Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.
Zaharia 9:9
Prietenilor noştri din Occident le spunem cu bucurie: „Cristos a înviat!”. Ce bine că este adevărat!
Dar nouă, de duminica Floriilor, ce să ne spunem? Ce urare ar fi mai potrivită într-o asemenea zi paradoxală în care cetatea se bucură, Domnul plînge, Împăratul vine, dar pe mînz, biruitor, dar într-o săptămînă răstignit, învins, dar victorios mai apoi, smerit, dar cel mai mare dintre oameni, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevăra?
Oare ce urare ar fi mai potrivită acum cînd ni s-a împlinit profeţia?
Împăratul a venit,
Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,
Neprihănitul, ca să ne aducă neprihănirea în propriul sînge,
Smeritul ca să ne înalţe, după ce-L vom fi înălţat pe cruce,
Biruitorul ca să ne în carul Său de biruinţă, în alaiul Său de robi.
Iată urarea: vestiţi fiicei Sionului, spuneţi-I Celei triste, Bucură-te Fecioară.
Matei 21:5 „Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.”
Ioan 12:15 „Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.”
***
Azi la biserică ne vom întîlni şi în sufletul unora va fi ca în sufletul Domnului, tristeţe şi lacrimi, El a plîns pentru păcatele nostre, noi vom plînge tot pentru ale noastre.
Poporul se va bucura, zile de nume se vor sărbători şi vom trăi cu toţii tensiunea dintre inima întristată a Domnului şi bucuria din afară.
Întristaţi şi plîngînd pentru Ierusalimul nostru lăuntric vom striga totuşi: Bucuraţi-vă şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă!
Sărbătoarea Floriilor este o îngemănare de bucurie şi întristare, bucurie, pentru că ştim sfîrşitul istoriei, întristare, pentru că ştim ce urmează, bucurie, pentru că Împăratul a venit, întristare, pentru că ştim de ce a venit, bucurie, pentru că ne apropiem de Cristos-Paştele nostru, întristare, pentru că ne apropiem de Cristos-Mielul nostru, bucurie, pentru că se ridica din mormînt, întristare, pentru că Îl vom coborî în mormînt.
Floriille nu se pot sărbători cu gura plină de bucurie, dar trebuie să strigăm, ca într-un joc în care ne facem că nu ştim ce urmează: Bucură-te Fiica Sionului!
Trebuie să agităm deasupra capetelor finicii, palmierii, florile, să ne dezbrăcăm de haine să le punem înaintea smeritului, improvizatului şi donquijotescului Rege, ca într-o joacă de copii, în care ne înscăunam regi unul pe altul, bucurîndu-ne ca nişte prunci naivi, aceiaşi care peste zile vom agita deasupra capetelor pumnul strigînd: Răstigneşte-L.
De Florii trebuie să ne facem că nu ştim, de aici sursa bucuriei.
Marius Cruceru 
Raspunzind salutul pentru cei de peste ocean…
_”Adevarat c-a-nviat!!!”
Strig si eu de bucurie ca sunt tamaduit prin ranile Sale !
Adevarat a inviat !
Cand spun ,,Christos a Inviat „!
Pe-acest taram strain de-acest salut
M-apuca un dor nestins dup-al meu sat
Si dupa toti cei dragi ce au trecut !
Dar ma alin cu-al Lui Cuvant:
El mi-a promis ca vine in curand !
Voi parasi acest taram de griji
Sa fiu din nou de Pasti cu cei iubiti !
Ce urare ar fi mai potrivită în această zi?
Frate Marius,
când ne-am dus la biserică azi dimineaţă, o soră bătrână, sora Rozalia 🙂 ne-a întâmpinat cu urarea „Domnul să vă înflorească!”
Da, ne facem că nu ştim că floarea „înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă” şi de aceea ne bucurăm…
mult har!
„Azi e zi de sărbătoare / Vin Floriile cu soare / Şi soarele cu Florii….”
Aşa cântau copiii de Florii în vremea copilăriei mele. Erau „colinde” de Florii.
Foarte frumos ai spus, dragă Marius. O sărbătoare care îngemănează tristeţea cu bucuria. Urmează amintirea unor zile cumplite. Retrăirea lor… Întuneric beznă, după care va ţâşni lumina cea neînserată a Învierii.
Multă bucurie să avem cu toţi!
Da,Domnul sa ne infloreasca tot ceea ce mai avem(?)bun in noi!(de la El)
Mireasma buna sa raspandim,dnspre viata spre Viata!
Nu-i aşa că-i bine să trăim în puterea învierii Lui, Rodica?
Amin, Adi!
Wes, pînă şi mie îmi este dor de satul tău…
Ambasadorule, ce bine că-ţi văd „faţa” din nou!
Ce frumoasă urare a sorei Rozalia şi un gînd, floarea este tăiată pentru a fi adusă în Casă spre bucuria Stăpînului.
Cînd foarfecul morţii ne taie, ne ducem în Casa Stăpînului spre o veşnicie neofilitoare.
Alex, şi ţie şi mie şi copiilor care cîntă aceste colinzi de Florii, tuturor să ne fie neînserată bucuria.
Elisa, să cele bune să-nflorească, cele rele să-zoiască.
Bucurii si intristari,sarbatoarea floriilor si a pastelui.sarbatori calendaristice.dar mai important de cat orice este ce este in sufletul nostru. In sufletul meu este o mare bucurie deoarece Isus Cristos este viu.El n-a inviat acuma; ci acum doua mi de ani,acesta este important sa nu uitam .Spre exemplu cand sarbatorim ziua noastra de nastere nu inseamna ca ne nastem din nou ci ca ne amintim si o sarbatorim. Tot asa Domnul Isus Hristos nu moare si nu invie in fiecare an ci doar ne amintim acea jertfa si acel triumf minunat pe care la avut Domnul nostru Isus Hristos.Si prin salutul Hristos a iviat proclamam marele triumf al Domnului nostru ce la avut asupra morti.
Drept ai grait, GAbrela
Pingback: Împăratul tău vine la tine… « ADEVĂRUL UNIC
Pingback: Aerul fotografiei, Împăratul tău vine la tine, Pavana « La patratosu