Sînt multe calităţile neamului românesc, dar una dintre cele străluceşte mai dihai ca toate ca calitate: aruncarea de verdicte fără analiză, epitete fără dezbatere, rezoluţii fără argumentaţii şi în general porcăirea a tot ce se poate cu hărnicie şi devotament.
Am mai scris despre acestă superbă calitate a neamului care a luat de la bulgari Mioriţa şi a a dus-o la desăvîrşire în spaţiul nostru balcano-danubiano-pontico-negru în cerul gurii AICI.
Vorba colegului incriminat?
De unde ies, domle? Cine-i produce?
daca ar fi citit macar o carte de-a mea I. Buduca ar fi priceput ca teologia „crestina” politica (un fals) nu are nici o legatura cu evanghelia lui Isus Cristos si ca reactionarismul lui de Maistre e tot atit de departe de crestinism ca si ateismul lui Lenin (I Buduca sparge nuca),CB
Iată analiza cuiva care nu ştie că Septuaginta este Vechiul Testament tradus în greacă nu în latină despre Bădiliţă. AICI.
Cea mai recenta opera incheiata a acestui savant tanar si prolific este o noua traducere pe romaneste a Septuagintei (Vechiul Testament in limba latina), mai precis coordonarea strategica a unei echipe de traducatori. Acum, singur, Badilita a inceput sa lucreze la traducerea Noului Testament. A publicat deja Evanghelia dupa Matei, la Curtea Veche.
Oare de ce nu mă mai mir?
Deci, cine este dom Buduca în afară de un domn care vorbeşte despre ce nu ştie? Dom Buduca este sigur român, pentru că această caracteristică face parte din specificul nostru naţional: maybe wrong, but never in doubt!
Marius Cruceru 
Cred că o ilustrare perfectă a respectivei „calităţi” a neamului românesc ar fi nişte comentarii la acest post. Comentarii venite din partea cititorilor, care evident nu au nicio legătură cu subiectul.
Putem reveni la lecţia unui articol citit aici săptămânile trecute. Tăcerea e frumoasă, măcar prin impresia de cumpătare creată. 🙂
Florin, subiectul acestui post este dorinţa de amendare cu orice preţ din invidie.
Invidia este una dintre calităţile care ne-au intrat în codul genetic ca români.
ciuda! Nu-i interesantă etimologia cuvîntului CIUDĂ.
vine din slav. cudo, care înseamnă nici mai mult nici mai puţin decît minune.
de aici ciudă – ciudat, care înseamnă straniu, de minunat, de mirare.
Iată!
s.f. – 1. (Înv.) Minunăţie. – 2. (Înv.) Uimire, stupoare. – 3. Ciudăţenie, lucru ciudat. – 4. Supărare, necaz. – 5. Furie, mînie. – Mr. ciudie, megl. ciudă „minunăţie”. Sl. čudo „miracol” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 58); cf. bg., sb., cr., rut., rus. čudo, mag. csudo, csoda, alb. tšudi. Din mag. pare a proveni dubletul ciondă „monstru, sperietoare”. Pentru semantism, cf. Şeineanu, Semasiol., 222. Der. ciudat, adj. (înv., minunat; ciudat, neobişnuit, singular), cf. bg. čudat (Pascu, R. crit., V, 15); ciudăţenie (var. ciudăţie), s.f. (ciudăţenie); ciudos, adj. (minunat; ciudat); ciudesă, s.f. (înv., minunăţie), din sl. čudesa; ciudotvoreţ, adj. (făcător de minuni), din sl. čudotvorĭcĭ; ciudotvorenie, s.f. (înv., minune), din sl. čudotvorjenije; ciudăţime, s.f. (înv., minune; ciudăţenie; uimire); ciudi, vb. (a uimi; a nelinişti, a intriga; a supăra, a stîrni mînie), cf. sl. čuditi sę „a se minuna”; înciuda, vb. (a supăra, a necăji).
Poate că foloseşte cuiva.
Eu scriu aceste postări nu pentru scopul care s-ar vedea la prima vedere… ci, iată, poate cineva se poate îmbogăţi cu ceva.
cel puţin învăţăm de unde vine cuvîntul ciudă.
Uneori comentariile sînt mai importante decît postul în sine.
Sau postul este un pretext pentru adevăratul text creat de cititori-comentatori.
Eu m-am îmbogăţit foarte mult de pe urma cititorilor-comentatorilor mei
Multumesc pentru lamurire si pentru explicarea etimologiei cuvantului ciuda.
Comentariile sunt intr-adervat bune. Si eu, la mine pe blog, sunt bucuros de comentarii si le raspund oamenilor. Pentru ca discutiile sunt cele care slefuiesc concluziile.
Aici ma refeream doar la meteahna populara care duce la tot felul de afirmatii pripite. Cititorii fideli ai unui blog, care il apreciaza pe autor, au de multe ori tendinta de a-l aproba fara a intelege exact despre ce vorbeste. Poate aici nu e cazul, insa pe alte bloguri ar fi aparut deja oameni care sa huiduie si sa arunce pietrele fara sa studieze si sa judece conflictul.
Si nu, nu ma gandeam ca articolul de fata e scris de dragul scandalului, ci pentru ca stimabilii cititori sa invete ceva de folos pentru caracterele si pentru relatiile lor. 🙂
Multumesc pentru raspuns!
Draga Florin, nu-i sămînţă de scadal în chestia asta pentru că tocmai astqa este ironia situaţiei, dom Buduca este un om care nu prea a produs mare lucru ca să îşi dea cu părerile în baltă. Cristi, pînă una alta, a scris cîte ceva. Bun, rău? Tocmai a terminat Ioan din NT. Disproporţia este caraghioasă.
Da, există aceeastă primejdie. cred că este primejdia ficărui blogăr să îşi selecteze o ceată de lăudători şi să cultive un cult al personalităţii. Cred că şi pe Patratosu si pe acest blog am destule contrări ca să nu mi-o iau în cap.
Din pacate, cred ca doua ziceri care pot fi luate drept motto-uri ale poporului roman sunt: ‘Sa moara si capra vecinului!’ si ‘Las’ ca merge si asa.’ 😦 Astea rezuma totul.
(Nu am mai comentat aici, citesc in tacere de cateva luni. :-))
Eh, cîtă dreptate ai… poate că ar trebui să facem şi o colecţie de proverbe şi una de basme şi de personaje de basm care ne pot descrie mentalităţile…
Bine ai venit, Monica B.
Exista peroane care ne vorbesc si care nici macar nu le ascultam,persoane care ne ranesc si nici macar nu lasa cicatrice,dar exista persoane care pur si simplu apar in viata noastra si ne margheaza pentru totdeauna .Mie de aia mi-e ciuda!
persoane,scuzati