Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
legat de lattice bracing, numarul 1 ramane greg Smallman care a inventat sistemul, mai sunt si altii jim redgate, un articol interesant il gasiti aici http://www.newmillguitar.com/red.html ana vidoviC Canta pe chitarele lui… hmmm Ana… ce nu imi „place” la el e ca foloseste (sau folosea) lacul sintetic pentru spate si eclise. alte chitare lattice sunt cele ale lui thomas humphrey legenda a lutieriei americane din nefericire nu mai e in viata din aprilie anul trecut (si preturile au crescut intr o veselie!) iar siteul nu l mai gasesc, e posibil sa fi fost sters/inchis. pacat pentru ca erau niste articole interesante. linkul de pe hardul meu nu pot sa l dau!!!!!
un link cu williams si smallman, foarte interesant pt ca nu prea sunt poze cu lutierul australian….
Guitar, tocmai l-am vizitat pe domnul Dumitriu la Focsani,
chitarile lui suna mai bine ca smallmanurile, plus ca SM sint foarte fragile la fata, au fata de 0,7 sau ceva de genul asta si sint foarte grele
chitarile Dumitriu realmente sint fenomenale, am cintat pe doua proaspete, pe una nici nu era lacul dat, absolut incintator, merita fiecare cent pentru cine are mina,
eu am probleme la atac la mina dreapta, nu merit o asemenea bijuterie
aveti dreptate de chitarele domnului Dumitriu sunt fascinante, sistemul de constructie, asa cum stiti, este „inventat” de dansul, o derivatie din dammanul double-top. sitemul de double top composit e diferit de sistemul latice, si aveti dreptate sunt mult mult mult mai durabile chitarele! va spuneam altadata de un chitarist care la efectuarea unei tambora pe un smallman s a trezit cu mana in chitara… au fata foarte foarte subtire, reinforsajul se face cu lemn de balsa (lattice traditional) am auzit de la un amic aeromodelist ca se poate comanda si in ro in fasii foarte subtiri, dar si lemn mai gros (iar de taiat radial nici nu se pune problema, pentru ca nu au auzit de asa ceva!!!!! ceea ce schimba datele problemei) lemnul de balsa o fi el subtire dar chitarele ajung sa fie foarte grele datorita sitemului elaborat intern care „separa” eclisele de fata. dar asa cum spuneati aceste bijuterii, lattice, double top and etc. sunt pentru cine are banii si cine le poate folosii la nivel maxim….
Da, stiu, am discutat personal cu domnul Dumitriu despre sistemul de constructie, am si vazut o fata pregatita deja brasata, dar nu voi publica fotografiile, desi mi-a dat voie sa fotografiez.
Cu adevarat extraodinar.
Merita fiecare cent, nu merit eu o asemenea chitara pentru ca nu am tehnica perfectionata ca sa scot ce este mai bun din ea.
Am povestit si despre smallmanuri cu dinsul.
Poate ca voi face o postare separata
Pingback: 1900, Cele 10 porunci ale predicatorului, Brînză în coajă de brad, Sfînta mînie împotriva lui Dumnezeu « La patratosu