Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Exista cateva pagini pentru cei interesati de lauta foarte interesante.
Exista si un lutier roman foarte cunoscut in vest specializat pe laute.
Exista si un grup muzical, dar, din pacate nu prea cunoscut.
Domnule Cruceru,
stiam de aparitia acestui album, dar pana acum nu am reusit sa ascult nimic.
Multumesc.
Ma bucur de aceasta oaza de liniste de sambata!
Flautule, uite eu chiar as fi interesat sa imi largesc orizontul cultural despre lauta.
Te rog poti sa imi spui care sunt acele site-uri?
Grupul muzical este romanesc?
Excelent! Excelent! Excelent!
Sting este preferatul meu. Lucreaza foarte mult fiecare bucata si nu este doar un bassist fara viziune.
Marius,cred ca daca ai avea o lauta ai cinta mai bine ca Sting, saracu nu prea are cine stie ce voce pentru muzica asta , dar lauta suna excelent, Asteptam…?
draga Mihai,
1. voi avea o lauta, daca Domnul ingaduie, chiar pentru proiectul de cdare discutam…
2. nu ma pot eu comparat cu Sting nici in visuri, tocmai vocea aceea ii face farmecul… este foarte exact in preluarea notelor si vocea asta a facut istorie…
3. da, voi reveni cu tema lautei,
Mircea, tocmai de asta imi place si mie Sting, pentru ca are o muzica foarte elaborata.
Patrix, voi posta citeva site-uri cu lauta. Tocmai am luat legatura cu cei care reprezinta comunitatea lutenistilor din Romania. Rabdare.
Nicoleta, albumul este excelent, cred ca este cel mai bun album al lui Sting de pina acum. Nu este la un pret studentesc deloc.
Da, lutierul roman este de fapt de nationalitate maghiara şi locuieşte în Tîrgu Mureş.
Eu cred că Sting s-a prostit la bătrâneţe. Mai bine ar lăsa muzica elizabetană în seama celor care au studiat ca să cânte aşa ceva şi ar compune în continuare în stilul cu care ne-a încântat atâţia ani.
DAn Lee, asta este opinia ta, chestie de gusturi, părerea mea este că şi Jan şi Sting fac o slujbă excelentă în împodobirea lor cu peri albi.
Categoric! Am ascultat puţin din album şi m-am oprit, pentru că nu mi-a plăcut deloc.
Sting care îmi place mie este cel care cântă un amalgam de rock, jazz, pop şi reggae. Muzica renascentistă aş prefera să o cânte alţii. Şi eu am cântat în adolescenţă astfel de muzică la blockflöte şi chitară cu un grup de prieteni şi chiar am dat peste partituri scrise de John Dowland, dar, cu toate astea, ceea ce face Sting acum nu prea mă încântă.
Dan Tănăsescu, Păcat că te-ai oprit. De ce n-ai ascultat pînă la capăt măcar. Tocmai asta este fascinant la Sting. (Cineva spunea că este mai greu să fii util decît fascinant. Greşit, dacă mi se va da o cazia, voi prezenta şi argumentele), că are evantaiul stilistic atît de larg. Cred că reporteriţa asta are dreptate.
Vezi AICI.
Trebuie să recunoşti că îi reuşeşte şi pînă la urmă este o chestiune de gusturi. De ce nu s-ar putea interpreta muzică renascentistă şi aşa, dacă BAch se cîntă în manieră pop, jazz, rock, rithm and blues?
Astea sînt riscurile postmodernităţii, Dane.
Îţi înţeleg dorinţa de a pune fiecare lucru în sertarul lui, dar te contrazici, tocmai spui că îţi plăcea amalgamantul Sting şi acum te superi că în salata de stiluri ţi-a mai pus un condiment…
Hotărăşte-te!
Cu simpatie, mai ales pentru tendinţa de a pune stilurile la locul lor…
Pingback: De pus în agendă: Concert Caius Hera la Oradea « Marius Cruceru
Pingback: Dansul elvilor, scopul căsătoriei, declaraţie de “ziua îndrăgostiţilor” şi o reţetă: soul cake « La patratosu