4 Responses to Pricină de rugăciune: Afganistan 2010 – Iulie

1. naomi spune:

   31 iulie 2010 la 8:57 am

   Cand este vorba de copii ti se rupe sufletul de durere!
   Oameni buni nu vedeti ce le faceti? – imi vine sa strig cu o putere sa rasune tot pamantul.
   Daca noi nu am starnit un razboi sa nu credem ca suntem mai putin vinovati fata de copii defavorizati. Avem copii destui care sufera si in rromanioasa noastra; copii „instituționalizati”- nu li se mai spune asa, dar din punctul nostru de vedere tot asa sunt.
   Cati ne-am gandit vreo data ce au acesti copii in suflet, ce dorinte au ei cu adevarat? Avem copii la scola colegi cu asemenea copii si-i instruim bine sa nu cumva sa relationeze cu ei; v-ati intrebat ce simt acesti copii cand sunt marginalizati? Facem cu un pachetel mai mult, sa-i dam si „bietului orfan”- dar nu stiti ca nu de mancare au ei nevoie ci de atentie, de integrarea lor in societate.
   Trecem pe langa ei si spunem „saraci” si poate le dam si un ban, dar nu de banul nostru au ei nevoie ci de dragostea noastra, de-o imbratisare sincera.
   Cati dintre noi se incumeta sa luam acasa un asemenea copil in vacanta? Sau poate numai un sfarsit de saptamana?
   Este destul de dureros ca ne gandim la cei de departe iar aici langa noi se pierd suflete, se strica vieti.Sa nu fiu inteleasa gresit- si ei au nevoie de rugaciunile noastre(poate de aceea ni se pare mai usor, ca doar trebuie sa ne rugam pentru ei) si ma intristeaza soarta lor.
   Stiti cum le spun profesorii nostri, „copii din centre” cu o urma de aroganta in ton?!
   Cui i-ar placea sa i se spuna asa? Mie, nu.

   Răspunde
2. elisa spune:

   31 iulie 2010 la 8:37 pm

   Copilul asta m-a umplut de tristete….
   Ce o fi in sufletelul lui?
   Cine stie? numai Domnul.
   Naomi, stiu ca nu mai este voie ca sa functioneze acele institutii;
   acum sunt asistenti maternali…
   Cand fiul meu a adus acasa din strada de la Timisoara trei baieti,
   nicio reactie de la biserica de ajutorare…
   Astia suntem…fara inima.

   Răspunde
   • Marius David spune:

     31 iulie 2010 la 10:00 pm

     SÎNT DOI COPII, unul dintr-o parte, căruia i-a fost ucis un unchi, unul de cealaltă parte a baricadei, i-a fost ucis tatăl

     Răspunde
     • naomi spune:

       2 august 2010 la 8:05 pm

       Cum este posibil sa vedem durerea de pe chipul lor si sa nu ne miste pana la lacrimi. De dragul lor ar trebui sa inceteze orice razboi si orice ura!!!

       @Elisa mai sunt si UTF-uri (Unitati de tip familial) unde cresc copii abandonati. Acestea par a fi imbunatatite si cu randament mai bun decat centrele, dar nu casa sau caminul unde stau conteaza ci societatea care-i inconjoara. Societatea nu-i accepta ii marginealizeaza.
       Si asistenti sociali cati credeti ca i-au luat de drag? Multi dintre copii luati de asistenti maternali s-au intros in centre pentru ca au fost exploatati, folositi.

       Răspunde

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.