Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Poate urzica…?
Criza-n tema zilnica!
Criza de resurse, criza de timp, criza de bani…
Cea mai mare criza este CRIZA DE MULTUMIRE.
Imi amistesc de un pastor care a vizitat unele di tarile dezvoltate ale lumii si de fiecare data se intorcea abatut si plin de regrete ca era roman.
O data a plecat in India si cand s-a intors, care credeti ca a fost una dintre multumirile dansului?
Atunci, a marturisit fratele,am zis pentru prima data in viata mea:
ITI MULTUMESC DOAMNE CA SUNT ROMAN!
Nu stiu daca multumeste pentru acest lucru in continuare.
…………………………………
In urma cu vre-o 3 saptamani am avut un vis, unul dintre acele visuri care te urmaresc:
In visul meu se facea ca Domnul vrea sa faca toate pietrele rotunde si ma uitam cum se transforma din colturoase in netede, peste tot si absolut toate pietrele si stancile se rotunjeau.
Marturisesc ca m-am gandit ce vrea sa-mi spuna Dumnezeu prin acest vis
Aseara am primit talcuirea:
Prin predica fratelui Pordea.
Dumnezeu pregateste pietrele sa strige.
Le modeleaza.
Pe noi ne-a creat dupa chipul Sau si am amutit… macar daca am tacea cand e vorba de cartire, de barfa si de alte lucruri de acest fel.
Sa se-dure Domnul de noi !
Amin, Domnul sa ne pregătească să putem fi pietre vii în Biserica Lui.
Pietrele netede şi rotunde de rîu trebuie cioplite şi „împătrăţite”, transformate în mici cuburi, pentru a le putea pune în zid, pentru a le putea pune în pavaj. Altfel nu se poate.
Pietrele rotunde pot deveni pîini… 🙂
Scuzaţi, nu m-am putut abţine, cînd am auzit de visul tău, Vio. Domnul să te binecuvînteze!
Am lăsat pietrele la fîntîna electrică din hol.
Adi Muntean, urzica? Hmm este aşa de gustoasă.
Natalia a pregătit săptămîna trecută urzici. Recidivăm azi.
Frate Marius, va multumim din nou pentru gazduirea placuta la Alesd! Si va multumim pentru rugaciuni. Am ajuns cu bine, fara incidente.
Pietrele de la Brasov au avut parca un aspect de paine rotunda pe cand cele Bihorenesti aratau a turte…:P
Dar sa nu le lasam sa ne ia locul in lauda, in partasie sau in promisiuni.
Cu drag, Paul, ne-am bucurat de venirea voastra.
voi pune un alt post si ceva poze.
…fiecare cu bolovanii lui…