Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Am văzut şi eu de curând „Ostrovul”. Un film impresionant şi atât de profund… Raportându-mă la o anume scenă din acest film, mă gândeam că, în alergarea noastră înnebunitoare şi inutilă suntem adeseori asemenea acelei femei care nu găsea timp pentru Dumnezeu, pt rugăciune, pt că …pierdea trenul şi trebuia să ajungă la servici…
Abia aştept să văd şi acest film amintit aici. Filmele ruseşti au ceva atât de „special”, de profund… Te fac să te gândeşti multă vreme la ceea ce ai văzut, auzit, citit.
Mulţumesc pt recomandare!
Da, n-am văzut încă filmul, dar îl voi căuta. Problema cu filmele ruseşti, dragă Alex este că ei nu au cowboys cu pălării albe pentru personajele pozitive şi pălării negre ppentru personajlee negative, ca să ştim şi noi cu cine să ţinem 🙂
Personajele din filmele rusesti sunt mult mai reale pentru ca au in constitutia lor psihologica, probabil pe linia lui Dostoievski si a altor mari scriitori rusi, acel prea omenesc amestec de cer si noroi.
Profilul unui caracter dintr-un film/roman rusesc este mult mai „fuzzy”, nuantele de gri sunt mult mai prezente decat in filmele americane.
Nu am vazut filmul, dar intuiesc in personajul Ivan cel Groaznic o constructie psihologica extrem de complexa. Probabil ca la sfarsitul filmului vom trai dilema de a nu mai putea discerne cu claritate intre ingerul din Ivan si demonul din „cel Groaznic”.
Merg citeodata pe la „Blockbuster” sa inchiriez un film si plec de acolo cu mina goala. Nu gasessc nimic demn de vazut. Am cumparat „Ostrovul” si abia astept sa-l vad. Daca imi este permis recomand si eu 2 filme. „USHPIZIN” („OASPETII” in aramaica) un film israelian si „Saints and Soldiers”.
La fel mi se întîmplă și mie, numai jalnice buruieni pentru retină.
Voi căuta filmele de care spui.
Voi face o rubrică nouă de recomandări de filme.
Exact, exact! Complexitatea este ceea ce impresioneaza la filmele rusești, sînt atît de umani…
Filmele americane sînt prea în alb-negru… unele,pentrucă este și o filmografie americană foarte serioasă.
da… îngerul din Ivan și demonul din … cel groaznic.. bine spus
http://vodpod.com/watch/2776170-adou-de-anul-nou-filmul-tarul-2009-cu-subtitrare-n-limba-romn
Multumim, e legal?