Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
ziarul GANDUL vezt art.”EVREII MESIANICI
Doresc un comentariu.
Cu multumiri.
Gandul din 17 07 2009
Calculatorul este un mare jug, legumizator si distrugator de creativitate.
Defapt toata tehnologia in domeniul logisticii si a comunicatiilor ne-a crescut productivitatea dar ne taxeaza scump pe multe laturi. Nu vreau sa spun ca nu trebuia sa fie asa. Domnul stie. Dar noi trebuie sa umblam cu mare bagare de seama in ceea ce priveste aceste lucruri.
Din pacate natura muncii mele ma tine mai tot timpul in fata calculatorului la birou. Dar incerc sa tai afara de tot orice navighare pe internet fara folos. Ziarul incerc sa il citesc de pe hartie, nu de pe internet. Incep sa ascult in loc sa citesc cand este posibil.
Si inca mai scriu pe hartie. Desi calculatorul ar fi cu mult mai performant in tinerea agendei, in scris, iar posibilitatile de conectivitate sunt extraordinare (calculator – telefon sincronizat pentru agenda, email etc.), si desi calculatorul este si un mai bun „istoric” pentru ca poti salva si regasi usor ceea ce ai salvat, totusi prefer sa mazgalesc cu scrisul meu urat si uitat pe caiete.
Minusurile sunt pe partea de productivitate. Pe caiet nu mai este timp sa scrii decat cateva cuvinte. Pe cand tastele urmaresc mai bine viteza gandului. Si partea de ‘salvare’. Caietele nu le pot ‘stoca’ asa de bine, si nici nu am optiunea ‘search’. Dar daca as mai sta si dupa orele de lucru la calculator pentru toate lucrurile personale, m-as sufoca.
draga Robert,
ai dreptate, calculatorul ajută, dar şi strică,
nu putem fără el, dar putem mai puţine cu el,
la fel este şi cu natura muncii mele, de asta caut oamenii reali.
cineva spunea, cred că Cristi Bădiliţă, ar trebui dat un decret pentru salvarea scrisului de mînă.
Îţi dau o idee… scanează-ţi caietele aşa le stochezi mai uşor.
De mult tanjesc dupa simplitatea care a insotit asemenea muzica. Nu am avut parte de o educatie muzicala, insa am inceput de tanar sa iubesc muzica clasica. Dupa ani am inceput sa o inteleg, sa o simt, odata cu ea fiind adusa in inima mea vremuri de mult apuse; alte principii de viata si mai ales frumusetea simplitatii.
„Pe oamenii simpli ii recunosti din aceea ca se mira din orice, dar simplitatea o recunosti din faptul ca de unele lucruri nu se mira de-ajuns”.
foarte bună spusa citată de tine… uneori sîntem prea complicaţi ca să ne mai mire ceva.
Azi am fost la tîrgul meşterilor populari şi am văzut o mulţime de minunăţii… Am rămas marcat, le-aş fi cumpărat pe toate…:)
totul era atît de simplu
Cer scuze.Nu in ziarul Gandul .In GARDIANUL
Tot cu „G” incepe.IERTARE PTR CONFUZIE.
Ioan, sînt faorte rezervat cu privire la evreii mesianici. Foarte!
Super tare bucata muzicală!