SBC (Southern BAptist Convention) a avut parte de un mesaj lucid, cu o analiză diacronică, cu o foarte atentă discuţie asupra prezentului şi o serie de sugestii cu posibile soluţii pentru viitor.
Acest mesaj a circulat destul de mult în ultima lună preluat de diferite bloguri. Există varianta audio, video. Nu ştiu dacă dr. Cristian Raţă reuşeşte să pună acest mesaj pe Al Mohler in Romanian, dar mă întreb: oare există cineva în ţara asta care să facă o analiză paralelă pentru Uniunea Baptistă din România, pentru lumea evanghelică din România?
Sînt sceptic. Cred că sîntem încă la perioada pubertăţii analitice cînd căutăm soluţii false în tot felul de escapade spre forme paralele (fără atacul chestiunilor de fond).
Rezolvarea găsită: cîteva biserici „noi” în cîteva oraşe mari, biserici care propun o nouă FORMĂ de închinare, mai precis un nou repertoriu şi cîteva reglaje de sunet şi îmbrăcăminte.
Bisericile evanghelice din România se află într-o criză profundă, manifestată pe mai multe dimensiuni, iar soluţiile stau departe de noi fără o aplecare serioasă asupra chestiunilor de esenţă. Copierea unor forme de închinare din alte spaţii vor amîna doar suferinţa. Avem oare creierele care să fie atît de ascuţite încît să despice gogoaşa cu coptură? Avem şi genunchi destul de bătătoriţi în rugăciune ca să fim în stare să ne tîrîim pe jos ca să adunăm mizeria?
Nu cred! Nu cred că avem o gîndire destul de disciplinată pentru o analiză de esenţă. Să nu confundăm stilul cu ideile.
Nu cred că avem voci care să spună cu atîta îndrăzneală ce a spus dr. Mohler pentru SBC, îndrăzneala nu ne lipseşte. Să nu o confundăm cu tupeul.
Cred că avem curajul de a scrie astfel de articole, dar ne lipseşte greutatea experienţei, documentării şi mai ales civilitatea dezbaterii. Lung drum, drum lung pînă la a fi capabili să spunem adevărurile incomode fără reacţii umorale şi fără supărări de gaşcă.
Dar… să sperăm. Aici avem un model, poate se molipseşte… ca gripa.
Marius Cruceru 
„Avem şi genunchi destul de bătătoriţi în rugăciune ca să fim în stare să ne tîrîim pe jos ca să adunăm mizeria?”
Raspunsul e unul singur: NU.
Subscriu parerii dumneavoastra legata de amanarea suferintei prin cautarea unor forme diferite de inchinare. E ca si cum ai un pacient care e pe moarte si are dureri ingrozitoare, iar tu ii administrezi morfina, daca moare, cel putin sa aibe o moarte linistita, fara dureri. Dar as adauga referitor la subiectul nostru si fara simtire.
Desi lucrurile nu sunt atat de grave, sau mai bine spus Dumnezeu poate sa indrepte toate lucrurile, ni se cer cateva lucruri: pocainta, stomacuri si inimi infometate, genunchi obisnuiti cu pamantul, minte deschise.
Dumnezeu sa ne ajute.
Dumnezeu îndreaptă lucrurile, dar face pogorămînt şi se foloseşte de nişte biete fiinţe ca noi,
de asta trebuie să ne punem la dispoziţia Lui!
Aşa să fie!
Cred ca trebuie sa treaca intreaga generatie de pastori formata sub obladuirea comunismului. Pastorii, liderii nou formati chiar daca vorbesc, chiar daca ofera vreo directie sunt repede redusi la tacere de catre „gasca” de care vorbeati.
Marius, foarte interesantă dezbaterea de pe blogul tău. este bine că ai avut curajul să pui problema.
Degeaba trec cei vechi daca cei noi nu fac ucenicie nicăieri.
Şansa pentru viitor?
O generaţie care să facă ucenicie după tiparul peripatetic al Domnului Isus.
Voi reveni la acest subiect.
Nu spun mai multe că mă ispitiţi şi tu şi Jeremy.
Daniel, eu cunosc şi păstori buni!!!! Marius, JEremy şi vouă vă spun acelaşi lucru: există şi pastori buni!
Mai bine e sa lasam adunarile in pace, evanghelic. La ce bun structuri cand exista fratie?
FElix, Biserica este o instituţie divino-umană, istorico-escatologică, de asta avem nevoie ŞI de instituţie.
Poate data viitoare ne gîndim mai bine…
Subscriu la observatia corecta ale lui Marius Zarnescu, adaugand doar ca gangrena actuala a cuprins nu doar pastorii formati in regimul de trista amintire ci si o parte din noua generatie. Mercantilismul, simonia si marlania nu cunosc granite generationale si daca la aceasta adaugam si iresponsabilitatea cu care unele scoli teologice continua sa esapeze rebuturi (a se citi „slujitori duhovnicesti”)cred ca nu e de mirare ca suntem „in galeata”. E adevarat ca practicile securistoide ale unor „slujitori” ii descurajeaza pe cei ce ar fi gata sa ia atitudine impotriva gastii ce ne duce spre dezastru institutional facandu-i sa ezite, insa undeva, intre hipotalamus si cerebel aud o voce soptita care suna cam asa: „…nu te teme, caci mai multi sunt cei cu noi decat cu ei!!!”
Ce bine că este o rază de speranţă: mai mulţi sînt cu noi decît cu ei!
Pentru Felix, am doar o sugestie. Nu am timp acum sa dau prea multe repere dar ii recomand cartea lui Paul Fiddes „Tracks and Traces” ca sa inteleaga ce rost are institutionalizarea in lumea evanghelica. Cartea este plina de elucubratii si derapaje a la Fiddes dar daca nu arunci pruncul impreuna cu laturile vei gasi cateva adevaruri bine spuse. Succes la lectura!
Cred ca mentalitatea corporatista, nu numai ca ne-a „inbolnavit” mintea, a mers pana acolo incat a afectar sufletul. Biserica, trupul viu al lui Cristos a uitat menirea fundamentala pe care Dumnezeirea a conceput-o sa o aiba. Pur si simplu caritatea, activismul, inchinarea fara esenta, etc., au inlocuit trairea zilnica a credinciosului, ce azi e incrustat intr-o „biserica vie”.
Ce fac eu???? Incerc, ma lupt, sunt ALTFEL!!!
Este interesant că spui asta Doru ca manager… despre mentalitatea corporatistă, despre abordarea colectivistă nicicum comunitară, personalistă a Bisericii.
@ Jeremy .. . unde se poate de gasit Tracks and Traces?
Incotro ne indreptam? Este o buna intrebare. Eu cred ca problema multor biserici este lipsa oamenilor dedicati lui Dumnezeu, cu viziune, imputerniciti de Duhul Sfant, capabili sa-i aduca pe oameni intr-o inchinare reala si vie cu Dumnezeu. Prea mult formalism, prea multa obisnuinta. Degeaba schimbi stilul de inchinare daca nu se schimba esenta. In multe biserici serviciul de inchinare este OK! dar nu este viata. Parca cantarile sunt bune, ne rugam, citim aceeasi Biblie, dar nu este putere. De ce oare? Ce ne lipseste? Oare vom fi destul de capabili sa ne analizam si sa recunoastem greselile. Oare vom fi de acord sa ne schimbam „traditia” de dragul unei partasii reale cu Dumnezeu?
Rey, lipsa asta de oameni a fost întotdeauna.. rugaţi pe Domnul secerişului.. îţi mai aduci aminte?
HJai să coborîm la concret…
Ce spui tu este, a fost şi va fi.. prea mult formalism, obişnuinţă… etc. numai prigoana ne poate scoate de acolo.
Cîntările născute-n puşcării au esenţa despre care tu vorbeşti.
Psalmul 57 spune Trezeşte-te, suflete… apoi spune… trezeşte-te, alăută şi harfă..
pentru luciferultionis. pe amazon.com, de exemplu! Dar e cam scumpa. A mea nu o dau ca am nevoie dea in continuare.
rapunsul la intrebarea „exista cineva etc” este DA. Anume, consiliul Uniunii. Ales sa reprezinte fratietatea. Adica, nu asta face consiliul de fiecare cand se intalneste, i.e. analizeaza directia Uniunii? A, daca nu analizeaza directia constant atunci e ca si cum ar conduce cu piciorul pe acceleratie si mainile pe Playstation Portable. Ce sa mai zic…rasucesti cutitu’ in rana cu titluri d-astea…
Uite, de asta îmi eşti tu drag, Alterema, că eşti dulce!
Consiliul Uniunii!
Nu, nu asta face CU de fiecare dată cînd se întîlneşte. Uneori înîtîlnirile sînt mai reuşite, alteori.. nu. Dar mă abţin şi mă autocenzurez aici, mai ales că am primit interdicţia cu vot majoritar în acelaşi CU de a scoate problemele din CU pe blog. Respect frăţietatea! SErvesc patria!
Nu, Alterema, sîntem în siguranţă. Mîinile sînt pe laptopuri, dar de ce sîntem în siguranţă? PEtnru că nimeni nu apasă acceleraţia. Motorul stă, aşa că stai liniştit, peisajul se schimbă în ferestre numai datorită schimbării anotimpurilor. Ah, de ce să fiu aşa de rău şi critic. Avem noi scaune în maşină: departament pentru „lucrarea cu femeile”, „cu tinerii”, „cu familiile tinere” etc.
Nu, n-a fost cuţit, doar o pioneză luată din America de pe scaunul lui Al Mohler… mă tot uit pe scaunul cui s-o pun. Am pus-o pe scaunul meu pînă la urmă ca un bun ardelean ce am devenit. Dacă-i musai… musai! Ştii bancul, nu-i aşa? 🙂
pretty incurajator…ce sa zic…piuneza a functionat 🙂
Nu, niciodată n-am reuşit să o potrivesc ca lumea.
Daca vreunul macar dintre reprezentantii „fratietatii” s-ar trezi din toropeala si s-ar preface ca citeste rapoartele membrilor Consiliului Uniunii servite cu o portie de substante obnubilante participantilor pe la diferite conferinte nationale si tot ar fi ceva. Insa acesti frati participanti (reprezentanti)ori sunt selectati cu grija ori asa cum spuneam deja sunt victimele unui experiment „Philadelphia” autohton. Pai, ma uitam zilele trecute pe o mapa de la o conferinta nationala si mi-am dat seama ca ne facem partasi in mod mai mult sau mai putin constient unei prostiri de cea mai joasa speta. Ca si sindicalistii ce ies permanent in strada impotriva celor pe care continua sa-i voteze cu doua maini la fiecare patru ani si noi ne tot ratoim pe bloguri si cand ar fi cazul sa ne aratam barbatia tacem timorati. Inclusiv subsemnatul.. Care-o fi miza? Buna intrebare!
Jeremy, de ce nu Thomas?
1. Citit raportele Consiliului uniunii, care, dupăă părerea mea, ar trebui făcute publice. Acum primim în formă tipărită procesele verbale tocmai ca să nu le mai dăm în public pe bloguri (cine oare o fi făcut asta vreodată? 🙂 de parcă nu s-ar putea scana în fişiere pdf… ).
2. Da, şi eu cred că unii s-ar trezi dacă ar citi unele procese verbale şi luări de cuvînt din Consiliul Uniunii.
3. Tind ca să îţi dau dreptate în unele aspecte.
Care este miza? Da, chiar care este miza?
Marius draga,eu cred avem genunchii batatoriti in rugaciune,dar,daca vom cere doar ca Dumnezeu sa ne schimbe,fara ca noi sa ne „dam toate silintele”,cum spunea Petru,o sa ni-i batatorim degeaba.Este ca si cum m-as ruga lui Dumnezeu sa ma trzeasca,fara ca eu sa-mi pun ceasul sa sune.Din pacate si noi ,enoriasii,si voi pastorii,auzim astfel de cereri,dar ca in comunism; noi ne facem ca ne pasa,ei se fac ca ne pastoresc.
Cred ca macar voi,care vedeti cum stau lucrurile ar trebui sa le spuneti adunarilor voastre adevarul;”mai fratilor daca mergeti asa ,o sa muriti!”
Nu de predici au nevoie fratii ci de adevar.Luati-l ca exemplu pe Ilie! Exista riscul sa „platiti” la fel ca el,dar exista si „riscul”sa auziti un susur blind si subtire. Merita sa incercati,o sa ne doara dar poate asa ne vom trezi.
ai dreptate, rugăciunea fără acţiunea de după ridicarea de pe genunchi poate fi un drum neterminat.
Eu asta încerc, să le spun fraţilor că dacă merg pe drumul ăasta mor. Sînt considerat prea conservator, prea bătut în cap, prea pătrăţos :), profet de cartier etc.
Asta este. La Sebeş asta le-am spus tinerilor, asta le voi spune şi celor din Bistriţa şi celor din America, tuturor.
unii s-au obişnuit şi cu acest fel de mesaj, s-a creat un fel de masochism spiritual
Beni, nu ştii cît apreciez sinceritatea şi deschiderea ta, mai ales într-o zi ca azi în care aproape că luasem decizia săfiu mai puţin deschis, mai puţin transparent, mai puţin vulnerabil.
Dumnezeu m-a cercetat prin deschiderea ta şi cred că merită, în ciuda oricărui risc, să rămînem deschişi, transparenţi, vulnerabili.
Nu merită să ne închidem în carapacea noastră şi să ne ascundem ca liliecii de lumină.
Dacă este ceva rău în noi, să iasă la lumină, să ne pocăim, aşa cum ai făcut tu acum. Ai ieşit în lumină şi te-ai deconspirat. Nu-i aşa că omul despre care se ştie totul nu mai are nimic de pierdut, nu mai poate fi şantajat?
Cred că eşti în procesul de a deveni un adevărat bărbat pentru Împărăţie.
Mulţumesc pentru cuvintele de apreciere.
PS.
nu mai prescurta numele lui Dumnezeu 🙂
„oare există cineva în ţara asta care să facă o analiză paralelă pentru Uniunea Baptistă din România, pentru lumea evanghelică din România?”
Raspunsul e simplu: Marius Cruceru 🙂
de ce?
1. pentru ca-si pune astfel de intrebari.
2. pentru ca are o pozitie de influenta in Uniune similara cu cea pe care o are Al Mohler in SBC.
3. e suficient de conservator si relevant ca sa ramana LUCID
4. are influenta necesara pentru a mobiliza resursele umane si materiale necesare pentru a realiza o astfel de analiza.
Dumnezeu, cauta un „om”, nu? Nu tin minte sa scrie „caut un consiuliu”. 🙂
intrebarea e daca autorul blogului chiar a pus pe bune intrebarea sau e doar un subiect de blogarit fara cravata”?
Pe bune… cineva mi-a dat o idee zilele astea.
pentru că singuri nu putem, eu singur nu pot, nu-s nici la ghetele lui Al Mohler… 🙂
într-o discuţie, pornid de la Economics Intelligence Unit, un think-tank de analiză… unui prieten (da, încă mai am prieteni şi chiar adevăraţi, care nu-mi dau discuţiile şi scrisorile on line:) ) un prieten a propus crearea unui think-tank baptist… numit ironic…
Baptist Intelligence Unit (unit aici are sens şi de unitate militară secretă… un fel de comando… )
BIU (Be You!) 🙂
Iată încă un subiect de bătăi de cap pentru securiştii de azi.
Iar trebuie să îşi pună în funcţie aparatura de ascultare şi monitorizare şi eu care credeam că le fac munca mai uşoară cu blogul, mai ales că Alin Cristea îi ajută de minune. Servim Patria! Vorba ceea… 🙂
Dar să revenim:
BIU s-ar putea ocupa, adunînd neuronii din ţară şi din străinătate dintre baptişti tocmai de o astfel de serie de analize, ar trebui luată muzica, închinarea, predicarea, teologia etc. şi produse nişte materilae de analiză ştiinţifice etc.
Se înscrie cineva?
Pardon? Este cineva racolabil? 🙂
Marius,
nici nu mi-am imaginat ca tu singur sa faci aceasta slujba, asa cum nu pot sa cred ca doar Al Mohler a contribuit la tot ce a spus el acolo. E vorba de o echipa in mod clar, la asta m-am referit la punctul 4 dar probabil ca iar am fost prea „cifrat”. 🙂
Asa cum Al Mohler e exponentul principal a ceea ce a spus pentru SBC in acea „analiza paralela” pentru baptistii din Romania eu te vad pe tine exponentul principal.
Pe mine ma preocupa dupa primul an de baptism realizarea unei astfel de analize, dar foare curand am inteles ca e de asteptat cu rabdare pana scoate Dumnezeu in calea mea momentul potrivit si Omul chemat sa conduca un astfel de demers……. daca-ti amintesti pe un fond de discutii despre analiza si viziune in mediul baptist din Romania ne-am cunoscut (cand a fost congresul de la Cluj. cand mi-am deschis blogul mi-am exprimat aceste intentii la „definiri”, dar l-am lasat si pe el sa astepte ca nu era inca momentul.
sunt gata sa ma las „racolat” la un astfel de demers…. dar sunt multe detalii de pus la punct cu privire la forma de orgnaizare si funtionare a unui astfel de BIU, care probabil ar trebui botezat altfel. 🙂
Astept un semn daca e pe bune.
da, poate că nu este momentul, aşa cum spui.
Draga Mircea, dacă ar fi pe bune cu BIU, cum spui, nici nu s-ar numi aşa şi nici n-aş anunţa pe blog înfiinţarea lui, le voi face securiştilor treaba un pic mai grea. Şi aşa Alin Cristea i-a alintat zilele astea. Sînt plătiţi degeaba. Îşi pot lua concediu. Iar bastrixilor de tot felul le serveşte mîncare caldă.
BIU, dacă devine o realitate … măcar cîteva lucruri să învăţăm şi noi de la masoni 🙂
uite ce definitie se gasete pe wikipedia pentru „think-tank”:
„Think tank este un termen ce caracterizează o asociaţie sau o organizaţie de persoane specializate sau chiar o singură persoană competentă care oferă, de regulă gratuit, informaţii necesare pentru a crea, amplifica, diminua, înlătura, organiza sau optimiza un anume compartiment funcţional al societăţii, aşa cum ar fi optimizarea structurii militare, economice, politice, culturale la nivel local, regional, statal, continental sau chiar la nivel global.
În multe ţări există organizaţii cu asemenea rol de consiliere bine dirijată care îşi oferă cunoştiinţele şi experienţa, pentru a ajuta diferite intreprinderi sau structuri sociale cu roluri determinate să îşi definească mai bine scopurile, să îşi sporească mijloacele de acţiune, să îşi reorienteze sau reformuleze strategiile şi forţele disponibile, pentru a rezolva mai bine diferite probleme de limitare sau reorientare a producţiei, de conducere, de sporire a potenţialului militar în diferite direcţii, de înarmare, de dezarmare, de protecţie a mediului, de control al opiniei publice, de liberalizare a acţiunii sau de restrângere a diferitelor libertăţi, sociale, economice, etc.
Există critici, aşa cum ar fi Ralph Nader, care afirmă că orice entitate de tip think tank nu este neutră şi non-partizană, ci dimpotrivă, fiecare organizaţie de tip think tank este partizană într-un fel sau altul, gradul de partizanat diferind de la caz la caz.”
avanbd in vedere ultima fraza tin sa-ti reamintesc ca exista deja un autointitulat think-tank evanghelic in Romania (http://www.mersulvremurilor.ro/).
vrei sa discutam pe blog propuneri legate de acest BIU (eu cred ca ironia nu e legata de „comando” ci mai degraba de „unit” pe romaneste cand vine vorba de baptisti 🙂 )?
Draga Mircea,
1. nu mi-aş lua definiţiile de pe wikipedia 🙂
2. se întîmplă ca definţia aceea să fie relativ bună!
3. Ralph NAder are dreptate.
4. Autointitulat este un cuvînt bun.
5. Se întîmplă să fi participat deja într-un think-tank, respectabil zic eu, şi ce văd împrejur nu merge a tank 🙂 Eu cred că think-tank este un termen şi un concept foarte pretenţios. De fapt trebuie să porneşti de la premise foarte nepopulare ca să îndrăzneşti să articulezi aşa ceva.
6. Ai mare dreptate, cînd vorbim de unitate este marea problemă.
7. Cred că este posibil. Deşi a fost o glumă, începe să mă sîcîie ideea…
Acum am vazut sugestia ta…O sa incerc sa pun articolul pe Al Mohler, RO!
Multumesc pt sugestie!
te rog!