Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Ultima este tare de tot… Dii, boală, exact asa spunea bunicul meu cailor…
Iar m-am speriat cand mi-a aparut in Feeder chestia asta cu Pe moarte….
In ce roman al lui Kazantzakis se spune asta?
Multumim pentru incurajari….
nu bag mana in foc, dar cred ca e vorba de romanul Capitanul Michaelis (l-am citit acum vreo 14-15 ani), nu mai stiu exact la ce editura a aparut.
Am impresia ca este vorba de Raport catre El Greco…
Inca un an ,inca un pas, Nttt! Diii! Of,ce greu e pe sa!
Eu astept calul cel alb!
Nu vreau sa stiu de cel galben,sper sa zbor cu vreun cal alb inaripat spre zarile senine.
Sa nu am parte de noul guvern mondial!
….Dar toate sunt atat de evidente, vestitoare ale”sfarsitului vremurilor”
Da, o sa murim,sa ne ajute Domnul sa murim frumos,dar mai ales in pace cu Dumnezeu si unii cu altii.
As vrea sa fiu putin mai „brutal”. De ce sa nu ucidem calul? (Mersul pe jos face piciorul frumos). Se spune ca Dragostea „omoara moartea”. Dumnezeu este Dragoste. De ce sa calarim calul cand Dumnezeu isi ofera bratele pentru a ne purta? Cred ca suntem mai comfortabili si mai in siguranta decat pe cal. S-a dat ca exemple Enoh si Ilie… eu unul nu vreau sa ma resemnez si sa calaresc in continuare.. cand pot sa zbor.. de ce sa nu-mi dau silinta sa apar in Biblia „nescrisa” alaturi de Enoh si Ilie… Vreau ca anul 2009 sa fie inceputul unei vieti care se va rezuma la „Marius umbla cu Dumnezeu si intr-o zi Dumnezeu l-a luat la Sine, in cer”…
Flautu fermecat, aşa spunea şi tataia boilor lui…. ce coincindenţă!
Nicoleta, blogul meu îţi va da boli de inimă. Ştergeţi feederul…
Ciprian S. şi Mircea, cred că îmi amintesc acestea dintr-o scriere de-a lui Steinhardt în care comenta KAzantzakis. Voi verifica, in biblioteca am Raport către El Greco, cred că aşa este tradus titlul în româneşte….
Kazantzakis este un scriitor foarte tentant, cred că am citit raportul şi Zorba, l-am citit, e prea socialist pentru mine. Cred că filmul cu Zorba este mai bun decît cartea. Este unul dintre rarele cazuri în care se întîmplă aşa…
Viorica, nu-i greu pe şa, e greu să te dai jos de pe cal.
Elisa, n-avem ce face, să-i dăm bice calului.. Să ne ajute Domnul să murim frumos! Bună rugăciune!
Marius, nu poţi ucide calul acela, nici metaforic vorbind. Sună frumos ce spui tu, dar trebuie să mai îmbătrîneşti puţin. TRebuie să te mai acreşti o ţîră…. 🙂
Moise (îngropat de Dumenzeu), Enoh, Ilie şi…. Antoine DuSaint Exupery au dispărut… nu? Cel din urmă va fi găsit, dacă nu a şi fost găsită o epavă … în care se bănuie că îi zace scheletul…
Nu mă pot pune în această linie, Marius!
„..de ce sa nu imi dau silinta”, adica sa incerc, sa ma stradui. Chiar daca nu voi reusi. Trebuie sa ne straduim sa fim ca Isus. Dar daca spui din start (un adevar?) „nu voi putea fi niciodata ca El”.. nu mai incerci? te lasi pagubas? Eu vreau sa imi dau silinta… si nu se stie niciodata. Lui Dumnezeu ii plac provocarile. 🙂
Cat despre Antoine DuSaint Exupery.. el nu este un om precizat de Biblie. Ma refeream la Biblie pentru ca acolo gasesc „baremul”. Multi au disparut (chiar si Elodia.. 🙂 ) insa doar putini nu au gustat moartea.
E adevarat ca sunt tanar.. merg spre 20 ani.. dar de ce sa nu-l provoc pe Dumnezeu? Nu este El la fel ca si acum 3000-4000 mii de ani? Dvs. aveti ce-i drept multa invatatura, intelepciune, experienta, etc. Insa eu stiu ca Tati nu se schimba si vreau sa ma conving de asta. Daca a acceptat „jocul” lui Avraam cand mijlocea pentru Sodoma si Gomora. Sigur nu vreau sa ma compar cu Avraam. Dar daca in ochii Lui suntem la fel.. de ce sa nu incerc? 🙂
Draga Marius,
eu vreau să fiu ca Isus,
A gustat moartea, o voi gusta şi eu,
A biruit moartea,
A biruit-o şi pentru mine.
Mă va ajuta să descalec… la Marea Descălecare!
1 Corinteni 9:24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!
Filipeni 3:12 Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.
Filipeni 3:13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte,
Filipeni 3:14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
–––––––––––
Totusi acea dorinta a mea daca Dumnezeu ma ajuta sa o implinesc, ma va duce sus.. in optimi sau chiar sferturi de „finala” pentru premiul ceresc.
Dumnezeu promite ca El este rasplata mea cea foarte mare deci aceasta incercare a mea de care vorbeam mai devreme nu este decat benefica.. cred eu 🙂
eu am citit Kazantzakis acum vreo 10-14ani, cam tot ce era tradus in romana. Raport catre El-Greco mi s-a parut cea mai incitanta lucrare a lui. Da, si mie mi se parea ca transparea dintre randuri un spirit bolsevic revolutionar. In mintea mea, totdeauna l-am asemanat lui Panait Istrati al nostru, sau poate ar fi mai corect invers 🙂 avand in vedere notorietatea.
citatul e fain.
Kazantzakis a fost comunist comunist, pur sînge, după ştiinţa mea, deşi a fost unul dintre dezamăgiţi mai apoi. ESte fascinant ca scriitor. Probabil că merita premiul nobel mai mult decît Camus. L-a pierdut la un singur vot.
Şi pe mormîntul lui este scris ceva asemănător cu măgarul… (Δεν ελπίζω τίποτα. Δε φοβʊμαι τίποτα. Είμαι λεύτερος.) Nu nădăjduiesc nimic, nu mă tem de nimic, sînt liber…
Ce înţelegi prin MArea Descălecare?
Am auzit, printre altele că azi ai fost la Bistriţa la o ordinare. Mai lasă-ne să ştim când pleci pe unde pleci…. poate ne trimitem prietenii din zonă pe acolo…:)
La început aveai un orar on line. De ce nu mai este?
Marea Descalecare este atunci cind ne dam jos de pe Calul acela, probabil, dar cu totii, cind Moartea nu va mai fi…. dupa ce nu va mai fi nici pamint,nici cer, nici soare, nici luna, ci Dumnezeu Insusi va lumina peste noi…. si nici cai nu vor mai fi…
Da, am fost la Bistrit, de unde ai aflat?
Nu mai este orarul on line din pricini pe car nu le voi pune on line deocamdata. Sotia mea m-a sfatuit ca este mai bine asa. Si din pricina de tinere sub smerenie si din alte pricini.
Este mai bine asa, probabil va fi sub parola …
Imi place „ocara” adusa dasei.
Cica se crede puternica, hai?
Domnul Isus a biruit-o si noi o s-o biruim, ha!