Dialogul civilizat, exorcizat de talibanisme şi purtat cu argumente, nu cu epitete, ne-ar putea aduce mari cîştiguri. Aşa cum am mai precizat şi alte dăţi, nu sînt un ecumenic entuziast cînd vine vorba de ecumenismul instituţional.
Cred însă din toată inima că o întîlnire a unor oameni de diferite confesiuni care citesc textul inspirat al Noului Testament în original, ne poate oferi multe surprize.
Am făcut asta cu atei, de ce n-aş face-o cu persoane care aparţin altor confesiuni creştine?
Este un exerciţiu foarte util să vezi textul, acelaşi text, şi prin ochii şi ochelarii teologici ai altuia. Între a pune mîinile în urechi şi a a-mi asculta „adversarul religios”, prefer a doua variantă.
Cîştigul poate fi mult mai mare dacă sîntem oneşti şi recunoaştem că studiile biblice nu au început de la noi, la Buteni.
Ce putem învăţa unii de la alţii? De la călugării iezuiţi care au lucrat pe text pot învăţa disciplina şi acribia, de la protestanţii care au pus problemele hermenuticii teoretice, elasticitatea gîndirii analitice, de la patrologul ortodox pot învăţa despre istoria interpretării unui text de-a lungul istoriei interpretării.
Cei mai buni meseriaşi constructori sînt aceia care au perspectiva de ansamblu. Zidarul zideşte în aşa fel pentru că ştie că după el vor veni electricianul şi instalatorul, instalatorul munceşte cu grijă pentru că „vede deja” prin ochii celui care finisează.
Eu încerc să văd produsul finit, respect munca celor care mi-au făcut dicţionarele de greacă, concordanţele, ediţiile de text şi recunosc smerit contribuţia altora chiar dacă nu îmi sînt coreligioanari. Egoist fiind, ascult şi ce au de zis alţii, numai pentru a mă îmbogăţi. Aici sînt incurabil! 🙂 Numai la mine mă gîndesc! 🙂
Nu există tărie a credinţei fără dezbatere în afara spaţiului confesional propriu. Marii autori de teologie au scris ce au scris pentru că au intrat în dialog, în polemică, la graniţa dintre credinţe.
Răspund acum şi la întrebarea Cum luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna?. Cu siguranţă pentru a şti mai bine ceea ce credem şi de ce credem ceea ce credem, sînt necesare întîlniri periodice cu oameni care au alte convingeri. Atacurile împotriva credinţei creştine au cristalizat adevărurile dogmatice. Marile adevăruri teologice s-au spus după confruntare, nu au rezultat din sera proprie şi nici din întîlniri „ecumenice” la care ne bem cafeaua împreună, ne zîmbim fariseic pentru a continua să ne bîrfim şi să ne ciomăgim pe teren.
Teologia autentică n-a rezultat din întîlniri în care a fost promovat political corecteness-ul de genul celor care se întîmplă zilele acestea într-un mare oraş din ţară, nici din protocoale şi tractate în care ne siluim conştiinţele, în strîmtarea convingerilor tuturor ca să rezulte fraze în care nu ne mai recunoaştem niciunul. Teologia n-a presupus încovoierea în compromis şi nici sacrificarea identităţii, dar nici alungarea dialogului şi renunţarea la înfruntarea civilizată.
Dacă nu se poate altfel, prefer prigoana şi sîngele, bărbăţia martiriului, afirmarea adevărurilor de credinţă prin piaţă cu voce profetică unei atmosfere blegi şi ipocrite, emasculate, un simulacru de dialog care lasă bisericile fiecăruia tot mai goale, dar umple arhivele de hîrtii şi dă de lucru la conţopiştii de pe lîngă episcopii.
Marius Cruceru 
Cred ca ecumenismul nu ar trebui sa presupuna o confruntare, ci gasirea mijloacelor pentru ca oamenii secolului XXI sa redevina religiosi. De aceea mai cred ca toate religiile, crestine sau nu, trebuie sa conlucreze pentru ca popoarele sa isi recapete credinta. Asta cred ca avea in vedere si Papa Ioan Paul al II-lea, cand se intalnea atat cu crestini, cat si cu musulmani, budisti, evrei…Ecumenismul, intr-o prima faza, ar trebui sa scoata in evidenta principiile religioase care ii unesc pe oameni, fara sa aiba in vedere, chiar pe plan indepartat, instituirea unei religii comune, cu elemente din toate religiile- ceea ce gasesc ridicol si inadecvat- si nici sa nu puncteze elementele care dezbina. Prin dialogurile purtate, cu toleranta, inteligenta si responsabilitate, ecumenismul ar trebui sa-si propuna (si sa reuseasca!) sa-i faca pe oameni sa-si ridice privirile de la pamant la cer.
Oamenii sec. XXI sunt religiosi , de fapt oamenii din toate secolele au fost religiosi si vor fi religiosi. Nu poti redevenii ceeace esti deja .
Importanta nu e religia in sine ci tipul religiei , daca religia pe care o ai e cea care il prezinta , cea in care se descopera Dumnezeul adevarat sau nu.
Crestinismul nu poate dialoga cu adevarat decat cu o alta religie care are acelasi Dumnezeu , aceleasi valori teologice de baza . Singura religie care indeplineste aceste criterii este iudaismul ortodox , pt. ca din iudaism a aparut crestinismul.
In ciuda divergentelor si a interpretarilor diferite legate de persoana lui Isus Christos , intre iudaism si crestinism exista o multime de puncte comune.
Mult mai multe , infinit mai multe decat intre crestinism si budism , islam sau hinduism.
Pentru a putea dialoga avem nevoie de un limbaj cat de cat asemanator .
Budismul , hinduismul si islamul nu au acelasi Dumnezeu ca si crestinii si evreii , nu aceeasi Biblie( Vechiul Testament) .
Putem colabora in activitati caritabile sau in lupta pt. consolidarea democratiei dar un dialog teologic nu cred ca poate avea loc.
Ecumenismul din pacate promoveaza ideea cum ca toate religiile sunt la fel de bune si ca in definitiv toti avem aceleasi valori si acelasi scop final. Ori nu e asa , nu e deloca asa.
Studiez de o vreme istoria religiilor , am citit scrieri de ale lui Mircea Eliade si ce am descoperit e ca intre iudeo-crestinism si celelalte religii e un hau imens , de netrecut. Sunt atat de diferiti de noi si evrei , pe cat este de diferita luna de pe cer de gandacul de colorado.
Teologia , ritualurile , viziunea asupra divinitatii , scopul final al omului , toate sunt altfel decat in religia Biblica iudeo-crestina.
Principiile alea religioase care spuneti ca ii unesc pe oameni nu exista.
Faptul ca toti credem ca exista ceva ,,dincolo” sau ca e rau sa furi , sa omori sau sa inseli pe cineva nu inseamna ca avem aceleasi principii religioase ci ca ei (necrestinii) au constiinta , au in mintea lor plantata voia morala a lui Dumnezeu asa cum Apostolul Pavel spune in Epistola catre Romani.
Dar aceasta constiinta morala , aceasta revelatie morala a lui Dumnezeu in mintea lor e acoperita de o multime de alte obiceiuri , ritualuri, credinte pagane , idolatre. Si peste aceste ,,bariere” Dumnezeu nu vrea si nu poate sa treaca .
Nu poate sa le considere ca fiind valide si bune.
Si nici noi nu ar trebuii sa o facem
dialogul intre bisericile crestine este ecumenism, iar dialoul intre crestini si alte religii se numeste dialog interreligios. cred ca asa este corect, daca nu este asa sa ma corecteze cineva.
ba, ai mare dreptate. Exact, este bine făcută distincţia.
daca nu are in centru Persoana lui Hristos, religia este doar cosmetizarea eului pacatos, ptr a se da impresia unei moralitati…. si atunci, ecumenism la ce (cu ce?/cu cine?)?
Good news everybody!
Daca afirmatia de deasupra e adevarata inseamna ca puteti deveni toti atei foarte simplu pentru ca „nu ati fost deja”
Ignorand faptul ca ne nastem fara religii si suntem indoctrinati ulterior desigur. Si ca marea majoritate a celor din religia X au acea religie pentru ca s-au nascut in tara in care fie religia e majoritara fie familia e atenta sa indoctrineze.
Nu e oare o parte a naturii umane capacitatea de a iti schimba parerile? Sigur, merge greu mai ales cu cele foarte adanc infipte dar poti atat sa devii ceva ce nu stii ca ai fost cat si sa te intorc la ceea ce ai mai fost.
Important ar fi cu cat se apropie ceea ce devi si ceea ce afli de adevar, de realitate de ceea ce poate fi cunoscut cu siguranta.
Pentru ca acolo, religiile se impiedica iremediabil.
Dea totul e bine si frumos in teorie, totul e bine cand esti sanatos, robust, ai bani suficienti sa iti permiti o viata cel putin decenta, ai o varsta in care esti in plina forta, nu ai responsabilitati, nu trebuie sa iti cresti copii(ma rog unii si-i cresc de parca sunt din padure – dar asta este un alt capitol care nu ma intereseaza) .
Spune-i unei persoane in varsta care tocmai a aflat ca are cancer, ca ateismul este singura varianta viabila, rupe-i orice speranta de care se poate agata o persoana intr-o astfel de situatie.
Cred ca ateismul e super bun pt persoane care se lovesc prea putin de probleme, au prea putine responsabilitati, sunt mai degraba niste superficiali care nu isi opresc nici o pofta posibila.
Singura problema apare ca noi suntem oameni – unii se lovesc de probleme foarte grele care necesita solutionare rapida si pozitiva.
Din modul cum abordezi lucrurile nu mi-as face impresia ca esti o persoana trecuta prin viata, nu ai responsabilitati, familie, copii, nu stii ce inseamna educatia. Lejeritatea, flegmatismul comentariile tale mi-ar sugera mai mult un fel de student, sau trecut de perioada studentiei, fara probleme, fara responsabilitati.
Nu te erija in „stie tot” pana nu treci prin niste probleme reale ale vietii, atunci poti spune ca solutiile, teoriile aduse de tine au forta, alternativa de viata adusa de tine aduce o lumina.
Exact la asta ma gindeam si eu vis a vis de domnul de mai sus .Imi aduc aminte ca inainte ca tatal meu sa fie arestat iar mama sa moara la 48 de ani ,eram grozav de viteaz cind venea vorba de moarte si suferinta.Ma credeam mai presus de posibilitatea de a trece prin asa ceva.De fapt cele doua evenimente au contribuit covirsitor la trezirea mea la realitate ,moment in care am inceput sa mi pun intrebari existentiale care in final m au adus la Cruce.Din nefericire pe unii nici macar astfel de incercari nu i determina sa cada pe ginduri . Se confirma ce a spus Mintuitorul, chemarea e doar pt cei care sunt truditi si impovarati .De ce unii simt ca au si altii nu ,pentru mine e o mare intrebare.Eu am avut MULTA truda si povara si pot confirma ca EL se tine de cuvint ,mi le a luat .Laudat sa fie in veci, ISUS CHRISTOS fiul lui DUMNEZEU!!!!!!
îmi pare rău pentru ce ţi s-a întîmplat! Se pare că acest fel de întîmplări modelează bărbaţii, nu?
o intrebare: ce inseamna (P)? articol publicitar?
nu, reluare de pe http://www.patratosu.wordpress.com care este tot al meu.
Multumesc mult pentru comentariu, Paul Chis, si pentru precizare, Ela.
Si totusi…Am o verisoara in Franta, care e uimita de amploarea ateismului care domneste acolo. Sora mea a fost in mai multe tari vestice si nu a gasit biserici deschise duminica, in timpul cat ar fi trebuit sa aiba loc Liturghia. Chiar si la noi, religiozitatea se manifesta destul de mult in forme fetisiste: pelerinaje la moaste, atingerea vesmintelor preotilor, luare de apa, ramuri de salcie sau flori sfintite, etc. Chiar cand sunt procesiuni, oamenii nu se roaga, ci marsaluiesc vesel, insotiti de copii sau catei si vorbind de-ale lor. Sigur ca acum adunam ceea ce au semanat anii de comunism, dar cred ca nu exista , nu atat o preocupare, cat un plan foarte riguros pentru educarea religioasa profunda, care sa inlocuiasca „evlavia inculta si opaca”- ca sa-l citez pe academicianului Sorin Dumitrescu.