Nu este vorba de cele două persoane, actualul și ex-ministrul educației. Deja Andronescu și Miclea s-au sinedoctizat/metonimizat: reprezintă denumirea pentru codurile-legile referitoare la învățămînt.

În aceste zile s-a dat o bătălie între diferite fracțiuni și grupuscule politice, dar, mai mult decît atît, s-a dat o bătălie într-un război mult mai mare și mai important, în care sîntem angajați cu toți ca națiune, un război al mentalităților. Bine ar fi să ne rămînă imnul pe care îl cîntăm pînă se realizează dezideratul: Deșteaptă-te, române! Sînt pentru schimbare, dar să nu se modifice nimic.

Va curge încă multă apă pe rîurile patriei (ce bine că avem un bazin hidrografic atît de bogat!) pînă să vedem lumina din peștera în care ne aflăm.

Noua lege pentru care guvernul și-a asumat răspunderea este, așa cum era previzibil, o salata beuf, un amestec specific nației care a rezultat din amestecul de bună voie dintre cei ai lui Traian și Decebal la care s-au adăugat alți urmași (vorba cuiva, toată lumea are un tată și o mamă, numai noi avem doi tați, Traian și Decebal). Amestecul, cut and paste, ghiveciul realizat de prin tot felul de legi europene și de peste ocean este ceea ce caracterizează, cum spuneam și altă dată, acest nou act legistlativ. Din această pricină îi lipsește coerența lăuntrică și am o bănuială că metodologia de aplicare va fi foarte încîlcită și aplicarea va fi un calvar.

Ce este noua lege a educației? Un fel de cădere la pace, rezultatul unei negocieri fierbinți, un compromis politic care va aduce stricăciuni în primul rînd beneficiarilor, școlilor și clienților acestora, elevii și studenții. Sînt cîștigate școlile private? Unele voci spun că așa ar fi. Sînt avantajate universitățile de stat contra celor private? Cred că actuala lege a educației, construită în urma unei reacții pendulare la evenimentul Spiru Haret, este virusată cu măsuri care să descurajeze autonomia universitară reală, este lipsită de măsuri privitoare la creșterea calității printr-o competiție autentică și poartă cicatricile presiunilor sindicale.

Cine va fi adevăratul beneficiar de pe urma acestei noi legi? Încă nu pot răspunde la această întrebare, deși cineva a încercat AICI.

Să sperăm că următorul act, făcut așa cum trebuie, votat așa cum trebuie, nu prin asumarea răspunderii, ci prin procedurile parlamentare normale, va fi mai bun. Poate că nepoții noștri vor prinde o lege care să se întoarcă la valorile inițiale pe care s-au zidit primele universități.