Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Deloc promiţător. Chiar alarmant.
PS. Mă bucur că te-am audiat vineri.
da, trist,
te-am vazut, Camix, sper ca n-a fost prea deranjant,
am incercat sa tocesc lama cit se poate de mult ca sa nu ii sochez pe bietii copii.
am taiat doar putin la suprafata,
Domnul cu mila si sa se indure de ei, sa inteleaga ce inseamna adevarata Dragoste!
Cred că, dacă nu era târziu, lumea ar mai fi stat încă. Chiar mă gândeam că erau prea multe subiecte în care ai mai fi avut multe de spus şi nua fost când. Deşi ai spus multe într-un timp scurt. Tu din totdeauna spui foarte multe într-un timp foarte scurt. 🙂 Cei care nu sunt obişnuiţi cu tine trebuie să se concentreze mai puternic.
Ar trebui să faceţi o împărţeală pe mai multe sesiuni pe Generaţia noastră. S-ar putea, oare?
Hm cu privire la restul, cred că au fost unele subiecte care sunt discutabile, care nu neapărat merg general aplicate şi impuse ca o regulă general valabilă. Mă gândesc la cel cu „datingul” sau vârsta de căsătorie. Sunt discutabile, pentru că fiecare primeşte binecuvântarea în alt mod, nu la fel ca celălalt.
Cred că ar fi foarte benefic dacă ar fi mai multe sesiuni şi s-ar putea dezbate mai pe larg. Cred că prinde mult faptul că vorbeşti pe limbajul lor şi cunoşti toate tehnologiile, că, de fapt, ştii lumea în care trăiesc ei. Noi, de fapt. 🙂 Că toţi trăim în ea.
da, ar fi trebuit mai mult timp pentru discutii,
imi pare rau, aveam totul scris, dar m-am grabit ca sa spun tot ce aveam de spus,
nu stiu, depinde, nu stiu daca voi mai avea ocazia curind, dupa cele spuse 🙂
da, sigur, este discutabil. Cu ce nu sint eu de acord este datingul de placere. Nu ma refer la prietenia in vederea casatoriei.
Este multa discutie. Paul Washer are o predica foarte buna pe chestia asta.
Ti-o trimit, daca o gasesc.
Cu privire la virsta. Sigur, trebuie elasticitate, dar principiul ar trebui sa fie … cit mai repede, cu rugaciune.
Hmm, crezi că i s-a părut cuiva „discutabil” discursul tău de spui că nu ştii dacă după cele spuse? 🙂
Da, acum ai nuanţat bine în legătură cu datingul. Vroiam să adaug în celălalt comentariu că, dacă te referi la dating de dragul datingului, atunci sigur. E ocazie pentru prea multe.
Da, trimite-mi atunci dacă găseşti Paul Washeru. Mulţumex. 🙂
nu stiu, nu cred ca am lasat prea mult loc de discutabil, cred ca aşa am şi vrut, pentru că e prea peltită chestia asta.
am vrut sa se înţeleagă ferm că, dacă un băiat invită o fată în oraş doar cu scopul pipăitului pe la cinematografe, chestia asta este un păcat. Simplu. Pentru că celălalt este folosit în scopul excitării, utilizat, mai bine spus.
Datingul în vederea căsătoriei, pe scurtă durată şi fără a intinde prea mult boala … atunci mi se pare în regulă.
Nu am găsit link-ul cu Paul Washer. Un prieten a găsit un link, dar este alt discurs.
poate îl afişează. Frate NElu?