ritmic, chitara electrica, saxofonul, acele timbruri noi ale sintetizatorului care dau o nota de ironie, de umor, de grotesc, acordurile “picante”de septima micsorata, de nona, de undecima ,de tertdecima, folosite in exces,ca si abuzul de acorduri secundare, evitandu-se stalpii tonali principali armonici.

    Utilizarea acestor mijloace de expresie in cadrul muzicii religioase inseamna deturnarea scopului acesteia de la solemnitate la divertisment.”

    Cezar Geanta profesor de muzica

  7. GSM zice:

    De aproape doi ani si jumatate sunt intr-o biserica Americana, dupa o viata in biserci Romanesti. Unul din lucrurile pe care l-am observant repede este diferenta in calitatea poeziei , a “sonoritatii” si lipsa de dulceata a limbii Engleze fata de limba Romana. Aceleasi cantari traduse din Engleza suna mult mai bine in Romaneste, vorbesc de cantari vechi; au teologie buna dar suna sec! Pacat ca se pierde acest avantaj al limbii noastre! Sunt totusi si cantari noi bazate in general pe texte Biblice si Psalmi care sunt mult mai reusite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.