Omul este bun!

„Omul este bun!”
Argumentaţi şi daţi trei exemple

Aşa ar suna o temă proastă dată de un profesor prost.

La sesiunea de comunicări ştiiţifice de la Universitatea Emanuel, Chipul lui Dumnezeu în om, care a avut loc la sfîrşitul săptămîni trecute, am avut o discuţie foarte interesantă referitoare la cele două şcoli de antropologie şi soteriologie, cea estică şi cea vestică.

Simplificarea este şcolărească şi didactică atunci cînd vorbim de două şcoli care îşi au rădăcinile în perioada patristică: cea orientală, care presupune faptul că omul a pierdut asemănarea, dar şi-a pierdut chipul, creat fiind după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi cea occidentală, via Augustin-Calvin, care presupune pierderea completă, degradarea totală a omului, atît în chip cît şi în asemănare.

Discuţia a fost vioaie şi am campat asupra versetelor din Geneza cu biblistul nostru dr. Dan Botica.
Este acolo în Geneza 1:26-27 un paralelism sinonimic ebraic de la care a plecat toată problema? (în versetul 27 avem numai chipul… deci s-ar putea deduce că toate speculaţiile care pornesc de la 26 nu-şi au fundament).

Gen 1:26  Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
27  Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

Dacă adoptăm antropologia orientală, atunci soteriologia trebuie să meargă pe modelul theosis. Vezi Atanasie cel Mare şi autorii consecvenţi. Dacă mergem pe antropologia occidentală, adoptată şi de protestanţi şi de neoptrotestanţii din Vest şi care vine la pachet cu laleaua lui Calvin (TULIP) atunci limbajul trebuie să fie cu atenţie ales.
Problema în România este că atît în limbaj cît şi în teologie există o ignoranţă senină asupra acestor aspecte.
Neinteresaţi de teologia ortodoxă pînă acum, mulţi dintre cei preocupaţi de teologie găsesc fascinantă paradigma orientală, alţii, formaţi în şcolile din străinătates au fascinaţi de calvinismul în cinci puncte, nu mai catadicsesc să meargă nici pînă la Augustin, dar nici să investigheze credinţa „populară” din bisericile noastre.

Limbajul este important. Termeni ca „restaurare” sînt primejdioşi. Limbajul Noului Testament este foarte radical. Se vorbeşte despre „naştere din nou”, naştere de sus. Limbajul nu indică corecţia, îndreptarea, este radical şi trimite la re-în-fiinţare, adică la ontologie.

Omul este bun deep inside? Hmm! Iată un exemplu dintre cele trei cerute.

Voi, dragi prieteni, ce părere aveţi?
Care este paradigma pe care aţi adoptat-o şi de ce?
Argumentaţi şi daţi trei exemple 🙂

Despre Marius David

soțul Nataliei
Acest articol a fost publicat în In-text-esant, Meditaţii, Perplexităţi, Pt. studenţii mei, Scrisori către Dumnezeu, Visătorul de vise. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Omul este bun!

  1. Radupg zice:

    Concurs – Carte Gratuita
    Acest concurs este in mod special pentru liderii de tineret. Cei care nu sunt implicati in lucrarea de tineret pot sa participe, insa sunt rugati sa ofere cartea (daca vor casiga) cuiva care este impicat(a) in lucrarea de tineret.

    Pentru a participa in acest concurs trebuie sa lasati un mesaj – http://www.radupg.com/lucrarea-de-tineret/concurs-carte-gratuita/ – care sa contina numele bisericii la care mergeti, localitatea si mancarea favorita :)))

    Premiul este o CARTE de Jonathan McKee, president of The Source for Youth Ministry.

    Titlul cartii este Do They Run When The See You Coming? (vizitati acest link pentru o descriere a cartii) Aceasta carte este in limba Engleza!

    • Marius David zice:

      RAdu, dacă nu te cunoşteam, nu lăsam acest mesaj-reclamă. Care-i rostul lui?
      Am oroare de acest fel de concursuri, cum am mai declart şi altă dată.
      Eşti bine primit oricînd aici, dar te-aş ruga pe viitor să te abţii, acum pe tine în mod special, şi pe alţii la modul general de la postarea unor asemenea anunţuri-reclamă cu redirecţionări către propriile site-uri sau către alte site-uri.
      Timpul ne este preţios tuturor.
      În rest, succes în lucrarea cu tineretul, scuze, o alte chestie în care în ultimul timp nu cred absolut deloc: tineri care lucrează cu tineretul… dar mai vorbim despre asta

  2. marius zice:

    dar dumneavoastra ce parere aveti?

  3. thisisnotme zice:

    In majoritatea pozelor am vazut oameni care sufera si oameni care provoaca suferinta.
    Despre care din ei trebuie sa ne pronuntam daca sunt buni din nastere?
    Imi pare rau dar ceea ce vad rau e doar generalizarea.
    Apropo: generalizare si geneza au radacina comuna?

    • Marius David zice:

      Sam, despre toti trebuie sa spunem ca sint rai din naştere. „În păcat m-a zămislit mama mea… „.
      Văd în mine o lege a morţii şi a păcatului de care nu pot scăpa.
      Apostolul nu generalizează deloc.
      O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de acest trup de moarte!
      Eu ştiu de ce sînt în stare, Sam. Sînt în stare de toate atrocităţile de acolo. Sînt în natura noastră. Ipocrizie şi fariseism este să te uiţi la orice alt păcătos şi să rosteşti către el:”băi nevrednicule, păcătosule” cu gîndul că tu nu vei niciodată în stare să faci ce a făcut el.
      Sînt în stare să fac toate păcatele pe care le-a purtat Isus pe cruce. Îmi lipseşte numai timpul şi circumstanţele, în rest totul este aici în inima asta deznădăjduit de rea şi nespus de înşelătoare.
      Sper că am fost foarte precis!

  4. Rodica Botan zice:

    Ps 14:1 S-au stricat oamenii, fac fapte urite; nu este niciunul care sa faca binele.

  5. Hevra Kadisa zice:

    Am ales „paradigma” individualizarii prin responsabilitatea pentru altul.

    Intre falimentul antropologiei augustiniene si dezumanizarea progresiva existenta in antropologia tomista, aleg „imago Dei” in om intr-un mod direct si absolut. Orientul ne-a oferit floarea cea mai aleasa a misterului si entuziasmului religios. Puterile numinoase incatuseaza orice independenta umana si subordoneaza vointa fiintei libere capriciului divin. Totusi, antropologia orientala si occidentala nu dezvolta o responsabilitate a fiintei animata de chipul divinitatii.

    1. Poate formula „Chipul lui Dumnezeu” in om nu-i decat rezidul unei mentalitati inca angajata in egocentrismul existential. In loc de „Chipul lui Dumnezeu” in Om, sa vorbim despre „Chipurile lui Dumnezeu” in univers. O noua antropologie s-ar putea naste dintr-o intelegere cat se poate de ateista a imaginii lui Dumnezeu in univers. Antropologia crestina a pus prea mult accentul pe „imago Dei” in fiinta umana in detrimentul responsabilitatii fiintei insufletite de imaginea lui Dumnezeu.

    2. Cuvantul lui Dumnezeu este inscris pe fata Celuilalt. Dumnezeu sta fata-in-fata cu orice fiinta care priveste dezinteresata de orice cruzime, chipul Celuilalt. Fiecare fiinta umana, indiferent de orientarile politice, religioase si sexuale, reflecta Chipul lui Dumnezeu. Nu spun decat ca pe chipul celuilalt este inscris cuvantul lui Dumnezeu si angajamentul responsabilitatii mele de fiinta insufletita de Chipul lui Dumnezeu.

    3. Responsabilitatea pentru Celalalt, indiferent de valoarea morala a celuilalt, trebuie sa anime fiinta plamadita dupa chipul si asemanarea Celui de Sus.
    Dumnezeu nu poate avea sens decat pornind de la responsabilitatea si relatia inevitabila cu celalalt.
    Bunatatea actului infaptuit responsabil e insasi transcendenta. Recunoasterea si acceptarea celuilalt articuleaza existenta sacrului si inobileaza fiinta umana.

    @”Omul este bun deep inside?”

    Exista in orice fiinta o predispozitie spre anumite stari pozitive si negative. Nimeni nu poate fixa dinainte intinerarul aventurii de a fi.

    • Marius David zice:

      Hevra Kadisa,
      Am spus ca cele două paradigme sînt suprasimplificate de dragul didacticii. Problema este mult mai complexă. În acelaşi timp trebuie să ne ferim să amestecăm lucrurile.
      Aceste tipuri de antropologie îşi au explicaţia şi sensul doar în interiorul contextului creştin. Drept să îţi spun nici nu mă interesează, pentru că nu cred că este posibil, definirea omului în afara relaţiei cu Dumnezeu, din perspectivă ateistă, aşa cum spui tu.
      De asemenea, definirile divinităţii din alte contexte culturale mă interesează strict cultural. Teologic lucrez cu Trinitatea Creştină. Vorba lui Ţuţea, „mă mişc între Predica de pe Munte….”
      Fiecare fiinţă umană are urme ale Chipului, dar cu totul stricate, la fel ca o maşină care este boţită într-un accident cumplit.
      Restaurarea este imposibilă. Singura şansă este naşterea din nou, naşterea de sus. Vorbim de lucruri radicale aici, vorbim de ontologie, nu de cosmetizări ale fiinţei umane.
      Nu vorbim de îmbunătăţirea omului, vorbim de om mort din punct de vedere moral şi de învierea prin El, Viaţa şi Învierea noastră.

  6. thisisnotme zice:

    De acord cu partea cu fariseismul.
    De acord si cu ideea ca suntem capabili de multe. Toti.
    Cred ca e prea larg subiectul.
    Eu cand aud de un rau primul gand si uneori si singurul e :Ce anume ii lipseste omului respectiv de a fost nevoit sa faca asta?
    Deci eu vad raul ca lipsa si nu ca plus.
    In felul asta oricat de mare ciuda as avea pe Iliescu ca a felicitat minerii , reactia mea crestineasca (cand sunt in toane:) ) e sa incerc sa inteleg resorturile lui interne care l-au impins la asta.
    Daca am vedea asa raul poate ni-l va vedea si pe-al nostru la fel, Cineva.

    • Marius David zice:

      Sam, interesanta ideea ta cu originea raului ca lipsa. Uneori facem raul ca nu avem ce face. Asta este tot o lipsa, dar problema este mult mai complexa.
      Raul este ontologic lipit de noi, nu este ceva din afara sau ceva care ne vine.
      Noi nu FACEM PĂCATE noi SINTEM PĂCĂTOŞI.
      Şi dacă am sta degeaba cu ochii pironiţi la tavan şi piciaorele în sus, imobili, dacă nu am face nimic, poate că eventual să mîncăm cornuleţe cu gem sau să ţinem o acadea pe limbă (ca să nu putem nici vorbi) şi dacă am fi în comă profundă, fără posiblitatea de a ne controla gîndurile şi de a gîndi păcatul conştient.
      Şi atunci SÎNTEM PĂCĂTOŞI. Asta este ideea.
      Nu cred ca se poate reduce la atit.

  7. Corneliu zice:

    Scuze ca întreb pe un alt comentator, dar sunt curios Radupg, ce are ciorba de burta, pizza, pastele, salata,ciorba de fasole boabe cu ciolan afumat, cu salata de ceapa, si cu paine de casa calda etc, etc cu lucrarea de tineret??
    Ceva mai pentru suflet nu se face în lucrarea de tineret? Sau manualele biblice le cumparati de la raionul de bucatarie?
    Nu, stai linistit nu mi-e foame, am venit tarziu de la lucru si am mancat deja.

  8. Hevra Kadisa zice:

    Marius David,

    Definirea fiinţei umane dintr-o perspectivă ateista implică scoaterea omului din cotlonul religios şi aşezarea lui într-o realitate imediată întemeiată pe „Concret”. Nu caut să propovăduiesc ateismul, încerc doar să punctez o idee de sorginte raţională. În faţă puterilor divine care revoluţionează fiinţă umană accidental şi dezinteresat, puteri care trasează limitele ţarcului unde fiinţă se poate „jucă”, caut să articulez relaţia etică interumana care se poate întemeia independent de orice umbră a sacrului.

    Dacă restaurarea „Chipului” este imposibilă prin afirmarea voinţei umane, dar este posibilă prin absorbţia fiinţei corupte din colbul păcatului şi curăţarea ei în oceanul divinităţii [afirmarea divinităţii implică recompunerea „chipului” în interiorul fiinţei umane], nu sesizaţi aici o intervenţie dezordonată care abroga libertatea umană într-un mod radical? Dacă omul nu poate să fie om decât prin intervenţia directă a divinităţii în viaţă lui, atunci de ce nu intervine Dumnezeu în viaţă tuturor în mod direct, aşa cum o face în anumite cazuri izolate?

    Dacă căutăm să vorbim despre ontologie este necesar să ignorăm temporar orice aspect de natură iraţională şi să căutăm a înţelege că îmbunătăţirea omului îi posibilă şi prin înţelegerea propriei condiţii existenţiale. Omul poate să fie „bun” dacă este conştient de faptul că fiecare alegere, fiecare gând, generează în vecinătatea vieţii sale suferinţa. A spune „NU” realităţii imediate îi un prim pas spre afirmarea riguroasă a omului în univers. Să spui „NU” crimei când descoperi chipul celuilalt, să spui „NU” afirmării de sine, să ai conştiinţă faptului că faptele morale înfăptuite nu implică nicio recompensa imediată şi viitoare, să faci bine fiindcă eşti Om şi să nu faci „binele” fiindcă Cel de Sus o să-ţi răsplătească în lumea viitoare maretele tale fapte morale şi caritabile născute din frică şi egoism.

    În altă ordine, societatea umană predispune fiinţă umană la violentă. Noi ne naştem fără a avea o conştiinţă a binelui şi a râului, dobândim această conştiinţă în decursul vieţii. Adevăratele motivaţii pentru care noi căutăm să acţionăm în interiorul unei morale (chiar şi dogme) ne pot scăpa cu desăvârşire.

    Poate schimbă „creştinul” societatea zilelor noastre?

  9. Pingback: Omul este bun, omul este rau. Ei si? « Sam

  10. CNI zice:

    „Chipul slavei Tale celei negraite sint, macar desi port ranele pacatelor; miluieste, Stapane, zidirea Ta si o curateste cu mila Ta; si mostenirea cea dorita daruieste-mi, facandu-ma pe mine iarasi cetatean al Raiului”

    „Cela ce cu mana dintru nefiinta m-ai zidit, si cu chipul Tau cel dumnezeiesc m-i cinstit, iara pentru calcarea poruncii iarasi m-ai intors in pamant, din carele am fost luat; la cel dupa asemanare ma ridica, cu slava cea dnti iarasi impodobindu-ma.”
    Din Binecuvantarile mortilor din Randuiala inmormantarii mirenilor

    „Dupa chipul si asemanarea Ta zidind la inceput pe om, in Rai l-ai asezat ca sa stapaneasca fapturile Tale; iara din pizma diavolului fiind amagit, din mancarea cea oprita s-a impartasit, calcator facandu-se al poruncilor Tale-Pentru aceasta l-ai osanit sa se intoarca iarasi in pamant de unde a fost luat, Doamne, si s-si ceara odihna.”

    „Palang si ma tanguiesc cand ma gandesc la moarte, si vad in morminte zacand frumusetea noastra, cea zidita dupa chipul lui Dumnezeu, grozava, nemarita, neavand chip. O minune! Ce taina este aceasta e s-a facut cu noi? Cum ne-am dat stricaciunii, cum ne-am injugat cu moartea?-Cu adevarat, dupa cum este scris, dupa porunca lui Dumnezeu care da celui mutat de la noi odihna.”

    Din stihirile idiomele ale Sf. Ioan Damaschinul, din aceeasi Randuiala a inmormantarii mirenilor.

    „Moartea usurare este pruncilor; ca de rautatile lumesti s-au araat neimpartasiti, si la odihna au ajuns, si cu bucurie cereasca se bucura in sanurile lui Avraam, si cu cetele cele dumnezeiesti ale sfintilor pruci acum impreuna se veselesc, si cu credinta dantuiesc; ca s-au dus curati de stricaciunea iubirii de pacat.”
    Stihira din Randuiala ingroparii pruncilor

  11. gamaliel zice:

    „Omul bun”- e cel care nu se duce, nu se opreste si nu se aseaza in randul oamenilor a caror porniri si trairi continue sunt rele si pacatoase.
    ” Omul bun”- e cel care isi gaseste placerea in Cuvintele Domnului si isi petrece vremea adancindu-se in ele.
    ” Omul bun” – e cel sadit langa izvorul de Apa Vie, cel care zilnic se adapa din Hristos si aduce roade placute Domnului.

  12. Athe zice:

    Omul este bun! Bun de ceva sau bun de nimic.
    Buna dimineata!

  13. vio zice:

    gamaliel:

    acela e omul „ferice”

    Nu scrie despre omul care nu vrea sa se duca, nu vrea sa se opreasca si nu vrea…

    Insusi Domnul Isus a spus de ce ma numesti bun?
    Bun e unul singur.

  14. gamaliel zice:

    Vio, sa inteleg ca intre omul bun si omul fericit nu este nici o legatura? ” Bun e unul singur” ar vrea cumva sa sugereze cu nu putem vorbi despre ” Omul bun” ca si concept?

  15. elisa zice:

    Caut sa stau langa Cuvantul lui Dumnezeu,cu El ma hranesc,ma bucur de binele altora,caut sa fac binele…si totusi cateodata ma minunez de rautatea care imi vine deodata in gand…caut sa scap cat mai repede de ea marturisind vreunei surori…simt ca raul se tine scai..stiu ca nu mai doresc raul nimanui…dar
    este ceva in mine,care parca tine de altcineva,,,
    ma trezesc „din senin” cu ganduri rele.

    .,,oricum sentimentul de invidie cu care m-am trezit intr-o zi,cu care nu eram obisnuita nici inainte,avea jena unui pacat comis..
    m-am simtit teribil de rau,

    nimic bun n-am,pe care sa nu-l fi primit,,
    daca am ceva bun,acela e de la Domnul..
    Daca .:)

  16. vio zice:

    Da,gamaliel, asta e parerea mea si cred ca e biblica.

    „Noi nu suntem oameni buni care facem cateodata greseli ci suntem oameni rai care facem cateodata bine”

    Ca si concept biblic (parerea mea)omul bun nu exista.
    Vreau sa fac binele si fac raul.De ce? Pentru ca sunt bun?Nu sunt bun. In pacat m-a zamislit mama mea.
    Inima omului este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea.
    Cineva spunea cand poti avea incredere intr-un om:”la douazeci de minute dupa ce medicul constata decesul.”

    In ceea ce ma priveste intr-un anumit moment, la anumiti factori rectionez intr-un fel,intr-un alt moment la aceeasi factori reactionez altfel.
    Uneori poti sa-mi iei si camasa alteori nu-mi treci prin fata.

    Or, ca sa afirmi despre ceva ca este bun trebuie sa ai un alt factor de comparatie.
    Cu ce compari un om?Daca ai un copil unii spun samana cu cineva din famile,mama tata…
    Avand in vedere ca Dumnezeu ne-a creat ar trebui sa ne comparam cu El.
    Ei… compara.

    Cand se va arata El vom fi ca El.

    Vino Doamne Isuse!

  17. gamaliel zice:

    Vio, in acest context prezentat de tine sa inteleg ca avem o problema spre exemplu cu versurile cantarii…” omul bun si-n zile rele e tot bun ca-n zile bune, fata lui e tot senina , de e soare de-i furtuna.”

  18. Marius David zice:

    Da, Gamaliel, avem o problemă cu versurile multor cîntări şi multor poezii..

    Vio, ai dreptate, dacă omul ar fi bun, de ce am mai avea nevoie de Dumnezeul-Om mîntuitor?

    Elisa, citeşte Romani, cap. 6-8, acolo este răspunsul la această frămîntare, cred!

    Athe, omul este nimic de bun! 🙂

    CNI, superbe versuri, mulţumim!

    SAm, am citit replica ta. Mă bucur că asta te-a pus pe povestit. Ai talent. QED! Omul este rău!
    Şi tu eşti rău!

    Havra Kadisa, uneori ca să înţelegem ce gîndim trebuie să spunem cît mai scurt şi în cele mai simple cuvinte.
    Dacă nu te superi, ca să nu mai fii ispitit să te împiedici în prea multe cuvinte. Încearcă, fără întorsături de frază şi cît mai simplu se poate să comunici ce ai spus în atîtea cuvinte mai sus. Se poate? Pe mine mă ajută enorm să fiu concis deşi mă ispitesc la vorbe! 🙂

    Încearcă te rog să foloseşti termeni şi concepte care nu trebuie redefiniţi-definite. „Concret”?
    Un alt sfat: încearcă să scapi de neologisme. Cele mai fascinante texte s-au scris fără… cu limbaj de copil cu sindromul Down.

    Vezi asta dacă te duci de la Ioan la Exupery via Cervantes.

  19. Dyo zice:

    Eu cred ca Isus a fost suficient de clar cand a spus ca „Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu.” ( Marcu 10:18 ). Asta este cea mai ingenioasa „generalizare” facuta despre om.

    Uneori noi facem niste confuzii ontologice. Intr-un anume sens un lucru creat in acest Univers nu are aceasta calitate de „bun” sau „rau” atasata de el pentru vecie. Cred ca C.S. Lewis era cel care facea caz de lucrurile rele ca fiind lucruri bune deturnate in folosinta lor. Doar Dumnezeu este bun, in orice zi si in orice vreme, pur si simplu pentru ca El nu poate fi ispitit sa faca raul, in nici un fel.

    Noi suntem rai … acelasi Isus o spune in Matei 7:11.
    Ceea ce ma uimeste este aceasta imbinare: noi suntem rai, de acord, dar stim sa dam lucruri bune copiilor nostri … Prima parte este ontologica, tine de felul in care suntem, dar a doua …
    A doua imi spune ca totusi este o speranta. Da, Marius, masina este atat de accidentata ca nici un mecanic nu s-ar mai apuca de ea s-o repare. Si totusi, cred ca Dumnezeu o face. Nasterea de sus nu este o nastere tabula rasa ( poate ar trebui sa fim atenti la analogiile cu nasterea reala pentru ca aparent Isus nu face o analogie in Ioan 3 ) ci ea se bazeaza pe un realitate ontologica a celui ce trebuie sa moara inainte, ca sa se poata naste inca odata.

    Eu cred ca se intampla un miracol cu masina aia, asa distrusa cum e ea. Nasterea de sus nu este un program „rabla”, o inlocuire completa a masinii si eventual sa ramana numai numerele de inmatriculare ( cum din pacate se crede in bisericile noastre) , ci cred ca se apropie mai mult de o „recarosare”. Nu ma intreba ce ramane si ce nu; sunt indicii in Scriptura si patristica dar eu nu ma pricep asa de bine sa-i explic :).

    Sunt un eretic sau avem o baza de discutie?
    Dyo

    • Marius David zice:

      Dyo, în primul rînd bine ai venit, apreciez consistența comentariilor tale, da, sigur că este baza de discuție.. problema este că acum nu am posibilitatea de a răspunde ambelor comentarii.
      am apreciat și perspectiva asupra miturilor referitoare la calvinism.

  20. Pingback: Harfa, Casa-autobuz, Biserica şi Securitatea, Fotografia ca asasinat « La patratosu

  21. Pingback: Omul este bun! | Pivnița cu teologicale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.