Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Va trimit pe mail un document excelent referitor la Holocaustul in Romania. Cred ca va fi destul de captivant si veti citi cele 30.800 cuvinte cu interes. Eu am ramas cu o „pasiune” pentru Holocaust cand l-am avut ca materie de studiu un an de zile in liceu.
…aceste marturii , scoase la lumina dupa multi ani de tacere sunt binevenite –pentru a ne tine constiinta treaza.[supravietuitori pastrati providential tocmai pentru a depune marturie]
Nu stiu prin ce imprejurare ,in familia noastra a aparut cartea ,,Fabrica mortii”.Am citit-o copil fiind si cred ca m-a ajutat.Mai tarziu am inteles ca o buna parte din binecuvantarile unei -persoane-familii-natiuni…depind de atitudinea fata de Avraam si urmasii lui…
,,Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare.
Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine.”
Draga Mitica, comunistii nu au lasat nimic sa iasa despre Pogromul de la IAsi/Dorohoi. Nimic.
acesta este o realitate pe care trebuie sa o privim in fata si sa ne umilim ca romani, sa ne cerem iertare asa cum se cuvine.
Nu sintem nici ospitalieri, nici buni la suflet, sintem xenofobi si lasi ca natiune.
I-am primit cu bratele deschise pe nemti ca ne-a fost frica, le-am dat turcilor fetele si feciorii, prostituate de harem si ieniceri-mercenari, dar am otravit cu voiiosie fintinile si am dat foc la paduri, apoi i-am primit cu bratele deschise pe rusi, care ne-au violat femeile si si-au batut joc de tot ce ne-a fost sfint.
Sa nu-mi vorbeasca nimeni de extraordinarul suflet romanesc!
Sufletul romanesc are nevoie de Dumnezeu si nasterea din nou prin Evanghelie!
Mi se intampla des sa revad fratiori cu care am invatat prin grupuri de casa inainte de revolutie, si ma bucur de fiecare data.
In 90% din cazuri imi intind o mana acra spunand ..si eu ma bucur ca te revad.Nu stim sau nu vrem sa ne iubim intre noi .Sa ne fereasca Dumnezeu de iubirea rece spuneaWurmbrand. Unitatea bisericii este defecta si acest lucru se rasfrange peste toata gloata.