Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Hm, dacă ai pus întrebarea, înseamnă că ai vrea să-l faci public. 🙂 Şi nu ştiu dacă vreun răspuns al nostru ar rezolva dilema.
Eu zic că cel mai bun hotărâtor rămâi tot tu. Şi ţi-aş recomanda să faci aşa. Să iei toată lista de motive pentru care ai renunţat la pătrăţosu şi ai hotărât să faci blogul mariuscruceru.ro privat. Toate supărările şi oboselile de atunci. Şi să vezi dacă acum ai putea trece peste ele dacă ar reveni sau dacă ai avea alte metode de a le face faţă în felul în care l-ai dori.
Pentru că, altfel, întoarcerea ar fi e bun augur. dacă răspunsul la problema de mai sus e „da”, eu zic ca 🙂 .
Cred ca cea mai buna solutie o are Pety . Blog public la citit si restrictionat la comentarii , doar pt cei acceptati de el .
Dacă merită deschis? Da, categoric se merită. Sînt atîtea bloguri de o calitate îndoielnică, cum e al meu, sînt poate prea puţine lucuri care au rămas bune în blogosferă… părerea mea. Bine, sînt şi excepţii, desigur. Ar fi o gură de aer curat.
Dacă trebuie deschis? Asta numai dv. puteţi decide. Oricum, ar fi frumoasă şi dulce revenirea în spaţiul public pentru cei mai mulţi, sînt convins de asta.
draga CAmix, da, din discutii cu citiva prieteni a reiesit lucrul acesta, ca ar fi util sa public din cind in cind cite un articol pe blog, dar public.
Sfatul tau este bun. Lista este foarte lunga.
Multumesc de interventie,
Draga Oaspete, inteleg, nu este o idee rea.
Andrei,
Nu te smeri prea tare. Ai un blog bun, m/am uitat de citeva ori pe el.
Nu sint sigur ca as putea eu oferi butelia aia cu aer curat.
Multumesc de incurajari
cu drag
mc
Ştii ce mă gândeam? Că tu nu prea eşti o persoană de interior, de privat. 🙂 Deci mi-a părut bine că ţi-ai ridicat întrebarea (remember cu ridicatul întrebării, acum trebuie să laşi jos un răspuns 🙂 ).
Acum, depinde cum hotărăşti. Oricum, un punct foarte bun ar fi că lumea ar citi (pt că m-aş aştepta să îţi reiei vechiul loc) şi ceva spiritual şi normal, nu doar politică şi … alte cele despre care ştim…
Plus că ai avea şi tu mai multe feedback-uri şi mai diverse. Dat fiind faptul că ţie îţi place interacţiunea… 🙂
Însă, lista.
Mulţumesc mult de aprecieri. Nu am pretenţia la un blog bun. Sau… ce înseamnă un blog bun? Cine stabileşte asta? E off-topic deja 🙂
Sînt sigur că ar fi ceva frumos să reveniţi public. Vorba lui Camix, vă place interacţiunea… vă dă multă andrenalină, mai multă decît a conduce avioane de vînătoare 🙂
draga Camix,
da, este adevarat dar numai in parte,
de fapt, aşa cum am mai spus-o pe celălalt blog sînt un mare timid.
Cea mai mare groaztă pe care o aveam in adolescenţă era să ies din casă. Simplu.
Mai bine cărţile decît oamenii, asta am crezut tot timpul în anii aceia.
Nu, nu vreau deloc vechiul loc. De asta n-am mai ramas cu terminatia wordpress. pentru ca nu vreau locuri, topuri, Sper ca nu la asta te referi cu vechiul loc.
Interacţiunea are beneficiile ei şi păcatele ei, capcanele ei. Nu este doar adrenalină, Andrei, ci şi multe scîrbe.
Nu ştiu dacă mi-am revenit cu totul.
În lunile astea am luat cîteva sticluţe de emetiral ca să îmi treacă toate scîrbele pe care le-am adunat cu Patratosu. Destule au fost şi greşelile mele…
A, când spuneam interacţiune, mă refeream strict la interacţiunea prin scris, pe care o presupune blogul. Şi care e mult mai relaxată decât cea faţă în faţă. Interacţiunea cu mai mulţi cititori, la asta făceam referire; problematizările, argumentările, căutarea unui Bine între diferite variante de bine etc.
Ba da, spre dezamăgirea ta, 🙂 la acel vechi loc mă refeream, dar am justificat şi de ce. Pentru vizibilitate (care are şi mult edezavantaje, ştim, dar are şi puncte bune). Pentru ca cei care citesc din recomandările wordpress-ului să aibă şi Altceva ce citi. De o altă natură, de o altă calitate.
Nu mă refeream la vechiul loc de dragul locului. Dacă m-ar fi interesat topurile, făceam aşa să fiu acolo. Ştim ce prinde în ultima vreme la cititori.
Înţeleg, dar pe mine tocmai asta nu ma interesează,
am scos numerele şi sper să nu mă ispitească vreodată locurile de sus într-un astfel de top sau într-unul ca ZElist.
Este pur si simplu nerelevant.
Public la citit,nerestrictionat pentru cei cunoscuti deja,
care adopta un limbaj decent,
restrictionat pentru restul,pentru o perioada de timp.
Pentu evitarea emetiralului: a nu se continua citirea
comentariilor,care incep cu provocare de greturi,
aruncandu-le la cosul de gunoi,acolo unde le e locul.
inteleg, se pare ca asa va fi,