După 1001 de zile – Blogging? Blogăreală? Blogoree? Blogariseală? Blogoslovire! – partea a II-a

Deci, pînă la urmă… ce este bloggingul?

La început n-a fost aşa….

Poate că o idee bună este să ne întoarcem la origini: blogul este un jurnal, un jurnal de bord, un jurnal al unei călătorii, o călătorie spirituală sau o călătorie paideutică în cazul meu.

Un blog, dacă este un jurnal de călătorie, poate deveni o hartă, un manual de pelerinaj, un text iniţiatic…. un text călăuzitor pentru cel care vine în urmă, pentru a evita capcanele, şi poate fi Odiseee şi o Eneidă. Un blog de navă, cu toate pînzele sus, cu parcurs lung julvernian şi blog de aparat de zbor, cu scurte traversări exuperiene.

Voi încerca în viitor un scurt manual de blogoslovit (blagoslovi – a binecuvînta, sl. vezi jocul blogo-blago), nu de blogging, nu de blogăreală, nu de blogoree, nici de blogariseală… un manual de blogosloveală. Să vedem ce iese. Pînă atunci să vedem ce ar spune oameni ca Piper şi alţii ca el despre motivele pentru care ar trebui un pastor să scrie un jurnal cu coperţile rupte şi desfăcut pe masa de la uşa bisericii, masă peste care se pot uita toţi, jurnal în care pot adăuga toţi cîteva rînduri spre mai marea îmbogăţire şi binefacere a jurnal-istului însuşi.

Închei cu una dintre cele mai frumoase surprize pe care le-am găsit de ziua pătrăţosului. După multe înţepături, injurii chiar, scrisori deschise şi închise, după tot felul de manifestări, încercări de şantaj, inclusiv ameninţări cu bătaia în stradă… şi văzut-am destule în aceşti trei ani, poate că aceste comentarii au fost cel mai frumos cadou şi sămînţa care a născut gîndul de a continua cu entuziasm acest greu şi riscant parcurs.

Un comentariu este scris de Adrian, unul dintre cei mai informaţi şi serioşi comentatori, o bază de date bibliografice ambulantă, care a reuşit, împreună cu Ionuţ-Andrei, să poarte o dezbatere exemplară, din care ne-am îmbogăţit toţi. Ne-am văzut doar o singură dată cît am dat mîna în uşa unei biserici.

Alex, este ortodox, unul dintre cei mai dulci şi blînzi oameni pe care i-am citit. Nu ne-am întîlnit niciodată. Am vorbit la telefon. Nu uită niciodată cînd este vreo aniversare, am primit din partea lui mici scrisori şi de ziua numelui meu (habar n-am avut că există Sfîntu Marius pînă nu mi-a spus el, nici Sfînta Natalia nu ştiam cînd se sărbătorea). Pentru acest fel de oameni se merită continuat.

Îmi pare rău că îi nedreptăţesc pe alţii prin pomenirea lor (am luat numai litera A, în ordine alfabetică 🙂 ), dar felul de raportare al celor doi, istoria fiecăruia dintre ei mă trimit la responsabilitate mai mare. Acest fel de oameni, deveniţi prieteni, compensează toată mizeria care vine de pe alte canale… (ce bun cuvînt… canale!)

Felicitari si la si mai multi ani!
Pentru mine este sigurul blog pe care il citesc constant si la care imi mai dau si eu cu parerea. Si asta fara sa-i fi fost initial student/enorias/vecin/coleg lui Marius Cruceru. Nu ca nu mi-ar fi placut sa-i fiu… :-)
Este blogul care mi-a sfaramat prejudecatile despre… bloguri. :-)

Adrian


La mulţi fericiţi şi rodnici ani, dragă Marius! Este un lucru minunat să dăruieşti semenilor, chiar şi prin această cale (lesnicioasă când vine vorba de depărtări) din bogăţia sufletului tău, din experienţa ta, din ceea ce faci, din ceea ce ştii, din ceea ce ai auzit de la alţii.
Iar Pătrăţosu….eheeei, aşteptam fiecare pauză dintre ore ca să mai intru pe acolo. Şi mai erau şi alţi colegi. De-atunci prefer să “răsfoiesc” câteva bloguri pe zi, decât ziarele la care am renunţat pur şi simplu.
Mult spor în toate, sănătate şi binecuvântare de Sus!

Alex

Adrian şi Alex, mulţumesc pentru combustibil! 🙂 (Prietenii ştiu de ce… mă refer la G Classe 🙂 ) Da, recunosc, îmi place şi mie să fiu lăudat din cînd în cînd… mai alesc cînd este nevoie de contrabalans.

Acum cred că merită să ne uităm cu toţii în urmă şi să vedem ce a fost bun şi ce nu a fost bun din toată experienţa lui G-Pătrăţosu. Poate învăţăm din jurnalul lui care sînt canioanele care trebuie ocolite, care sînt locurile în care sînt gheţari şi unde sînt sirenele, care ne pot înnebuni cu al lor cîntec înşelător… Poate că cea mai bună de-finire despre bloggingul evanghelic se poate obţine făcînd experimente şi observaţii pe acest „animaluţ”, care, spre surprinderea tuturor, dar mai ales a mea, a oferit foarte multe situaţii, care pentru alte bloguri sînt doar situaţii posibile.

Deci… ce este bloggingul?

După trei ani, după 1065 de zile,

1.008.000 plus 456.000 de accesări (1464000),

900 plus 700 de postări (1600 – aici trebuie să mă ruşinez că nu sînt atît de productiv ca alţii 🙂 ),

22110 plus 11401 comentarii (33511),

cu o medie de 20 de comentarii pe articol… zic eu că am văzut cam tot ce se poate vedea din panoul de control al wordpress-ului şi am înţeles cel ma bine ce nu se face şi ce nu merită făcut, dar şi cît este de dificil să faci ceea ce trebuie, ce merită, ce se cuvine.

Ce-i nou sub soare? Binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac şi răul pe care nu doresc să-l fac, iată ce fac!

Blogul este ce rămîne pe buza paharului peste care se prelinge tot ce dă peste suflet. Tot ce rămîne pe acea buză a paharului după ce se va fi revărsat peste el, aceea este ce rămîne pe ceva care poate lua forma unui blog pentru unii, pentru alții este o bucată muzicală, o sculptură, o floare cultivată în condiții speciale, o pereche de porumbei de performanță, o carte de poezie, un jurnal de idei, o interpretare pe o scenă de teatru….. Adică puţin.

Din această pricină bloggingul nu poate deveni niciodată meserie sau prea/ocupare în sine.

Mai putem încerca şi alte definiţii? Eu atît am putut: urma de pe pahar….de pe buza paharului, o umbră, un lat de palmă şi un abur, care se arată puţintel şi apoi piere, o sclipire în oglinda şi aşa întunecată în care vedem nedesluşit.

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în Blogroll, Gînduri, Meditaţii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la După 1001 de zile – Blogging? Blogăreală? Blogoree? Blogariseală? Blogoslovire! – partea a II-a

  1. Găsesc undeva un dicţio-blog pentru a-mi explica termenii din post?

    • Marius David zice:

      da, Blogging – blogingul în accepţiunea generală.
      Blogăreală – blogging specific româneasc vorbăriei fără rost.
      Blogoree.. – echivalentul logoreii în forma blogărească…, aici este o problemă de cantitate şi incontinenţă
      Blogariseală – echivalentul blogaristic al buchiselii… aici este o problemă de exactitate patologică şi căutarea detaliilor nesemnificative.
      blogoslovirea – echivalentul blogaristic al BINE-CUVÎNTĂRII.

  2. Rodica Botan zice:

    ..m-am gindit uneori, ce usor alunecam in viata…Daca as fi avut un blog la 20 de ani, mi-ar placea sa merg acuma inapoi sa vad cum gindeam atunci, cum am evoluat…ce ma preocupa!?

    …daca tatal tau ar fi avut un blog, sint sigura ca l-ai fi citit cu pasiune. Daca copilul meu ar avea unul…as citi zilnic sa vad cu ce este preocupat…

    …unele lucruri trec neobservate daca nu sint scrise; la ce este scris poti sa revii din nou…asta poate fi atit un lucru bun cit si unul mai putin bun; dar oricum ar fi…asta este realitatea.

    M-am gindit ca daca noi reusim sa inregistram atit de mult din noi intr-un blog…(de cele mai multe ori fara intentia de a ne dezvalui cine sintem cu adevarat)cum o fi fiind Cartea Vietii de complecta, de concreta…cum o sa dezvalue persoana noastra pe de-antregul…? Aici afisam doar ce vrem…acolo este afisat tot ce sintem…

    Gindesc ca din blogul meu personal, tinut acolo, singele Domnului a fi sters unele articole…pe care n-as vrea sa le recitesc.

    Astea sint gindurile mele despre blogareala…o inevitabila inregistrare de ginduri si evenimente…o harta . Si chiar daca harta este de natura geologica, ea va avea elemente de geografie pe ea. Si de orice natura ar fi blogul care-l avem, el va dezvalui o particica cel putin din ceea ce sintem…ma opresc aici ca s-ar putea sa nu ma mai opresc.
    🙂 Felicitari pentru felul in care stii sa angrenezi oamenii sa gindeasca si sa-ti raspunda. E treaba de profesor…nu oricine reuseste sa faca un subiect atragator. Si eu cred ca asta este cheia succesului pe care l-ai avut in blogareala…si poate si in clasa cu studenti. Duci articolul pina acolo unde ai spus destul dar nu suficient, nu chiar totul…si lasi gindul aproape neterminat…dar foarte aproape;…cred ca este un talent nemaipomenit.Blessings
    🙂

    • Marius David zice:

      Rodica, este foarte interesant să te uiţi în perspectivă. asta este un alt motiv pentru cae ţin un blog.
      Pe Patratosu l-a salvat un prieten bun articol cu articol comentariu dee comentariu desi este imens. Nu stiu cum sa ii multumesc pnetru asta.
      asa cum spui unel lucruri trec neobservate… dar unele lucruri le putem spune mai bine in scris, cel putin unii dintre noi.

      … tot mai ai o sansa cu unele articole. eu am retras multe, din 912 cit au fost pe patratosu, am ajuns pe la 800 si ceva. Merita

      Multumesc pentru felicitari, dar chiar nu stiu ce fac de oamenii sint asa de generosi si ma viziteaza… REalmente nu stiu…. exact.
      Marturisesc ca sint foarte egoist si poate că de asta scriu si in momentul cind vin albinele sa aduca polen, eu culeg cea mai multa miere. Sint un trintor 🙂

      ei .. uite pentru asta ma amendeaza unii.. ca las lucrurile in coada de rindunica… ca in filmele rusesti… spunind destul, dar nu suficient cum spui tu… suficient … i-as intreba eu.. pentru cine, pentru alte critici fara fond, condamnari din scaunul de blogojudecători?

      Multumesc pentru cuvintele de apreciere. Nici nu ne dam seama, oricit ne-am considera de stabili si de duri… cit de dependenta este natura noastra umana de cuvintele bune… de BINE-CUVÎNTĂRI… 🙂

    • Marius David zice:

      ah, am uitat, nu cred că blogăreala are vreo legătură cu profesoratul. Profesoratul îl fac diferit.
      studenţii mei pot mărturisi „persecuţia”

  3. adrian zice:

    Nu cred ca as putea „duce” un blog.
    Necesita un efort si o capacitate de organizare a timpului de care nu cred ca sunt in stare…
    Blogerii se nasc, nu se fac. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.