Revin la o temă pe care am mai tratat-o alte dăți. În aceste zile, după sărbătoarea națională a românilor (că a maghiarilor nu este, după cum au spus-o), mă gîndesc la națiune.
De ce m-am născut aici, care îmi este rostul ca român? A propos, am petrecut ziua noastră națională în Ungaria, la Debrecen, ca mulți alți români. Pe străzile și în magazinele din Debrecen poți vorbi românește, dacă vrei…. De ce m-am născut aici și nu în altă parte? Sîntem atît de virusați de ideologia triumfalistă de genul: m-am născut aici pentru că Dumnezeu are un scop cu mine, vrea să mă folosească pentru neamul meu… etc.
Dacă Dumnezeu vrea să folosească neamul meu pentru a schimba ceva în mine? Nu avem toți vocație mesianică, nu pe toți ne cheamă Dumnezeu la a ne scoate poporul din robie, ca pe Moise, nu sîntem începători de seminții ca Avram, nici nu sîntem chemați să fim glasul lui Dumnezeu pentru generația noastră precum proorocii.
Uneori o slujbă foarte importantă este să fii parte din popor, foarte simplu, și este atît de greu. Poți să te rătăcești în pustie, poți să rătăcești calea prin revoltă.
PE mine cred că mă cheamă Dumnezeu să fiu parte. Înseamnă asta să mă duc la vot? Nu știu, data asta nu m-am dus. Votul cade duminica și duminica fac de obicei alte lucruri pînă seara și nu prind deloc ocazia.
Acum am în minte din nou ce a făcut Daniel. În capitolul 9, după ce contemplă slava și măreția Domnului începe să se roage. Face una dintre cele mai ciudate rugăciuni care există în Scripturi. Se roagă în numele națiunii sale, pentru păcatele poporului său, pentru un trecut de care nu este responsabil.
Cere iertare pentru fapte pe care nu le-a comis, se simte vinovat, asumîndu-și o vină comună, pentru cele înfăptuite de părinții și toți antecesorii lui.
Oare n-ar fi cazul să facem, ca parte a poporului acestuia, și noi astfel de rugăciuni?
Ce-ar fi să ne rugăm pentru cei 22 milioane de copiii avortați din 1989 încoace, cîte un copil pentru fiecare dintre noi! Ce-ar fi să ne rugăm de iertare pentru cei care au fost schilodiți fizic și sufletește în închisorile comuniste, pentru mamele, mătușile și bunicile noastre batjocorite de securiști, pentru cei români, unul din 10, și aceasta este o cifră foarte optimistă, care a avut relații de colaborare cu securitatea…. Ce-ar fi să ne rugăm pentru crimele și ura interetnică, pentru localități ca Ip, din Sălaj, pentru o biserică compromisă de-a lungul comicei noastre istorii… Ce-ar fi să începem să ne rugăm începînd de la etnogeneză, de la Decebal și Traian, de la bețiile cumplite ale dacilor, pe care ni le-au lăsat moștenire, adăugate fiind destrăbălările soldaților romani. Să ne cerem iertare pentru mistificarea și romanțarea istoriei, pînă azi, pentru soțiile bătute de soți la beție, pentru copiii abuzați de unchii care își durează timpul între crîșmă și dvd-ul care înghite filme porno. Să ne cerem iertare ca vinovați împreună pentru un neam păgînizat, înrăit, acrit, sălbăticit, fără dragoste firească, tot mai departe de portretul dulceag pe care ni l-au făcut profesorii de română: ospitalier, iubitor, viteaz, atît de ospitalier că i-am dat tribut pe copii, atît de iubitor, că i-am primit pe turci și pe toate neamurile care ne-au călcat inventînd compromisul fanariot, atît de viteaz că am ars fîntînile și am otrăvit izvoarele.
Să ne cerem iertare în pocăință pentru lașitate, frică, compromisul profitabil. Oh, cît le ura Steinhardt pe acestea… vrednic urmaș al lui Isus, care le ura și mai mult… Fricoșii, primii la poarta iadului…
Să ne rugăm ca Daniel! Poate că de asta m-am născut român, ca eu să învăț rugăciunea asta.
Marius Cruceru 
E interesanta tematica.
Parc-ar fi o abordare jungiana, cu conceptele de arhetip si inconstient colectiv.
Chiar si psihologii, nu numai teologii, au observat vechiul adam prezent in toti oamenii.
Cred ca e posibil ca latent, potential sa fac ceea ce au facut stramosii mei, dar nu neaparat in toate aspectele.
Strict la Daniel 9, profetul foloseste pronumele personal noi, noua.
Pe final delimiteaza pacatul meu de pacatul poporului meu Israel.
El se identifica cu poporul sau, dar nu se lasa asimilat prin/pana la omogenizare, ci-si pastreaza identitatea. Stie care sunt pacatele poporului si stie care sunt pacatele sale. Nu zice eu acolo unde este noi.
Noi trebuie cumva sa fim motivati ca si Daniel in rugaciune pentru poporul nostru. El s-a uitat in cartile profetice si a fost cutremurat de pespectiva sumbra prin care urma sa treaca poporul. Noi cunoastem din Scriptura ca acel popor care-L cinsteste pe Domnul doar cu buzele, iar inima-i este doar la pacat, se afla sub blestemul si judecata Domnului. Ar fi suficient sa constientizam acest lucru si sa ne rugam pentru poporul nostru.
De asemenea, daca nu am integra rolul acestei rugaciuni intr-o conceptie solida, d.p.d.v. crestinesc, despre lume si viata nu cred c-am fi suficient de motivati in sinea nostra sa facem acest lucru. Profetul Daniel a avut harul, din partea Domnului, unei revelatii privitoare la istoria viitoare a poporului sau, astfel convingerile sale aveau un fundament puternic.
Daca Dumnezeu imi cere sa ma rog pentru cei din dregatorii, conducatori etc., atunci am convingerea ca El nu-mi cere acest lucru in van si e ff important s-o fac. Stie El cum (se) va folsi de rugaciunea mea, in folosul meu spiritual si al poporului cu care me identific. Formeaza atitudine christica, dar si posibilitate de revelatie. Nu e necesar sa fie ca experienta lui Daniel.
PEty, am avut o emisiujne la RVE pe asta,
cred ca a ramas pe server, a fost direct, ieri dimineata. A fost o emisiune de rugaciune.
La psihologie nu ma pricep. Deloc!
ideea din Daniel este constientizarea solidaritatii cu natiunea.
Mie imi place ce a facut Daniel, dar mai mult imi place personajul
Si mie imi place personajul. Imi place si relatia sa cu Dumnezeu si inca la ce nivel…
Imi place insa, cel mai mult, harul pe care i l-a facut Domnul de a-i revela din planurile Sale.
Sunt convins ca daca urmam exemplul lui Daniel, caracterial si relational, Dumnezeu ni se va revela asa cum va crede El cu putinta. Chiar si prin simpla incurajare, mangaiere in „calatorie si pribegie” pe Terra.
Cred ca Daniel si Iosif in toata Biblia in afara de Domnul Isus … au dosarele curate..
Ce crezi, Pety?
Doi emigranţi…, dar amîndoi…
Interesant!
Cand vreau sa ma remotivez poposesc asupra lui… Iosif.
Citesc sau revad filmul.
Cata forta launtrica are Iosif. Ce putere in fata ispitei. Totul porneste de la o relatie vie cu Dumnezeu.
Nu stiu de ce, dar sunt convins ca Iosif a stiut ca va avea probleme cu sotia lui Potifar. A avut tot timpul din lume sa cantareasca situatia. Putea sa aiba un plan de rezerva, sa mearga pe buza prapastiei fara sa cada. A preferat calea ingusta fara compromisuri.
Nu, Daniel si Iosif n-au treaba cu CNSAS-ul pururi veci. 🙂
Si Iosif poate fi un personaj demn de analizat din punct de vedere psihologic, specialitatea ta.
Mie mi se pare ca este cumva patat de faptul ca era piricios, fata de DAniel, care este impecabil
Adevarul este ca nu cunoastem copilaria lui Daniel 🙂
scurtă şi plină de frustrări!!!
Psihanalizează-l, te rog! 🙂