Jurnalăul RePORCericesc sau „vă rog să ne iertaţi” 2

Mă revolt pe reporcericeală. A fi reporter în rromînika de azi trebuie să fie la fel de greu ca prostituţia pe centură. Niciuna dintre meserii nu este de invidiat, ambele rezultă în … rezultate.
Sînt revoltat şi mi-e cumplit de scîrbă de felul în care ziarele sau posturile de televiziune au tratat în ultimul timp ştiri care se referă la tragedii personale.
Am mai scris despre asta la moartea lui Adrian Pintea.

Prima dată cînd am văzut felul în care televiziunile româneşti au înţeles să facă audienţă a fost cînd au anunţat-o pe soţia unui pilot în direct că soţul ei a murit într-un accident cu un avion de vînătoare. Poate să dea CNA-ul amenzi, rePORCerul se bagă în sufletul bunicii care şi-a scăpat nepotul în stradă şi a fost călcat de camion, întreabă pe copiii speriaţi cum le-a murit tata scăpat sub combină. Fîţe cu microfoane în mînă şi tupeu pe faţă, obraznice ca nişte muşte de WC-u de ţară ţi se bagă înainte convinse fiind că n-ai ce să le faci, că-s „domnişoare”. Nu poţi să le dai la o parte, nu poţi să le îmbrînceşti. Contează pe şarmul şi farmecele personale pentru a convinge poliţiştii să le lase să treacă barierele de protecţie şi se cocoaţă peste panglicile negru-galben cu inscripţia ZONĂ PROTEJATĂ- POLIŢIA, ACCESUL INTERZIS, fără nici o simţire, după care îşi vomită maţele în sacoşă.

Au reuşit! Au văzut, au filmat, au întrebat criminalistu, au „material”, dar n-au telefonat încă la bunica. Cum pot oare s-o păcălească să o „ciupească” de ceva informaţii pe care concurenţa nu le are?

Mă revolt pentru pe felul în care presa românească tratează imaginea persoanei, a celui care a murit, a familiei care rămîne, utilizînd poze de pe diplomă, preluate fără permisiune, fotografii personale, fotografii de la prieteni dornici să ajute presa cu „informaţii” preţioase. De ce?

Mă revolt pe faptul că presarii noştri fac analize psihologice, anamneze, ei îşi dau cu părerea luînd locul specialistului asupra cauzelor tragediei (vorbesc despre neadaptare, despre suferinţă, vorbesc despre isoricul familiilor ca şi cum ar fi locuit în vecinătatea acestora ani de zile).

Aceasta face parte din ştire? Să fim serioşi! Tupeu românesc care se pricepe la toate, la fotbal, la agricultură, la muzică, la politică şi la moarte. Jurnalistul român de provincie are „talent” la descrieri scabroase, vorbeşte despre intestine, carne şi sînge alături de condoleanţe şi lozinci caraghiase spuse ca „s-o mai dreagă” faţă de membrii familiei.

Reporcul român n-are simţ, nici bun, nici rău, n-are ruşine, nici de oameni, nici de Dumnezeu, n-are frică de moarte şi timiditatea necesară în faţa cadavrului.

Mă revolt pentru că reporcericeala românească este vinovată de răspîndirea unor informaţii greşite, pe care nu le verifică nimeni şi pe care nu le corectează nimeni, chiar dacă editorii, redactorii sînt sesizaţi. Nu contează, accesările să iasă, ziarul să se vîndă, cocota să avanseze la ziarul central, la Bucureşti, poate o iau măcar la secţia de sport, după cîteva materiale bune. Au reuşit şi altele.

Mă revolt că sînt prea multe informaţii, care nu au ce căuta într-o ştire, detalii nenecesare, descrieri ale unor părţi ale trupului, detalii de la locul faptei, care n-au potenţialul informativ, dar fac rating, hrănesc ochii flămînzi ai OTViştilor, urechile lacome ale Talkşoiştilor, dau prilej termitelor de comentatori de profesie să-şi verse frustrările, înjurăturile, epitetele.

Jurnalăul românesc relatează absolut tot ce este neesenţial, dar ratează cele mai importante aspecte ale ştirii. Ne spune tot ce nu ştie, dar cu mare siguranţă, dar nu spune ce s-ar putea observa şi nota după un survol al evenimentului cu puţin bun simţ.

Jurnalăul românesc

nu cercetează evenimentele,

scurmă,

nu pune întrebări,

dricuieşte,

nu investighează,

rîcîie,

nu anchetează,

zgîrmă.

Rîtul tare şi nesîrmat găseşte tot, poze cu foşti prieteni şi apropiaţi ai familiei, buletinele medicale ale părinţilor, carnetele de note ale fraţilor, surorilor. Ciocul încîrligat scoate rîmele din balega vieţii pentru a le da puilor devoratori de presă ieftină. Uşşşş! Nie! Plină-i grădina presei de orătănii, multe sînt muştele verzi şi grase care abia aşteaptă mizeria, croncăne ciorile, aşteptînd să ciugulească.

Mă revolt pe faptul că lîngă istoria unei tragedii, atît în ediţiile on line, cît şi în cele pe hîrtie, exact lîngă povestea vreunei tragedii apare o reclamă la vreo chestie cu sex, cu miss-uri, cu mai cine ştie ce piaţă de carne: „Vrei să fii vedetă? Click 2009” plus o piţipoancă exact sub povestea unei drame.

Dar blogării sînt mai buni?

Mă revolt pe faptul că anumite siteuri, sub pretextul compătimirii, trimit, prin link-uri tocmai spre acele site-uri care s-au dedat la dezmăţ de imagini crude, promovînd, fără să îşi dea seama, acest tip de presă. Cui foloseşte aşa ceva? Cui foloseşte astfel de interogaţii? FAmiliei? Din cîte se pare, nu! Topării? Da! Dumnezeu cu mila! Discuţiilor inutile? Sigur! Datului cu părerea în baltă? Mai mult ca precis!

Probabil că ştiriştii creştini ar trebui să înveţe o regulă simplă a presei electronice: dai link, faci trafic. Mă bucur că cei de la ştirile creştine au şters postul cu pricina. Chiar trebuie să facem trafic tuturor criminalilor de conştiinţe şi puritate? Poate că anunţul sec, fără trimiteri la senzaţionalistele canale (Ce bun cuvînt CANALE!!!) de ştiri mizere şi puturoase, ar fi fost de preferat.

Poate că această prezentare este un pic mai lucidă, preferabil este să scoată tagurile, pentru a evita „googălizarea”, şi în consecinţă, ratingul pe capacul de sicriu. Poate că şi asta este o soluţie. Fără link-uri, fără taguri, fără titluri senzaţionale, fără amintirea vreunui nume chiar. Nici întrebările moralizatoare şi cu tîlc, care trimit la numele, imaginea şi amintirile familiei nu cred că au sens.

Mă revolt pe răutatea şi nesimţirea rromânaşilor care se înghesuie să facă „poze cu mortu”. Mă revoltă felul în care aceştia fac comentarii. Mă revoltă felul în care se pun titluri, subliniind chestiuni fără importanţă, dar manipulatoare. Mă revoltă modul selectiv de prezentare a informaţiei.

Poate că citatul dat de un blogger ieri descrie şi azi situaţia în care ne aflăm ca naţie din ce în ce mai informată, dar din ce în ce mai deformată, dar ce zic eu mai deformată, că se pare că nu-i nimic nou sub soare, ce-a fost va mai fi, românaşi am fost, românaşi vom fi:

În Epistola sa către marele vornic Constantin Dudescu, din 18 august 1759, Constantin Dapontes făcea o radiografie a societăţii româneşti:

“Om bun nicăieri, cei răi pretutindeni, desfrânaţi aici, tâlhari acolo, nedrepţi deasupra, răpitori dedesupt, avari de-a dreapta, fuduli de-a stânga, linguşitori în urmă, mincinoşi înainte, netrebnici în lăuntru, netrebnici în afară, netemători de Dumnezeu în tot locul, temători de Dumnezeu nicăieri. Învidia împărăţeşte, avariţia domneşte. Lăudăroşenia se cinsteşte, desfrânarea place. Îmbuibarea se glorifică, condamnarea domneşte, trupul se zeifică, fecioria se dispreţuieşte, credinţa se alungă, smerenia se goneşte, adevărul nu se aude, dreptatea nu se vede, mila s-a pierdut, rugăciunea s-a uitat, postul s-a lepădat, legea a slăbit, Evanghelia a încetat, iar Scriptura toată este delăsată, profeţii au murit şi tot cuvântul drept; au fugit cele bune, goale sunt cele rele şi toate rele”.

Diferenţa dintre 1760 şi acum? Acum avem jurnalăul reporcericesc cu deontologia lui cu tot, care să ne facă cunoscute şi recunoscute toate aceste lucruri la întregul popor cu ziar şi televizor.

Dumnezeu să-i ierte! Pe toţi, la un loc, reporteri, cameramani, blogări, comentatori, că nu ştiu ce fac.

Sau poate că vor afla numai în momentul în care altcineva se va înghesui să îi întrebe despre accidentul în care le-a murit tatăl, mama, sora, fratele, fiul şi vor sta sub bliţuri şi lentile dînd socoteală de o un fapt pe care numai Dumnezeu îl ştie aşa cum este.

UPDATE

Initial nu am vrut sa dau drumu la comentarii, dar, dupa citeva reactii pe email de genul: de ce sint asa de dur, de ce judec jurnalistii, isi fac meseria etc?

Am un singur verset in completare, verset pe care doresc sa il pun in context si pe care ar fi trebuit sa il folosesc ca motto: „nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor…. ”

Scriptura spune: nu judecati ca sa nu fiti judecati, cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura. Imi spuneti si mie cum facem, fara judecata, deosebirea dintre lucrurile sfinte si cele nesfinte, dintre margaritare si păsat?

Biblia ne spune că vom fi judecati si ca noi, la rîndul nostru, va trebui să judecăm, neapărat, să deosebim bîrna de pai, largul de îngust, porcul de cîine, sfîntul de mărgăritar, spinii de smochini și mărăcinii de struguri, pomii buni de cei răi, nisipul de stîncă, puterea și autoritatea lui Isus, de cărturăria fariseilor, reportericeala și alte aste lucruri față de cele drepte și înțelepte.

Dacă noi văm tăcea, pietrele și reporterii vor vorbi.

Cam asta-i!

Despre Marius David

soțul Nataliei, tată și proaspăt bunic
Acest articol a fost publicat în Analize, dulce Românie, Gînduri, Perplexităţi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Jurnalăul RePORCericesc sau „vă rog să ne iertaţi” 2

  1. emsal zice:

    Nu cred că sunteți deloc dur sau nedrept. Presa (și blogării) de tip tabloid (sau presa porcină, cum a numit-o și CTP) nu se dă înapoi de la nimic. Acești așa-numiții jurnaliști sunt în stare, pentru bani, de orice josnicie!

  2. Mulţumim pentru post şi pentru sfatul personal.

  3. crussader zice:

    Viermi care se hranesc cu cadavre.Ei exista pentru ca in fata ecranelor sunt altii asemenea lor,asteptand gate o halca.
    Stirile de laora 5 exista pentru ca exista consumatori de stiri de laora 5. Si informatia formeaza astfel ca pe viitor vom consumatori mai flamanzi care,eventual,vor face prozeliti.

  4. Cosmin Pascu zice:

    Draga Marius,

    Exista un mare adevar in ceea ce priveste agresivitatea cu care anumite postrui au ales sa mediatizeze acest caz, insa nu cred ca este corect ca astfel de situatii sa fie ascunse de public, in mod speical atunci cand o problema atat de delicata (suicidul la crestini)necesita un suport spiritual din parte intregii comunitati crestine.

    Articolul scris de Adrian (trezireaspirituala.wordpress.com) este mult prea agresiv si nu vad cum articolul sau ar ajuta situatia de fata. Ca si crestini mediatizam o informatie deja publicata in domeniul public, iar responsabilitatea noastra este de a trata acest subiect cu smerenie si dragoste fata de cei care sufera de pe urma celor intamplate.

    Pe bisericata.com am cautat sa observ care sunt cauzele pentru care `tinerii` generatiei noastre se sinucid. `De ce se sinucid tinerii` – http://www.bisericata.com/ro1/?p=3726

    Cu stima si respect,
    Cosmin Pascu

  5. Moromete zice:

    Ma intreb cate au fost ascunse pana acum , din moment ce in ultimii ani ies vulcanic la iveala ?
    Si cate vor mai iesi de acum incolo .

  6. ana zice:

    Ce ma revolta pe mine e faptul ca si noi, crestinii, ne-am aliniat la noua moda de a comenta fara limite, mai ales cand vine vorba de subiecte tragice. Ce se intampla in lume nu ar trebui sa ne surprinda…ce se intampla in Biserica insa e alarmant. Din cate am vazut, ne descurcam mai bine decat OTV-ul si ne place sa scurmam sub pretextul ca „probabil familia va citit vreodata si se va simti alinata de faptul ca i-am fost alaturi”…get real! Ah, da, si discutii in contradictoriu, cuvinte neortodoxe…jucam tennis cu ele in timp ce diavolul isi marcheaza victoriile…

  7. viorica zice:

    Dați-ar Domnul mai multă stăpînire de limbă și mai multă lenevie într-ale revoltei.

  8. gamaliel zice:

    Cred ca multi dintre noi suntem ” revoltati” pe felul in care unii jurnalisti, unel publicatii sau posturi TV se baga cu bocancii in viata si tragediile oamenilor. Poate ca in loc sa ne mai revoltam am pune de-o actiune de strangere de semnaturi pentru o initiativa legislativa care sa protejeze individul si familia acestuia de asemenea mizerii.
    Am ramas surpins zilele acestea cand un post tv prezenta stirea ca ” un pocait a furat si a fost prins”. Am vazut atatia hoti prinsi si prezentati dar niciodata n-am auzit ca-i de religie ortodoxa ( spre exemplu). Mai mult din cate stiu in legea cultelor exista o prevedere care interzice prezentarea apartenentei religioase. De ce reporterii nu respecta aceasta lege? De ce reprezentaţii oficiali ai cultelor nu protesteaza public fata de incalcarea legii?

    • Marius David zice:

      Gamaliel, ai prins foarte bine un aspect pe care şi aeu am încercat să îl ating. Dacă ni se întîmplă ceva de genul asta nouă… imediat ni se agaţă religia de gît: fiul unui pastor baptist. Este senzaţional, nu? Da, concetăţeni, şi copiii noştri se îmbolnăvesc psihic, şi ai noştri au probleme, trăim în acelaşi veac rău şi prost.
      Întrebi de ce reprezentanţii cultelor nu protestează public. Eu prostestez, mă revolt şi mi se spune că este inutil. Nu cred.

      • Mircea zice:

        Marius,

        eu am dat doar acum peste comentariile de aici, via alte postari mai recente. De acord cu multe din ce zici. Te inteleg si ai dreptate.
        (In paranteza, si unii din criticii tai au dreptate, iertat le fie daca motivele nu le sint toate neprihanite – numai Domnul le cunoaste si le va judeca pe toate! – anume ca si critica ta si revolta ta trebuie sa fie masurate. Altfel te faci vinovat si tu, e drept, pastrind proportiile, de pierderea masurii in reactii. Poti sa faci asta recitindu-ti textul, la rece, dupa un timp, inainte de a-i da drumul cyberspace.)

        Trecind insa peste asta, vreau doar sa adaug doua lucruri:
        1. Intr-adevar, cind te intorci in Romania dupa o perioada prin Occident si deschizi televizorul, unul din primele lucruri care te izbesc este agresivitatea din televiziune (: in primul rind prezentatorii de stiri, apoi reporterii, politicienii, etc. O inlcud aici si pe o foarte cunoscuta prezentatoare de stiri de la ora 7, pe care o emuleaza mai toate celelalte. In schimb, unii reporteri, din pacate, impresioneaza prin lipsa de imaginatie, de creativitate si fler jurnalistic. Si nu numai stirile, dar modul in care sint prezentate reclamele, modul grosolan si abrupt de a intrerupe un program pentru a face loc unei reclame este… era sa zic „revoltator”. Este socant. Ca sa nu mai vorbim de continutul cu incarcatura sexuala al multor reclame, programe, filme, etc, la ore la care cu siguranta se uita si multi copii.
        La fel e situatia si cu talk show-urile, comentariile politice, etc.
        Impresia generala este ca ai de-a face cu o cultura a violentei verbale, a agresivitaii in exprimare, a manifestarii nestapinite, a lipsei de bun simt, de respect pentru oricine si orice… Nu vreau sa generalizez. Ar fi nedrept. Dar, din nefericire, asta e impresia generala. Probabil reflecta societatea romaneasca in general?
        2. Cred ca ce spune „gamaliel” este foarte important. Putem vorbi mult, dar un lucru foarte bun ar fi o initiativa legislativa. Desigur, nu putem forta pe nimeni sa adere la principii de viata crestine, dar putem incerca sa limitam raul si sa ne protejam copiii impotriva lui, dupa cum nu putem forta pe altii sa nu fumeze, dar nu sintem obligati sa le respiram si noi otrava in spatiul public.

        Sa fiti binecuvintati cu lumina de Sus! Mircea

        • Marius David zice:

          Mircea, bine ai venit aici.
          Spui de pierderea măsurii în reacţie. Cred că ce se întîmplă în ultimlele zile în România ar trebui să ne pună pe gînduri dacă nu cumva am fost prea temperaţi uneori.
          Am recitit textul meu şi încă nu văd unde am sărit calul, avînd în vedere presa de care „s-au bucurat” aceste cazuri. te-aş invita să citeşti şi comentariile de pe forumuri şi presupunerile reporterilor etc.
          1. nu ştiu .. nu mai am televizor!!! Aşa că pierd contactulcu Rromînika tembelizorului. Am însă internetul. Îmi este de ajuns. Aici scap de reclamele de care spui.
          2. şi dacă nu putem face legi… putem face bloguri. REacţia mea a fost pe măsura barbariei, după părerea mea.
          După o asemenea reacţie am avut satisfacţia de a corecta cîte ceva într-un cotidian. Iată că se poate.
          Mă tem că noi ne mofturim că avem urechi prea finuţe. OAmenii care lucrează în media (cunosc cîţiva) au altfel de timpane. Ca să priceapă trebuie să le strigi un pic mai tare. Lucrează mai tot timpul în mediu toxic şi în mare zgomot de fond… de aia.

          aşa să fie, cum spui tu în ultimul rînd!
          mc

  9. Gaby zice:

    Draga Alin, nu ca ii iau apararea lui Marius, poate el singur sa o faca, dar ii sustin parerea in privinta felului in care se face presa azi in Romania. Sunt plecata de aproape 10 ani din tara, in SUA. Mi-e dor de tara, dar mi-e lehamite de stilul de mahala al presei (si de altele). Nu mai este decenta in scris, in imbracaminte, in vorbire etc. Ma mai uit cateodata pe internet la stirile din tara, sau la alte emisiuni. Ma dezgusta cand vad femeile care fac emisiuni cu si pentru copii imbracate atat de indecent, sau mai bine zis aproape imbracate. Ma intreb cum li se permite? Crainice cu bluze exagerat decoltate, stiri numai despre violuri, crime, barfe etc. Sa dau un exemplu: intr-una din datile cand am fost in tara, ma uitam la stiri la Antena 1. Crainica a inceput asa, prima stire: „incepem stirile de azi cu un viol in grup”. Am ras de n-am mai putut cand am auzit asta. Nu pentru faptul ca s-a petrecut un viol, ci pentru prostia de care a dat dovada crainica. Si eu sunt revoltata.

    • Marius David zice:

      draga GAby, miza nu sînt eu în acest caz, ci felul în care se face presa în general, presa creştină în special, blogăriseala în particular.
      N-a fost de-ajuns cu isteria „Pustan şi-a facut cruce”? Acum unii blogări de subsol au descoperit un mod de a ieşi la iveală prin pomenirea unui nume care să le aducă trafic. DAcă este ceva care m-a iritat cel mai tare a fost întrebarea fără rost: De ce s-a aruncat Lucian? sau ceva în genul asta.
      Oribil.
      M-am revoltat şi mă voi mai revolta în astfel de situaţii tocmai pentru a descuraja astfel de chestiuni, precum şi participarea unui blogăr evanghelic la concursul lui Voiculescu.
      http://addsalu.wordpress.com/2009/06/05/am-castigat-o-promovare-de-la-mogul/#comment-1553

      Cam asta-i. Fiecare ne revoltăm la ce considerăm că are miză. Alin crede că unele lucruri au miză mai mare, mai mică, eu cred despre altele.

  10. Patrix zice:

    Vere, tare text!
    Nu stiui eu sa le spun ca tot asa le spuneam.
    uite d-asta e buna patratosenia ta: ca spune ce nu ne vine noua la gura.

  11. maricel zice:

    nu te simti vinovat de nimic ???
    ai contribuit cu ceva sa indrepti lucrurile ???

    arunca primul cu piatra !!!

    • Marius David zice:

      Maricel, tocmai pentru că mă simt vinovat am scris.
      Tocmai ca să contribui la îndreptare am scris.
      Mă lupt cu o bîrnă ca să pot vedea să scot şi paie, Maricel.
      Sper să găsesc piatra aia care să amuţească, dacă vrea să vorbească în locul meu. Pe aia vreau să o arunc!

  12. Marius David zice:

    Alin,
    ce să-i faci, fiecare cu setul lui de revolte. Eu mă revolt pe Mioriţa, tu te revolţi că tu mă revolt etc.
    Asta este. Nobody’s perfect!
    Da, EU mă revolt pentru că este blogul meu, spaţiul meu etc.
    Măsura? Cînd a păstrat Cristos măsura? Măsura uneori, chiar şi în muzică, este plictisitoare. Niciodată în concert nu vei cînta cu metronomul.
    Ca de obicei, ridici foarte multe probleme care trebuie discutate separat… poate că vom găsi şi timpul şi răbdarea… cine ştie, acestea vin cu bătrîneţea. Deocamdat am dreptul să mă revolt că Rromînika nu-mi merge aşa cum vreau eu că sînt adult votant. Pot fi ascultat sau nu, dar dreptul îl am. Am cîştigat dreptul de ascrie pe blogul ăsta în 89 pe cînd eram cu arma în mînă în armată şi am tremurat pentru viaţa mea şi a altora.

    REgenerator este postul şi rugăciunea, la asta mi-am chemat deocamdata biserica şi cunoscuţii şi apropiaţii. Un timp de abţinere de la analize şi criciti şi judecată în dreptul a ceea ce s-a întîmplat, i.e. sinuciderea, şi un timp de post şi rugăciune.

    Nu acelaşi lucru este cu presa, care nu este „la al cincilea caz”. Este demult călcătoare în străchini. Trebuie amendată mai demult şi consecvent.

    De ce să nu analizăm acele fenomene de care spui? De asta am pus şi postarea cu parastasul… poate că ajută pe cineva.
    Eu nu sînt aşa de bun la analize. Nu am destulă „răceală şi obiectivitate” să fac asta. De asta mă revolt şi gata.
    Niciodată n-am fost bun la traforaj, pentru că n-am avut răbdare, dar ştiu să tai foarte bine cu maceta.
    Depinde ce trebuie tăiat.
    Dacă există vreun nod gordian prin apropiere… arataţi-mi-l!

    Deci: relaxează-te şi revoltă-te!

    PS. Silviu Tatu s-a revoltat degeaba. Ca unul care am lucrat pentru 7 ani dosarele de acreditare am avut la dispoziţie taote arhivele şi toate documentele privitoare la înfiinţarea şcolii. Silviu Tatu trebuie să se informeze mai bine. Dar, nu contează oricum. Dînsul este greu de convins şi cu evideneţele în faţă, din moment ce a tras deja concluziile. Mai cunosc şi pe alţii în acelaşi delict. Nu contează ce spune cine spune, contează cine spune ce spune. Asta-i ideologizare, Alin!
    Istoria este deja scrisă şi nu se face prin discursuri publice, ci cu documente. A propos, se spune absolvire, nu graduare.

    • Alin Cristea zice:

      Păi „Asta este. Nobody’s perfect!” poate să zică oricine.

      Și oricine se poate revolta pe blogul LUI.

      Credeam că vorbim de lucruri mai serioase.

      După cum se vede, nu.

  13. Marius David zice:

    draga Myself, nu am dat inca druml la cometnariul tau, am vrut sa verific adresa. Sper sa fie buna ca sa schimbam citeva vorbe. Cred ca ti-ai dat drumul la minie degeaba, fara a sesiza care este miza acestui comentariu de fapt.
    De unde ştii că n-am chemat biserica la rugăciune. Vineri am avut zi de post pentru copiii nostri, apoi vinerea viitoare din nou doresc să chem chiar mai mulţi, şi pe cei din Fabrica de bărbaţi şi pe alţii la post şi rugăciune pentru generaţia 14-24 de ani.

  14. (Cu comentariile agresive nu faceţi nimic?)

    • Marius David zice:

      ba da, încă n-ai văzut comentariu agresiv cu adevărat, Fir de iarbă.

      Eu pînă acum am văzut aproape 30.000 de comentarii, numărate brut, cu tot cu ale mele. Să spunem că vreo 15.0000 sînt ale altora şi 15.000 ale mele, pe cele două bloguri, aici includ şi spamurile şi comentariile spamate din prima….

      Ei, în toate astea am văzut vreo cîteva sute de comentarii extrem de agresive… Unele m-au afectat, la altele am rîs, dar am încercat să mă rog pentru toţi emitoriia acestor comentarii.
      Trebuie să ne rugăm pentru ei.

      Sînt şi altfel de comentarii: un soţ îşi acuză soţia de infidelitate în public şi cere ajutorul, un om de afaceri acuză un politician de afaceri necurate şi vrea să îl expună, etc. Pe pătrăţosu am lăsat aproape tot, chiar şi unele comentarii extrem de agresive împotriva altora, dar şi împotriva mea.

      N-aş mai face la fel.
      Deci… ce vezi aici este „odihnă şi tratament”.

  15. Pingback: un an de la “zidire” « Trezire Spirituală

  16. Pingback: Bogdan… Darul lui Dumnezeu (pentru Geoană sau pentru Băsescu?) « Marius Cruceru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.