Vă puteţi imagina o lumea a bărbaţilor fără cravată? Fără multitudinea de dungi şi culori, picăţele şi pătrăţele, carouri şi imprimeuri. Cravate cu desene, cu steaguri, tematice, presidenţiale cu dungi în diagonale, din mătase, din cîrpă, de înnodat, cu elastic, cu noduri mari şi noduri mici, în trei, în patru, chiar în şapte îndoituri, late şi înguste, lungi şi scurte, ţipătoare şi discrete, cu insemne de club, de armă, militare şi civile…
...............................................
Inutil accesoriu bărbătesc, leneş şerpuitor pe burţile greu de ascuns, “gîtlegău” atîrnător prin mîncare, este singura pată de culoare ca pana la papagal în cenuşiul-negriul-alburiul costumelor noastre, între pantofii cremuiţi şi chelia lăcuită. Folos? Cît globurile pe pomul de Crăciun sau cît rama la fotografie? Cît ghiveciul pentru floare sau cît coperta pentru carte? Dacă orice accesoriu ar avea vreo funcţie, care ar fi funcţia practică a cravatei? Acoperitoare pentru nasturii de la cămăşi? Intermezzo între părţile sacoului? Platformă vişinie pentru acul de cravată din aur? Mijloc de încriptare a unui mesaj către comunitate? Cîte una sau toate la un loc.
De la ososul zurbagiu cochet pînă la patronul hipertensiv şi supraponderal toţi ne încrăvăţim! De ce?
...............................................
Vă puteţi imagina starea “fără cravată”, starea de priveghere-preaveghere la orice amănunt, de suspiciune faţă de orice-i “moft”, privirea ascuţit-acră faţă de tot ce-i inutil şi despre care nu ştii de unde vine? E starea bunicilor noştri “fără cravată”.
...............................................
Ei măcar ştiau, aşa naiv cum îşi explicau ei… ei ştiau de ce NU, noi, generaţie gîtuită şi cu glasul stins în faţa oamenilor cumsecade, nu ştim de ce DA, aşa cum nu ştim de ce facem brad, cozonaci de paşti, ouă roşii, de ce tăiem porc la sărbătoare de prunc, aşa cum ştim de ce tăiem miel la moarte de Dumnezeu.
...............................................
Starea “fără cravată” nu este o stare de relaxare, aşa cum au venit politicenii noştri la primele negocieri, este stare de trezie, stare de strajă, aşa cum repeta Marcu Nichifor (tot fără cravată) “să fim cu maaare bagare de samă!!!”-
...............................................
Starea de "fără cravată" este starea în care lăsăm starea socială la o parte, "doftoricirile", funcţiile, lozincile, formulele, prefixele şi cărţile de vizită.
...............................................
Suspiciunea, fariseismul, legalismul şi circumspecţia inutilă sînt învecinate cu acestă stare. Sigur! Dar nu aşa este tot creştinismul? Nu imediat ne bate pe umăr păcatul din dreapta? Binefacerea care devine diabolic act.
...............................................
Poate că ne-ar trebui o generaţie descrăvăţită, o generaţie care să refuze a purta ornamentul în favoarea unei declaraţii vestimentare, cu “moft” profetic, că este în starea de nelinişte care precede răspunsul la întrebarea DE CE?
...............................................
https://mariuscruceru.ro/2009/01/05/fara-cravata/
Marius Cruceru 
Acum ramanem fara cuvinte. Oare ce intelegere vom avea in Imparatie (sa ne-ajute Domnul sa ajungem acolo!) fata de viata asta atat de corupta?
Uneori ii aparam cu toti muschii pe cantaretii astia care ne sensibilizeaza cu spiritualitatea cantecelor lor!… Ii traducem pe nerasuflate…
A.Dama, un alftel de idolatrie si cu cintaretii astia…
sint penibile comentariile, daca le-ati urmarit cumva, comentariile de pe youtube, in dreptul acestor melodii.
Sint penibili.
ESte asa de usor sa speli oamenii pe creiere.
Muzicantul se imbolnaveste foarte usor de mindrie pentru ca performanta lui este imediata si usor cuantificabila.
ESte aici si acum.
Plus cistigurile imense…
cum sa te lasi de o viata de „minciuna” cind ai cistigata deja enorm din vinzarea celor 4.3 milioane de discuri.
Tipul este un mizerabil!! rar mi-a fost dat sa vad asa ceva.
M-am abtinut cit am putut sa nu fiu „judgemental”…
Absolut mizerabil.
Dupa ce am pus youtuburile astea pe aici m-am dus sa ma tin de nas.
Dacă ar fi fost vorba de un cântăreţ dintre cei mulţi… din lume… te aşteptai. Îţi spuneai.. deh, ce poţi aştepta…?! Dar să o facă unul care se consideră şi se prezintă creştin, copil al Domnului, …
Am cam multe puncte de suspensie. Oi fi rămas şi eu speechless. Ştii, în definitiv, e bine ca, după articolul ăsta să ne întoarcem spre noi. Fiecare din noi are locurile lui de minus; în definitiv, nici unul nu e fără păcat.
Lucrul de care ar trebui să ne ferim e să ne facem modele din oameni prea de sus. Cu cât sunt mai sus, cu atât sunt pasibili de eşecuri mai mari (şi din cauza responsabilităţilor mari şi a impactului mare şi a tentaţiilor datorate puterii). Deşi nevoia de modele există, tind să cred că mai repede găsim modele în oamenii de lângă noi, cei simpli.
Uite ce fel de speechless prefer 🙂
Unul din profesorii nostri ne-a spus o data, si nu l-am prea luat in serios la vremea respectiva, ca orice om, oricat de credincios, este capabil sa pacatuiasca in orice fel posibil.
Stirile despre oamenii mari din jurul nostru, care se prabusesc m-au facut sa reevaluez aceasta informatie, si eu unul invat din toate acestea un singur lucru. Never say never. Niciodata sa nu spun ca nu as face asa ceva…pot doar sa ma rog si sa lupt. Doamne, da-ne intelepciunea sa vedem ce e bine si curajul si puterea sa il implinim.
da, este foarte greu, CAmix si Paul, sa nu ne transformam in judecatori nedrepti si totusi…
Nu cred ca peste tot trebuie sa imprastiem „cine nu are pacat sa arunce primul cu piatra”.
Problema de acolo este tocmai aceasta: o judecata impotriva fariseilor, „De ce nu s-a gasit niciunul macar sa ridice piatra”
Nu cred ca o atitudine de genul… „fiecare avem pacatele noastre” mai bine tacem, slujste cuiva.
Scriptura ne indeamna sa condamnam faptele intunericului.
De asemenea, Pavel ne indemana sa ne purtam aspru cu trupul nostru….
A, nu. Eu nu făceam apologia tăcerii sau a struţului. Lucrurile sunt cum sunt şi acum le ştim. Nu spuneam că ne prefacem că nu sunt atât de grave cât sunt ele, de fapt. Nu spuneam nici că nu trebuie amendate. Cum am putea încuraja sau tolera aşa ceva?! Nu asta transmiteam.
Aceea era doar o concluzie pe care să o putem lua pentru noi, la persoana 1 sg. Adică, acum că ştim toate astea, ce facem noi? Putem face ceva: să se judece fiecare pe el însuşi, să se analizeze, pentru că nimeni nu e scutit. În sensul ăsta ziceam.
Sa traim cu frica ca in timpul zilei, CAmix, ca unii care stim ca faptele noatre oricum vor iesi la iveala