Mihai are 14 ani. L-am întîlnit de 3 ori. De fiecare dată cînta, visînd la o dimineaţă. Are un mod deosebit de a gesticula cînd cîntă. Uneori este foarte încordat şi serios. Stă tot timpul aşezat şi, cînd corul cîntă, are intrările lui. El este solistul. Deşi s-ar putea ca unii să nu fie de acord, chiar dintre corişti s-ar putea să mă contrazică, eu spun totuşi că el este solistul. Altfel cum?
Mihai are o bucurie nemaiauzită venită din dragoste. De dragoste a avut parte în toţi aceşti 14 ani, o dragoste pe care o întoarce înapoi din plin.
Mihai poartă tot timpul o babeţică pe care scrie „I am the boss”. El este arhicoristul, aşa cum peste oştile de îngeri Mihail este arhanghel.
Sau Download de AICI.
Mihai stă tot timpul într-un scaun pentru copii din acela care se pune în maşină ancorat în bretele.
Mihai are un handicap neurologic-locomotor, este purtat în braţe, nu vorbeşte, dar cîntă; nu poate merge, dar se bucură. Cînd corul în care mama sa cîntă la sopran începe o melodie care îi place, Mihai izbucneşte în urale.
***
Mihai ne va întîmpina în acea slăvită dimineaţă cu aceeaşi bucurie, dar cu alt trup.
Mihai va sta în ziua aceea slăvită şi ne va fi martor la judecată pentru bucuria neîmpărtăşită, pentru cîntarea necinstită, pentru sănătatea şi energia nefolosită.
Mihai este arhi-corist şi probabil aşa va fi toată viaţa cît părinţii îl vor putea duce după ei în locurile în care corul din care fac parte cîntă. El va cînta peste cor şi se va bucura dincolo de melodie.
***
Eu aş produce un CD cu el solist. Ar fi cel mai frumos lucru pe care l-am putea face pentru a salva o bucurie nemaiauzită.
Acesta ar fi omagiul meu pentru cel mai frumos cîntăreţ pe care le-am întîlnit.
În acea zi minunată vom cînta cu toţii în acelaşi cor dirijaţi de ArhiPăstorul nostru…
În slăvita dimineaţă
Vei fi gata, dragul meu,
Să ne întîlnim la Poartă
Cu Isus Slăvitul Miel,
În acea zi minunată
În acea zi minunată
Vom păşi acolo-n cer
Cu Isus…






Emoționant! Foarte profund!
Extraordinar! nu credeam ca voi plange ca o femeie la ascultarea acestei melodii!
Draga Emsal, draga Patrix,
nu cred ca este posibil să stai insensibil în faţa unei asemenea poveşti.
S-ar putea ca pentru unii să pară prea dulgeagă istoria, dar viaţa bate filmu şi uneori ţîşnesc mai multe lacrimi din viaţa reală decît la filmele indiene.
Îmi pare rău dacă v-am produs vreun neajuns… dar şi bărbaţii plîng, nu-i aşa?
Cred că este corul format din membri ai bisericilor evanghelice din Cluj, care a fost si la Brasov în octombrie… şi am fost foarte uimită să îl văd pe acest copil în cor, bucurându-se mai tare decât toţi ceilalţi corişti… Nu voi uita ce am văzut atunci…
When I get where I’m going
on the far side of the sky.
The first thing that I’m gonna do
Is spread my wings and fly.
I’m gonna land beside a lion,
and run my fingers through his mane.
Or I might find out what it’s like
To ride a drop of rain
Yeah when I get where I’m going,
there’ll be only happy tears.
I will shed the sins and struggles,
I have carried all these years.
And I’ll leave my heart wide open,
I will love and have no fear.
Yeah when I get where I’m going,
Don’t cry for me down here.
I’m gonna walk with my grandaddy,
and he’ll match me step for step,
and I’ll tell him how I missed him,
every minute since he left.
Then I’ll hug his neck.
So much pain and so much darkness,
in this world we stumble through.
All these questions, I can’t answer,
so much work to do.
But when I get where I’m going,
and I see my Maker’s face.
I’ll stand forever in the light,
of His amazing grace.
Yeah when I get where I’m going,
Yeah when I get where I’m going,
there’ll be only happy tears.
Hallelujah!
I will love and have no fear.
When I get where I’m going.
Yeah when I get where I’m going.
mihai este verisorul meu. ma mandresc cu el si pot spune ca am invatat multe de la el. am invatat sa ma bucur de viata si de multe lucruri de care inainte nu faceam caz… sunt fericita ca facem parte din aceeasi familie. mihai este o adevarata binecuvantare si cred ca toti ar trebui sa ii multumim Domnului pt. el. noi il iubim mult si il purtam in inimile noastre. MIHAI, grazie di esistere!!!
Ai de ce să fii mîndră, Marcela Paula, Mihai este extraordinar. Aşa cum spuneam, aş dori, dacă s-ar putea şi dacă cei din Cluj sînt de acord să se producă un CD pe care să fie şi vocea lui. Este parte din identitatea grupului.
Mihai este si verisorul meu!e un copil extraordinar cu parinti extraordinari.Il cunosc pe Mihai decand s-a nascut a fost si este un copil iubit de familie si prieteni!
Te iubim Mihai si te purtam in rugaciunile noastre chiar daca locuim pe continente diferite:-)
Alice, aseară la o slujbă de evanghelizare m-am întîlnit din nou cu versiunea restrînsă a grupului din Cluj, înţeleg că deja sînt Cd-uri cu înregistrările lor în care se aude Mihai cîntînd.
Slavă Domnului pentru toate darurile pe care ni le face! Mihai este un dar care trebuie să ne motiveze să fim mai atenţi cu ce avem şi cu ce ne-a mai lăsat Dumnezeu.
Si eu sunt din familia lui, o familie care a fost schimbata si mai ales binecuvantata dupa venirea lui Mihai in lume. I-a dat Dumnezeu acestui copilas puterea de a ne strange pe toti unchi, matusi, verisori, bunici si multi prieteni si de a ne invata despre multumire si recunostinta si dragoste. Cred ca intr-o lume ca lume noastra asa rigida si opaca, un copil asa deosebit ca el, chiar fara cuvinte, are un mesaj asa de luminos, un mesaj al dragostei si bucuriei. Ii multumesc Domnului pentru el si pentru parintii lui care au stiu sa-l inconjoare cu dragoste, si care nu au ascuns lumina lui sub un obroc.
Cristina, slava Domnului ca sintem din familia LUI! Si noi si voi si Mihai!
Pingback: Duminică la Aleşd « Marius Cruceru
Extraordinar, ma bucur ca exista astfel de parintii speciali, pe care am avut ocazia de a-i cunoaste personal, in urma cu multi ani de zile. sunt niste oameni deosebiti, care-L iubesc pe Domnul nu doar cu vorba, ci in primul rand cu fapta. prin dragostea manifestata fata de copilul lor, Mihai a facut progrese extraordinare. un alt copil, cu diagnosticul lui, ar sta tot timpul izolat si imobilizat in pat. din pacate sunt multi astfel de copii, care pe langa faptul ca au astfel de dizabilitati, sunt lipsiti de cel mai important lucru, DRAGOSTEA! Gandind la Mihai, ma gandesc la acei copii si ma rog ca Domnul sa ne ajute ca mainile noastre sa devina acele maini care alina, sustin si manifesta iubire!
De asta, John, trebuie cunoscuta acesta istorie, ca o incurajare pentru multi.
Pingback: O vineri pentru toţi copiii noştri « Marius Cruceru
Mi se zbârleşte pielea pe mine când ascult …
Trebuie să ne rugăm să învăţăm să preţuim ceea ce avem!
Cred că aşa şi trebuie.
dacă poţi , te aşteptăm. Oricum eu sînt mai leneş cu iutubizarea 🙂
Pingback: Arhicoristul Mihail – continuare | Marius Cruceru