Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Eu am o dilema…
Daca cineva ajunge intr-o astfel de situatie si transmite intr-un fel celor din jur mesajul ‘deconectati-ma!’ se poate concluziona ca s-a sinucis?
este un film pe tema asta… foarte bun. Am uitat cum se cheamă, l-am văzut demult. El este sculptor, a avut un accident de maşină şi este complet paralizat, cere deconectarea, cîştigă procesul, dar îmi place cum se termină filmul… în coadă de rîndunică…
1.Putem afla direct opinia proprietarului blogului inainte de a ne pierde in detalii?
2.Oricum nu cred ca sunt multi dispusi sa negocieze prorpiile convingeri. Cei care o fac de la prima incercare nu merita inclusi in cercul inteleptilor
3.Daca am lua ca exemplu pacientul numit Romania atunci e prea tarziu pentru dezbateri: ea se eutanasiaza din 4 in 4 ani
1. sînt impotriva eutanasiei
2. sînt pentru donarea de organe, cînd pacientul este în moarte cerebrală, dovedită prin toate cele 7 teste minimale.
3. nu înţeleg al doilea rînd..cu cercul înţelepţilor.
Eh, nu baga in seama. E o impresie a mea care poate fi gresita dar nu voi recunoaste pentru ca e …a mea, ca stilul discutiilor initiate aici a creat un nucleu de comentatori gen bisericutza. Nimic rau. Felicitari si la mai mare congregatie. As deranja mai des daca as citi idei ale proprietarului exprimate direct si fara meandrele intrebarilor retorice. Curaj.
Desi ma intreb daca nu cumva „le style c’est l’homme” in care caz imi cer scuze si ma retrag in umbra. Sau la pândă.
Semneaza eternul outsider 🙂
draga Sam, eşti politicos să o numeşti „bisericuţă”, unii i-au spus „haită” şi în multe alte feluri. Sînt aprope 1000 de oameni care discută pe aici, citesc, unii mai şi comentează, alţii stau în tăcere.
Cred că am fost destul de clar. Nu proiecta propriile ezitări asupra mea. Cine mă cunoaşte mai bine ştie că nu am nevoie de întrebări retorice pentru a spune ce doresc.
Dimpotrivă.. sînt acuzat că mă exprim prea ferm, prea transparent şi prea tranşant, prea colorat. Fac exerciţii de fandări şi eschive ca să încurajez şi pe alţii să îşi exprime opiniile cu mai puţină timiditate.
Stai la pîndă… nu sînt multe lucruri ascunse după colţ 🙂
In Germania s-a inceput verificarea celor 30000 de pacienti, care la ora actuala sufera de paralizii si sunt imobilizazti de multi ani la pat.
excelent, iată o ţară civilizată.
ce crunt este sa vorbim de „lumi paralele”, pe langa Providenta Divina, acest om a avut „sansa” sa se accidenteze intr-o alta tara.
aceasta poveste ma duce cu gabdul la marile limite a micului om.
*aceasta poveste ma duce cu gandul la marile limite ale micului om.
Corect!
o sa ma duc si la povestea linkuita. Dar ce vreau sa spun in acest caz, si consensul in comunitatea scepticilor este ca e o frauda.
Nu tehnica noua si faptul ca particele din creier inca ii functioneaza bietului om „minimal conscious state” cred ca este denumirea. Asta e ok si valida.
Insa textele, aceste declaratii sunt scrise de altcineva printr-o tehnica numita comunicare facilitata. O frauda nesimtita, si daca va uitati pe clipurile cu Ron ‘comunicand’ vedeti cat de repede tasteaza respectivul interpretand cica miscarile subtile ale mainilor pacientului.
Nu va lasati pacaliti de asemenea chextii. In plus un om care sta 23 de ani fara sa poata comunica nu cred ca mai e in intregime normal la cap.