Orchestra Filarmonicii din Oradea a sunat din nou european

În această seară Orchestra Filarmonicii din Oradea a sunat din nou european. Cei care frecventează sălile de concert ştiu că orice orchestră sună diferit la fiecare reprezentaţie. Depinde de mulţi factori: dacă plouă afară oboiştilor li se umezesc prea tare anciile, dacă este năduşeală se dezacordează „lemnele” etc. Da, din cînd în cînd chiar şi o orchestră de provincie poate suna ca orice altă orchestră bună a lumii.

Acelaşi lucru l-am observat şi la orchestra din Oradea. Îmbunătăţiri substanţiale faţă de ce se întîmpla în urmă cu 10 ani. Alămurile, cu o singură excepţie (a doua repetiţie a duetului cu violonceii de la început), la debutul lui Tristan şi Isolda, s-au armonizat foarte bine, avînd în vedere dificultatea bucăţii şi faptul că scena dezavantajează dialogul dintre suflători şi cordari.

Dirijorul Jankó Zsolt, deşi tînăr a ţinut orchestra în mînă şi i-a schimbat „sunetul” faţă de ce am mai auzit la Oradea. S-a auzit bine. La un moment dat, la Schubert, domnul Jankó Zsoltera atît de prins încît a început să cînte gutural sunetele împreună cu violele.

A propos,: Felicitări pentru soloul de violă din Villa-Lobos.

Partita de violoncei, în frunte cu domnul Crişan, a fost ca întotdeauna la înălţime. Domnul Foica ne-a oferit din nou acelaşi suflu clar, cristalin, limpede în intervenţiile de flaut.

Orădenii cu sîngele atît de amestecat în orchestră au demonstrat că pot să interpreteze muzică braziliană scrisă de Villa-Lobos (unul dintre compozitorii mei preferaţi), aerată, săltăreaţă, dansantă, pînă la muzica încărcată a lui Wagner, cu trecerea senină prin Schubert.

Domnul Réman Zoltán (saxofon sopran şi alto) ne-a oferit un regal de sunete. Impecabil. Salturile din grave în acute, mai ales la saxofonul alto, au fost atît de impresionante încît au generat un bis consistent pentru ultima parte din Scaramouche, p. 165 de Milhaud.

S-a cîntat mult mai bine decît ce vedeţi mai jos:

Programul din această seară a fost:

H. Villa-Lobos: Fantezie pentru saxofon sopran si orchestra

D. Milhaud: Scaramouche, op. 165 – pentru saxofon alto si orchestra

F. Schubert: Simfonia a V-a în Si bemol major, D. 485

R. Wagner: Tristan si Isolda – Preludiu si moartea Isoldei

Dirijor: Jankó Zsolt
Solist: Réman Zoltán – saxofon

PS. La final o doamnă în vîrstă mă bate pe umăr şi îmi spune ceva în limba maghiară.
Îi zîmbesc frumos şi îi spun: Îmi pare rău, nu înţeleg!
Îmi spune: Sînteţi din Bucureşti? Dragu mamii, nicio problema, am fost impresionată de felul în care a stat cuminte copilul. Am stat data trecută lîngă două fete la care mama era cînteaţă de operă şi n-a stat cuminţi deloc. Felicitări!
I-am mulţumit, i-am spus de mai multe ori „Săru mîna….”. Ne tot făcea cu mîna la despărţire.

Pentru faza asta Naum a luat un Gyros turcesc autentic.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Meşteşugăreşti, Muzica, Recenzii-critică. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Orchestra Filarmonicii din Oradea a sunat din nou european

  1. Pingback: Începe Stagiunea 2011-2012 – De ce merită să mergi la Concertele de la Filarmonică? | Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.