Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Nevoia de elite poate ca reprezinta o problema fundamentala pe care orice societate vrea sa o cultive. Noi,popor roman cu profunde laturi si oameni de cultura, am trimis oamenii de valoare in afara. Americanii,sovieticii,ungurii,germanii, francezii, toti au primit romani in functii importante. Iar la noi in tara avem oameni de frunte, „pantofari si zugravi” cum ar fi spus distinsul meu fost profesor de istorie Dan Bodea, marinari si fosti muncitori de elita in uzinele lui Ceausescu.
Elitele pe aceasta zona, cea a filosofiei, poate ca sunt cele mai nesemnificative ca numar, filosofia fiind o latura pe care nu toti o pot strabate. Sofia(care inseamna intelepciune si ATENTIE nu Zofia care inseamna intunecime), deci Filos Sofos/-ia inseamna dragoste de intelepciune, de cunoastere. Ceea ce se vrea in tara noastra a fi un popor manipulat in masa, in alte tari tocmai laturile culturale se accentueaza. Ce frumos este sa te duci la opera/opereta si sa asculti,de exemplu Traviata de Verdi!… Este magnific ce oameni dialogheaza permanent cu tine! Ce voci, ce splendori si ce mandri ar trebui sa fim ca ii avem in preajma… Sunt totusi curios daca Basescu,al nost` presedinte o fi fost vreodata(in prostia lui) la opera.
Revenind la ce vorbeam, filosofia se vrea un camp pe care cugetarea il poate strabate. Prefer sa afirm ca omul este mai mult rex cogitans decat hommo faber. Se mai cugeta astazi? Poate la produsele din Mall si la „feminitatea” fetelor din ziua de azi cu acele aere care parca te obliga sa le tratezi ca pe traseiste.
Am putea dezbate mult aceasta tema privind filosofia, sunt multe cele ce le-am putea spune insa in noi ar trebui sa „cugete” vorbele lui Noica, Arghezi, Pascal, Fericitul Augustin, Bergson si multi altii. Sa-i lasam, deci, pe acestia sa ne indrume pasii spre cunoasterea noastra launtrica!
Cateva observatii tehnice (ma cam bag pe domeniul lui Marius, dar daca gresesc voi accepta ‘urecherea’):
-nu exista cuvantul ‘Zofia’, ci ‘zofos’ (intuneric, obscuritate s.a.);
-nu cred ca trebuie sa ne fie teama de prezenta ‘Z-ului’ in cuvantului filosofie (desi mie imi place cu s, chestie de gust :-)); ‘zofos’ este substantiv masculin, iar ‘sofos’ este adjectiv, deci nu exista nici un pericol ca prin filoZofie sa intelegem ‘iubire de intuneric’; cel putin asa am invatat eu la greaca de la profesorul meu (fost student al lui Cristian Badilita);
-notiunea de res cogitans (nu rex, mare atentie!, probabil ca a fost o greseala de tastare, s si x sunt vecine), de la Descartes cetire, facea referire la caracterul dualist al fiintei umane (res cogitans si res extensa – parca prin Meditatia a doua); conceptual vorbind, si tinand cont de semnificatia precisa a termenilor, res cogitans si hommo faber reprezinta lucruri diferite, avand in vedere ca res cogitans, la Descartes, „balanseaza” intotdeauna cu res extensa.
Scuze pentru tonul scolastic. Accentuez din nou necesitatea de a ne reintoarce, cat este posibil, la surse.
Nu cred ca Basescu a fost la opera (si daca a fost, mintea lui era la altele). Nu sunt fanul lui, dar cred ca poti sa fii un presedinte bun si fara sa-ti placa opera (in cazul lui, sper sa DEVINA un presedinte bun…). Hitler adora Wagner si era destul de cult… Iliescu mergea si merge des la opera si asta nu l-a facut un presedinte bun (parerea mea). Nu e un criteriu, desi poate insemna ceva in anumite circumstante.
Aveti dreptate. Intr-adevar, merita sa inveti de la un Pascal, Augustin, Noica… Noi sa avem urechi de auzit si ochi de citit!
Bun,eu am invatat cuvantul filosofie ca fiind format din filos si sofia.Asa ni s-a spus. Insa, va multumesc ca mi-ati adus la cunostiinta. Astfel, mai adaug si eu la casetuta o informatie. Va multumesc!
Da, e corect.
Numai ca termenul ‘Zofia’, cu Z nu exista. 🙂
Ciudat, nu mai vad comentariul dvs. la care am raspuns!
🙂 Asa pare ca am vorbit singur. 🙂
Se pare că acum au apărut toate comentariile, nu?
Da. Multumim!
Felicitari pentru blog si succces.
Acum am intrat si eu pe el!
Va multumesc din suflet! Apreciez si va astept ori de cate ori este nevoie pe el!
incerc sa recreez prin dezradacinare un nou context, incerc sa imi folrmulez unele intebari, imi cer scuze daca ofensez, nu este un obiectiv propus al acestui experiment. Nu am pretentii filozofice, cred ca vreau sa vad ce se intampla „la limita imposibilului”. Daca doriti sa va scot de pe harta mea e suficient sa imi spuneti direct,am nimerit din intamplare, plec la fel…inca o data scuze pentru impertinenta
nu este nicio problemă, orice întrebare pusă în limitele bunului simț este permisă aici. Nu este nicio impertinență, sper să nu vă fi supărat cu ceva.
@Marius
Ce se intampla? Am raspuns la un comentariu al domnului Dumitru. Raspunsul meu a ramas, comentariul initial al dansului nu mai e… Greu cu tehnica asta…
Chiar nu inteleg ce s-o fi intamplat. Poate ca d-l Marius a sters comentariile. Ramane un mister pana cand dansul va veni spre a analiza situatia.
n-am umblat deloc la comentarii. Nu ştiu despre ce comentariu este vorba, poate a sărit cumva în altă parte.
Ma bucur sa va avem asta seara din nou printre noi! Am postat un comentariu mai lung la care mi-a raspuns d-l Adrian.
Asemenea va astept pe blogul meu. Am facut update-uri ,zic eu, importante.
Raspunsul meu de la 7.24 pm era la un comentariu al domnului Dumitru…
Asa, e cam aiurea, parca o fac pe desteptul de unul singur… 🙂
Am căutat comentariul, am dat drumul la tot ce am avut. Nu a apărut acum?
Ba da…acum este!
nu stiu suficienti autori ca sa pot raspunde pe linia propusa de adrian